Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Femeile! Prea înaltă pentru Iohannis! Aveți încredere în Justiția română!

 • Îndată după miezul nopții, chiar în prima oră a zilei de 8 Martie, domnul ministru al Muncii, Marius Budăi, a sunat mai multe doamne și domnișoare casiere pe care firma Auchan le-a lăsat fără casă. Dl Budăi, într-o stare euforică, s-a oferit să le angajeze ca prestatoare de servicii. Aflăm că, drept răspuns, social-democratul a fost trimis în mama domniei sale, probabil în legătură cu chestiunea pensiilor speciale.

• Evgheni Prigojin, șeful armatei de ucigași cu simbrie și pușcăriași a Rusiei, pentru că grupul Wagner nu reușește să-i dea peste cap pe ucraineni, a anunțat măsuri pentru electrizarea celor care luptă fără tragere de inimă. Aceștia vor petrece o noapte cu o mare iubitoare de ruși, senatoarea Șoșoacă din România. 

• „Femeile! Lumea va fi un loc mai frumos în care să trăim dacă vom începe să respectăm aceste ființe ale societății”. Autorul cugetării, tânărul Secretar de Stat din ministerul Justiției, Bogdan Ilea, este probabil un jurist de mare competență, de vreme ce face această observație pătrunzătoare: femeile au calitatea de ființe, și nu de lucruri, cum s-a crezut până acum. Chiar dacă liberalul Ilea nu merge până la a considera femeile ființe umane, ci ființe ale societății, cam cum sunt câinii comunitari, totuși, propune începerea unei operațiuni pe care el, împreună cu alții („vom începe”) n-a întreprins-o nicidecum până acum – a respecta femeile. Dl Ilea pare a avea reale perspective să ajungă ministru plin.

• Gabriel Oprea, fostul minsitru de Interne, care se ducea și la closet și la o ciorbă de burtă cu escortă de poliție cu girofar, a fost achitat pentru moartea tânărului polițist Bogdan Gigină. Sentința Tribunalului București nu e definitivă, dar e definitorie: floare la ureche, sau, mai exact, pe piept, după 7 ani de târât dosarul prin Justiție, ca procesul să fie dus până în toamnă, când vine prescrierea.

Pe directorii Hexi Pharma, responsabili pentru 340 de infracțiuni de înșelăciune, care au dus la agravarea stării de sănătate a sute de mii de bolnavi, prescrierea i-a făcut deja scăpați. Aceiași magistrați ai Curții de Apel București care i-au găsit acum vinovați „fără putință de tăgadă” sunt cei care au tras 4 ani de proces până s-a ajuns la prescriere.

Fostul ministru de Finanțe al lui Dragnea, Vâlcov-Cavou, omul cu 100 de tablouri ascunse în pereți, a fost achitat definitiv de Curtea de Apel Craiova pentru acuzațiile de instigare la dare și luare de mită. Vâlcov nu e aici, ca să dea de băut, s-a speriat și a zbughit-o mai demult în Italia. Acolo unde se află și criminalul Mario Iorgulescu, suferind crunt de dor de țară. Fostul primar al Capitalei, Sorin Oprescu, nu știu dacă mai suferă de ceva în vila sa prezidențială din Grecia. Dar, dacă stătea pe aici, putea să candideze anul viitor la Primăria Capitalei.

Așa că, stimați hoți, escroci și ucigași cu ștaif, nu mai intrați în panică, nu mai dați bir cu fugiții, rămâneți în patrie și aveți încredere în Justiția română!

• Președintele Iohannis s-a dus la Tokyo pentru un schimb de experiență cu campioana mondială la prăbușire demografică, Japonia. La japonezi se nasc prea puțini copii de prea mult bine, la noi, de prea mult rău. Dl Iohannis a zburat cu un avion privat, închiriat din Luxemburg, un Boeing amenajat ca un palat, contra unui mizilic de circa 100.000 euro. Mie, unul, mi se pare chiar prea puțin pentru valoarea domnului Iohannis.

Există însă un inconvenient: aripa Boeingului e la o înălțime față de sol de 5 metri, prea sus ca domnul președinte să-și poată arunca paltonul pe ea.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Președintele Dan și-a început discursul de astă-seară, în fața presei, cu o logicăreală tâmpă, însoțită de hlizeala pe care o credeam dispărută: cică Giovanni Falcone, dacă ar veni să candideze la șefia unui Parchet de la noi, ar trebui să-și depună dosarul la ministrul Justiției (a zis cineva că nu?) și „Giovanni Falcone nu e pesedist”. Dar cine a zis că este? Ce caută în propoziție Falcone? Problema e că ministrul Justiției este pesedist, plagiator, executant întocmai și la timp al poruncilor Partidului!

Citește mai mult

Screening gratuit pentru cinci tipuri de cancer, disponibil pentru locuitorii județului Brașov

Există o diferență fundamentală între a descoperi un cancer la timp și a-l descoperi târziu. Studiile arată că până la jumătate dintre cazurile de cancer pot fi prevenite sau tratate cu succes dacă sunt depistate în stadii incipiente. În cazul cancerului pulmonar, de exemplu, diagnosticul precoce poate crește șansele de supraviețuire de peste trei ori.

Citește mai mult

Martorii lui Iehova

Odată ajuns la locul de întâlnire, pe o ploaie ușoară și după lăsarea întunericului, așa cum cere tradiția lor, am fost întâmpinat de un domn de origine franceză, care a învățat repede cum se pronunță numele meu și mi-a găsit un loc în sală. Când a aflat că sunt „nemartor” și că am venit acolo în urma unei invitații la ușă, s-a mirat și s-a luminat la față, începând să mă prezinte celor din jur, iar alții au venit din proprie inițiativă la mine, văzând o prezență necunoscută printre ei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Piesa de teatru / sursa foto: arhiva personala

Mă împart între locații, între job și repetiții, între viața de civil și viața de artist. Mă lupt contra frustrării că programul nu-mi permite să merg constant la castinguri sau să mă pregătesc pentru probe și mă bucur de sentimentul ăla mișto pe care îl am la aplauze, după un spectacol bun. Nu mă plâng, nu mă victimizez, dar asta e viața mea de când îmi împart timpul pe două planuri mari și importante.

Citește mai mult