Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Orașul nostru, scena ei de bairam. Ultima dată când ne-am văzut, i-am transmis o singură dorință de cetățean al orașului București

Firea Paște

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Dintr-o solidaritate de breaslă și de gen, mi-aș fi dorit ca Gabriela Firea să reușească. M-aș fi bucurat ca femeia, mama, jurnalistul să pună în actul administrativ calități exemplare ale acestor roluri și să arate că se poate face treabă bună acolo unde alții nu s-au priceput. Că știe să țină o gospodărie, că poate face ordine și curățenie, dar, mai ales, că e în stare, cunoscând atât de bine oamenii și problemele din jur, să gestioneze eficient și echilibrat resursele urbei. Ca-ntr-un adevărat cămin.

Ne-am întâlnit la scurtă vreme după ce a câștigat alegerile. Eu ieșisem dintr-un jurnal, ea urma să intre într-o emisiune. Am felicitat-o sincer, deși probabil intuia că nu o votasem. Nu era un secret că nu fusesem niciodată de aceeași parte a politicilor editoriale. Dar, am pus în gest speranța că împărtășim, prin natura meseriei, o preocupare față de binele comunității, iar prin latura maternă, o grijă firească față de cuib. Un singur lucru mi-am permis să-i aduc în atenție atunci, în scurta noastră conversație amicală: traficul. I-am spus că dacă va rezolva problema felului în care se circulă prin București, chiar și cei care nu o votaseră aveau să-i fie recunoscători. Și a fost de acord.

În patru ani de mandat, traficul de coșmar s-a transformat în iad. Se circulă infernal prin acest oraș din ce în ce mai murdar, mai poluat, în care cartiere întregi fără apă caldă își mențin igiena la preistoricul lighean. Investițiile în orice ar fi fost de maximă necesitate în această capitală europeană s-au dovedit firave, iar banii publici s-au risipit în proiecte multe, mărunte ori de-a dreptul derizorii. La finalul mandatului acestei mame primar, jurnalist și politician, Bucureștiul e un oraș din care vrei să fugi, nu unul în care să-ți dorești să trăiești, să-ți poți duce copiii la școală sau să muncești eficient. Rude, prieteni, colegi de-ai mei au părăsit în acești ani Capitala, iar unii au plecat din România de tot.

Cum a reușit Gabriela Firea această performanță? Cu farmecul unei femei inteligente? Cu grija unei mame bune? Cu priceperea unui jurnalist adevărat? Sau, poate, cu ambiția unui politician care ajunge la putere? Nimic din toate astea. Gabriela Firea a atins o performanță nebănuită cu farmecul, priceperea și grija unei vedete de carton de pe malurile Dâmboviței. Cu ambiția unei cucoane care aspiră la Fanar. Cu puterea unei dive răsăritene pentru care tot ce contează e imaginea la superlativ. Nu ceea ce poți face temeinic pentru cei din jur. Ci cum arăți, cum te aranjezi, cum te îmbraci, machezi, coafezi și cum te încuscrești mai abil. Exact ca-n lumea orientală de acum două secole în care împopoțonatul le valida cocoanelor marele lor blazon, în lumea divelor de Dâmbovița, singurele reprezentate cu succes de Gabriela Firea în mandatul său, tot ce contează e să fii giugiuc.

Așa se face că, deși a promis transport modern la standarde occidentale, în realitate a achiziționat niște vehicule chiar din Orient, de la un producător turc, de-o calitate discutabilă. A promis piste de biciclete de o sută de kilometri. În realitate, a tras o linie de borduri în buricul târgului pe cel mai lung bulevard, Calea Victoriei, ca să-ți sară în ochi și să iasă mai mult la kilometraj. A promis renovarea clădirilor istorice și protejarea patrimoniului. A filmat rapid în pastel cele câteva imobile consolidate ori văruite din Centrul Vechi, de pare că tot Bucureștiul trăiește azi în plin Belle Epoque. A promis un spital metropolitan. A desenat unul pe hârtie și a turnat în plastic o machetă, ca să poată înregistra alături un clip mișto, cu ton emoționant, dar încrezător. A promis investiții în infrastructură. S-a îmbrăcat divin în țol alb și a chemat televiziunile ca să poată inagura Pasajului Sudului început de Sorin Oprescu… Apoi, s-a pomădat atent, și-a pus cască muncitorească peste părul proaspăt coafat și a deschis un șantier nou nouț, sub ochiul vigilent al camerelor ultra-super HD. Dichisită ca-n prime-time la orice oră și-n orice împrejurare, și-a titirit lumini de talk-show la primărie, ca să prezinte periodic, cu metodă și dicție, pomeni cu vouchere sau mari proiecte veșnic încremenite în promisiuni: drumuri, parcări, sisteme de canalizare, termoficare modernă și transport la cele mai înalte standarde. 

Iar când presa n-a avut suficienți lingușitori și aplaudaci, a plătit cu bani buni reclame la posturi de radio și de televiziune. Când oameni de cultură au pus sub semnul întrebării spectacolele sale kitsch, a adus pe bani grei câteva nume mari ale scenei în concerte gratis pentru bucureșteni. Când oameni simpli s-au îndoit de buna sa credință, a donat din banii lor zeci de milioane la construcția Catedralei Mântuirii Neamului. Când oricine a pus la îndoială orice în legătură cu faptele sale, a ocărât, și-a făcut cruci, sau, după caz, a mișcat din șolduri și un pic din buric. A căutat să dea bine, să rupă sau să închidă gura târgului.

În felul acesta, Gabriela Firea a reușit să transforme municipalitatea spectaculos. Primăria a devenit salonul său de înfrumusețare și studioul personal de televiziune, iar orașul nostru, scena ei de bairam. Pe banii cetățenilor s-au pus în act mărețe fantezii urbanistice pline de inutilitate și sclipici: de la arteziene țâșnind în curcubeie, melodios și iepuroi strunind găini înhămate la calești cu ouă gigant, până la ghirlande cu baloane de fotbal, profețind un Euro 2020 triumfător, dar inexistent, niciun briz-briz n-a lipsit din decorul acestui costisitor bâlci al deșertăciunilor.

Nu poți spune, astfel, după patru ani că un proiect necesar orașului a fost finalizat, dar nici că un proiect finalizat era și necesar. S-au cheltuit miliarde de euro în acest mandat la capătul căruia oamenii fug de București văzând cu ochii, care la periferie, care în alte orașe sau țări mai civilizate.

În timpul acesta, edilul continuă să cosmetizeze realitatea cu aceeași dezinvoltură cu care se fardează, să prefacă vorbele cu aceeași grație cu care dă din fund și să ne convingă că, bătând la Porțile Orientului, ne civilizăm. Ca atunci când sărăcia era lucie, oamenii puteau ajunge cel mult slugi, iar marea lor majoritate nici nu visau să poată alege vreodată prin vot. Cel mult, să poată plăti peșcheș.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Perfect adevarat ce ati scris aici, intrebarea mea este de ce mai trebuie sa scriem despre ea? Poate nu inteleg eu jurnalismul si modul in care se abordeaza subiectele si mai ales cat timp, dar ea este istorie.
    Cu cat scriem mai multe despre ea, cu atat va ramane mai mult in memoria publica, in cautari, keywords, etc.. si cel putin la fel de relevanta ca si inainte.
    Daca gresesc va rog sa imi spuneti.
    • Like 0
  • Perfect adevarat..... Sunt bucuresteanca get beget dar as pleca chiar maine din acest oras pe care nu il mai recunosc, nu il mai iubesc si care ma sufoca.....
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult