Am lucrat cu Cristina la ProTV, spre sfârșitul anilor `90. Mi-a rămas în amintire dorința ei uriașă de a învăța continuu meserie. Discutam înainte de emisiune despre cum se face jurnalismul, după care, în direct, urma proba practică, fără menajamente – de două-trei ori i-au dat lacrimile, era foarte sensibilă.
De atunci, am rămas prieteni. Cristina Țopescu a fost un om fundamental bun și cinstit. Nu pot să cred că s-a sinucis. Dacă ar fi făcut asta, și-ar fi pus mai întâi câinii la adăpost, nu îi lăsa să moară de foame și de sete.
Mă suna când avea o problemă profesională și îi era frică să nu greșească. Sau, pur și simplu, ca să stăm de vorbă, îi făcea bine.
Frică îi era și pentru tatăl ei, o presimțire a determinat-o să realizeze ultima emisiune-interviu cu Cristian Țopescu în care m-a rugat, cu cerul și pământul, să intervin telefonic. Mai întâi am refuzat, nu voiam să mai am de a face în vreun fel cu ultimul post de televiziune în care a lucrat Cristina, propagandizat până la vomă. Am acceptat după ce mi-a povestit cât de greu îi era să reziste acolo, cum era atacată constant de șefi ai postului că nu e „pe linie”. O voiau dată afară – n-au apucat, a plecat ea.
Scriu aceste rânduri pentru că tristețea însinguratei morți a Cristinei s-a amestecat cu furia. La zisa televiziune au apărut șefi și trepăduși care au „mărturisit” despre ce bună era Cristina. Și cât sunt de afectați de dispariția ei...
Chiar și după 30 de ani de gazetărie trebuie să mai învăț că fățărnicia nu are niciodată margini.
Oare o pătrunde și până acolo unde e acum Cristina?
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ma oripileaza stirile contradictorii, despre amanuntele descoperirii.
Nu cred ca s-a sinucis.
Lipseste biletelul de adio si -mai ales- lipsesc masuri de desprindere de lume. (Printre care si punerea animalelor la adapost. Sau eliberarea lor.)
"Dumnezeu sa-i ierte greselile cu voie si cele fara de voie!"
(Totusi, ipotezele mortii sunt apasatoare. Pentru ca nu lipseste si varianta otravirii intentionate. Deci, crima.)
Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească în pace pe Cristina Țopescu, unul dintre ziariștii care n-au abdicat nicio clipă de la principiile jurnalismului corect, nepartizan, un om de o sinceritate și un curaj rar întâlnite, pentru care întotdeauna am nutrit o sinceră admirație. Pe de altă parte, Cristina Țopescu este doar unul dintre numeroasele exemple de cum o societate strâmb croită, bântuită de ”o înfricoșătoare epidemie de meningită morală
[cu] vârful - bolnav de sifilis [și] temelia - de pelagră” (Octavian Goga) poate distruge existența unui om bun, prea bun pentru societatea în care a fost nevoit să-și ducă existența!
Insa ce ma oripileaza , ma dezgusta pana la voma , este apetenta tuturor televiziunilor de a se hrani din cadavre . Am inceput sa simt in mass media o bucurie a mortii , ( mai ales timpurii ) , a ratingului facut de moarte , facut de scormonirea prin casa si viata mortului . Pana nu-l ucid de tot , subiectul nu este epuizat. Si asta, pentru ca sacalii - telespectatorii , o cer.
Cred ca toate televiziunile au avut o singura suparare: prea au murit 3 in aceeasi zi! Nu este rentabil.
Eu incerc de mult sa inteleg , de ce moartea unui om atrage mai mult decat viata si realizarile lui ...chiar nu am ajuns la o concluzie , dar vad rezultatul.
Cat despre Cristina, un suflet frumos, pur, sincer pana la maxim , cred ca si-a gasit linistea , fara sa si-o caute.
Ultima intrebare , ramane deschisa...
În plus, ca și când n-ar fi fost de ajuns, au părut și „prieteni” de doi bani, ori comentatori lipsiți de respect pentru momentul de doliu, unii agresivi peste limita imaginarului.
Parca a fost destinata sa se extraga din aceasta atmosfera otravita din Romania, cand sufletul ei de copil intrase in disonanta si toate lucrurile incepeau sa se franga....ii era greu...
Cutremurator ca nu a cautat-o nimeni Insistent ! 3 (trei ) saptamani.
Stiu, fiecare cu viata lui, sarbatorile, noul an...si totusi...trei saptamani in care NIMENI sa nu se intrebe daca e bine, ok, in viata...
In ce lume traim ? Ce am devenit fiecare dintre noi ? Ce fel de constructie sociala e asta si daca nu cumva e una de groaza, nenaturala, in care fiecare e singur in grota lui din piatra...Foarte singur.
Asta e uluirea mea : ce societate suntem ? Materialismul capitalist, relatiile doar din interese, mintea acaparata permanent de ganduri cu rezolvari de probleme , miscari banesti profitabile, afisarea imaginii cool, permanenta stare conflictuala in oaresce domeniu : profesional, familial, social, politic, ce e must have de cumparat, grija cine cu cine se, invazia reclamelor, indecizia in fata raftului cu hartie igienica...
Cum sa mai observam ca cineva a disparut ?