În 1987, am scris o povestire SF intitulată Break. Era despre Freas și Onemai, un „Roger” și un „Rafa” jucând un tenis al viitorului, când Federer avea 6 ani și Nadal unul. Imaginam atunci un computer de teren care cârâia „out!”, un prototip al Hawk Eye de astăzi, și alte minunății tehnologice. Freas și Onemai ai mei aveau 23 și 15 ani.
N-am fost însă capabil să-mi închipui realitatea unui meci Roger Federer -Rafael Nadal în finală la Melbourne și Miami în 2017. Și faptul că Federer câștigă Australian Open, Indian Wells și Miami Open la 35 de ani și 7 luni.
Nu a existat în istoria acestui sport un mare jucător care să facă tenisul lui cel mai bun la o asemenea vârstă. După ce l-a biruit de atâtea ori pe Federer pistonându-i cu stânga lui superliftată reverul cu o mână, să-l vezi acum pe Nadal evitând să trimită mingea pe reverul Elvețianului, e mai mult decât SF!
De ce se întâmplă asta? Pentru că Regele Roiger a avut tăria, la anii și gloria lui uriașă, să învețe.
Tăria umilinței. El, marele Federer, s-a așezat în bancă, și-a luat caietul de notițe și a ascultat cu atenție ce i-a spus un croat doar cu puțin mai în vârstă decât el, un jucător bun, dar care nu s-a apropiat nici pe departe de nivelul lui de performanță.
Am văzut, de-a lungul vremii, jucători uriași, învingători în Grand Slam, în Cupa Davis și în nenumărate turnee, care au evoluat prea puțin ca joc în carieră. Laver, Borg, Năstase, McEnroe, Becker, Sampras au fost aproape identici ca joc cu ei înșiși tineri, când s-au retras din activitate.
Sfătuit de Ivan Ljubičić, Federer este alt Federer. De la Stefan Edberg a învățat atacul la fileu cu rever tăiat, returul blocat cu venire rapidă în față și voleul lung sau „mort”, înțepat decisiv. Ljubičić i-a pus la punct acest rever plesnit aproape din demivolé, cu posibilitatea schimbării în ultima clipă din cros în lung de linie și invers. I-a îmbunătățit pregătirea și lansarea mingii la serviciu, care a devenit vizibil mai constant și apăsat.
Până și forehandul, cea mai bună lovitură din totdeauna a lui Swiss Maestro, a crescut, acum țâșnește uneori ca în basm, cu iuțeala gândului.
Așa a ajuns Roger Federer, la vârsta la care se trece în categoria veterani, să învingă tenisul. Căci ce altceva poate fi victoria cu 7-6 (9), 6-7 (9), 7-6 (5) împotriva lui Nick Kyrgios, probabil cel mai puternic, talentat și tupeist jucător din tânăra generație...
Cu dorința și umilința de a învăța, pe care numai nesfârșita lui dragoste de sportul minții i le poate da, îl văd pe Roiger, ca în Războiul Stelelor scris peste epoci, învățând să învingă ani buni de-acum înainte toate tenisurile ce vor veni!...
