Femeia care mimează femeia, credința și familia. Măreața impostură a Gabrielei Firea

Foto: Facebook Gabriela Firea

Acum câteva zile, primarul Bucureștiului își arăta solidaritatea față de femei prin mesajul #jesuispanarama. Prin declarații bombastice de damă cu cârlionți pomădați, Gabriela Firea anunța că a susținut întotdeauna femeile și a căutat să le facă viețile mai ușoare. Apelul ei brusc la feminism ar fi înduioșător dacă nu ar fi evident că feminismul nu este decât o altă atelă pentru Firea. Una pe care o folosește cu oportunism pentru a-și târî spre linia de finish una dintre cele mai abjecte campanii electorale care a avut loc în această țară de la Revoluție încoace.

„Negociez orice, dar nu negociez principii”.

Parafrazându-l pe Corneliu Coposu (parafrază deoarece, în stilul ei caracteristic, primarul folosește persoana I singular în loc de persoana I plural), Gabriela Firea dorește ca electoratul să o perceapă ca fiind o persoană integră. În realitate, pentru primarul Firea, orice este negociabil și nimic nu e sfânt.

Actul I – Feminismul

Anul trecut, viceprimarul Bădulescu, mâna dreaptă a doamnei Firea se adresa astfel către colega sa, Ana Ciceală.

„Mi-e scârbă să te aud vorbind. Vezi-ți de treaba dumitale că ești femeie cu burta la gură.”

Deși a fost somată în repetate rânduri să se delimiteze de afirmațiile lui Bădulescu, Gabriela Firea a preferat să păstreze tăcerea. La niciun an de la această întâmplare se declară apărătoarea femeilor totodată folosind pentru circul său un slogan care a fost folosit în 2015 pentru a arăta solidaritatea față de victimele atacului terorist de la Charlie Hebdo. Prin apelul la feminism și folosirea acestui slogan, Firea împușcă doi iepuri dintr-o lovitură – jignește atât mișcarea feministă, cât și pe victimele de la Charlie Hebdo. Însă, pentru a continua mascarada, primarul Bucureștiului a oferit două zile libere funcționarilor primăriei, plătiți din banii publici, pentru ca aceștia să poată protesta împotriva misoginismului închipuit al lui Nicușor Dan. 

Actul II - Familia

În nenumărate rânduri, Firea își afirmă dragostea pentru familie și copii. Ba chiar, în campania din 2014, îl trece pe Klaus Iohannis la categoria de sub-om deoarece acesta nu are copii. O mamă și o soție devotată, Gabriela Firea nu ezită să își folosească copiii în campania electorală în cel mai josnic mod cu putință – pozându-se alături de ei, în sala de clasă, fără mască. Confruntându-se cu un val de critici din partea părinților care nu și-au putut conduce copiii în sălile de clasă, cu sau fără mască, primarul Bucureștiului afirmă cu nerușinare că, în realitate, părinții au fost lăsați să își conducă copiii în grupuri mici. Însă cum faptele contrazic întotdeauna ceea ce afirmă Gabriela Firea, în ziua următoare aceasta revine cu declarația schimbată – nu au făcut poza luni, ci duminică seara, de fapt. Apoi invită poliția să o aresteze, explicând că totul e o mișcare electorală murdară a contracandidaţilor.

Actul III - Credința

Un alt principiu care pare că o conduce pe Gabriela Firea este acela al credinței. În nenumărate rânduri o vedem făcând apel la ortodoxie. Aduce moaște în primărie, împarte cu generozitate fonduri și nu scapă nicio ocazie pentru a-și arăta cuvioșenia. Totodată, Gabriela Firea cheamă preoți să sfinţească sălile de consiliu înaintea dezbaterilor cu consilierii USR. Dacă doamna Firea ar fi citit măcar câteva pasaje din Biblie, poate ar fi aflat că acțiunile dumneaei poartă denumirea de blasfemie. Însă, pentru primarul Firea religia este doar o altă monedă de schimb, una pe care o scoate din buzunar atunci când îi este convenabil.

Vă întrebați, probabil, ce se întâmplă cu alte principii. Ce se întâmplă cu transparența, intransigența în fața nedreptății, modestia, altruismul? Nu intră în calculul doamnei Firea. Sunt prea complicate și nu sunt sexy. În schimb, voturile femeilor, ale credincioșilor și ale familiștilor sunt sexy. De aceea primarul Bucureștiului jonglează, precum un clovn experimentat, cu declarațiile care ar trebui să îi aducă simpatia categoriilor mai sus menționate.

Însă orice femeie ar trebui să fie revoltată de tăcerea primarului atunci când o altă femeie însărcinată e jignită în cel mai grobian mod posibil chiar de către viceprimar. Orice credincios ar trebui să fie revoltat de folosirea religiei ca monedă de schimb pentru voturi și de bagatelizarea ritualurilor prin sfinţirea sălilor de consiliu ale Primăriei. Orice familist ar trebui să fie revoltat de orele pe care le petrece în trafic ducându-și copiii la școală și de frigul pe care copiii sunt nevoiți să îl îndure în apartamentele înghețate. Sau măcar de pericolul la care primarul Firea i-a supus pe micuți atunci când a intrat într-o sală de clasă fără să poarte mască, deși, cu puțin timp înainte, Anghel Iordănescu, apropiat al primarului Capitalei, fusese diagnosticat cu covid-19.

Percepția e realitate

Gabriela Firea, însă, mizează pe cortinele de fum pe care le-a creat în campanie. Percepția e realitate și primarul Bucureştiului nu își poate imagina că oamenii ar putea pune la îndoială percepția creată de dumneaei. Așa se explică și delirul de aseară de la Antena 3 unde Gabriela Firea spune, la un moment dat, că nu există probleme cu apa caldă în București. Deși zeci de mii de locuinţe nu au avut apă caldă în decursul ultimului an, Firea ne anunță, practic, că suntem victimele unei iluzii. Există apă caldă, dar nu știm noi ce e aia. Acesta sfidare a realității nu este o premieră pentru primarul Capitalei. Anul trecut, înainte cu două zile de protestul cu ligheane în fața Primăriei, Gabriela Firea ieșea pe post și ne anunța că s-au rezolvat toate problemele cu apa caldă. Nu mai era nevoie să protestăm. Iar acesta este doar un exemplu de creare a unei realități alternative de către primarul Bucureștiului.

În fapt, timp de patru ani, Gabriela Firea nu a făcut decât să țeasă milieuri cu care să acopere gropile, traficul, poluarea, construcțiile abuzive și, mai nou, lipsa apei calde. Iar încununarea acestei munci asidue o reprezintă chiar afișele sale de campanie în care se delimitează de partidul care o susține. Sigur că Gabriela Firea este un personaj-cheie în PSD. Dar, la fel cum neagă faptul că sunt probleme cu apa caldă în București, Firea nu are nicio problemă în a exclude PSD-ul din calculele sale atunci când îi este oportun.

În clasa a șaptea am fost la Olimpiadă la română. Printre probe era și aceea de a scrie o povestioară. Înainte de concurs, stăteam în camere și făceam schimb de dosare în care fiecare avea câteva povestioare scrise de el. Mi-a picat în mână povestioara unei prietene. După ce am terminat de citit m-am simțit foarte prost. Era o povestire pe care o citisem de curând într-o carte din biblioteca părinților mei. Ce-i drept, nu era una foarte cunoscută. I-am înmânat foile cu un zâmbet forțat, dar prietena mea a presat situaţia.

”Ei, ce părere ai? E bună, nu?”

Gândul că povestirile unor puști de treisprezece ani ar putea ajunge să fie comparate cu o povestire scrisă de un scriitor matur, chiar dacă nu unul prea cunoscut, m-a umplut de revoltă. Dar mi-a fost îngrozitor de rușine. Așa că doar am aprobat din cap și am schimbat subiectul.

Au trecut șaptesprezece ani de atunci. Astăzi nu îmi mai e rușine să demasc impostura. Și consider că, înainte de toate, votul de duminică este despre a demasca impostura. Da, voi vota pentru mine cu speranța că nu voi mai trăi într-un oraș condus de impostură și lipsă de respect pentru viața umană. Dar voi vota și pentru toate categoriile pe care primarul Firea le-a umilit mai mult decât oricând, jucându-le pe degetele încovrigate în calculele sale cinice. Pentru femeile față de care simulează apropierea, pentru familiștii pe care îi sfidează și pentru credincioşii pe care îi umilește golind religia de sens și reducând-o la statutul de mijloc electoral. Deoarece votul de duminică este atât despre binele propriu cât și despre respectul pentru celălalt. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp