Festivalul Enescu, de la A la Z. Dicționar subiectiv în 27 de recomandări la ediția a 27-a

A. Auditorium sau „Sala Mică a Palatului”, pe care noul director al Muzeului Național de Artă al României și-o dorește revitalizată pentru spectacole, proiecții de film, stagiuni muzicale și teatrale, rămâne și anul acesta spațiul destinat muzicii de cameră în weekendurile de Festival Enescu, cu câteva recitaluri rafinate în interpretări de excepție. Vă îndemn să nu-l ocoliți, muzica de cameră e cel mai intim registru posibil pentru reveriile muzicii clasice, iar întâlnirile camerale vor fi conectate din plin la contemporaneitate. Recomandări: ieșenii din Cvartetul Ad Libitum & pianista Sina Kloke, o îndrăgostită de creația enesciană, violoncelistul Valentin Răduțiu & Per Rundberg, un cuplu care înregistra în 2013 integrala sonatelor enesciene pentru violoncel, Cvartetul Giocoso & pianista Luiza Borac, una dintre neobositele promotoare ale muzicii românești și enesciene, duo-ul francez Marc Coppey & François Dumont, pianistul care în 2022 înregistra integrala nocturnelor lui Fauré și nu în cele din urmă excepționalul tânăr duo format din estonienii Hans Christian Aavik & soția sa Karolina Aavik, care vor interpreta într-un veritabil tur de forță integrala sonatelor pentru vioară și pian de George Enescu. Ultima dar nu cea din urmă pe lista recomandărilor mele, cvintetul internațional de suflători V Coloris alături de acordeonistul basarabean Radu Rățoi, cu o primă audiție datorată clarinetistului și compozitorului Aurelian Băcan și un aranjament pentru acordeon & cvintet de suflători al flautistului Ștefan Diaconu, liderul V Coloris la Rapsodia Română nr.1 în la major op.11 de George Enescu. Nici un weekend nu e de ratat la Auditorium! 

B. Bösendorfer-Klimt e pianul cu coadă 214VC „Secession” ediție limitată ce va fi adus special la București pentru ca pianista româncă Alexandra Silocea să interpreteze un nou format de concert denumit „Klimt meets Bösendorfer – The Tree of Life” ce combină pian solo, cântecele favorite ale lui Gustav Klimt, și poezie. Acest concept, „o idee declanșată din dorința de a ne reconecta cu alte forme de artă după ce pandemia ne-a lăsat pe toți cu dorința de sens și frumusețe”, după cum spune pianista româncă stabilită la Viena, a avut premiera la Kunsthistorisches Museum în capitala Austriei și a fost un succes atât de mare încât este disponibil acum în limbile germană, engleză, franceză și română. Îl puteți vedea cu Alexandra Silocea - pian, Patricia Nolz - mezzosoprană și actrița franceză Laëtitia Eïdo – naratoare, în premieră în România la Festivalul Enescu în seria Enescu - JTI Immersive Experience pe 10 și 11 septembrie la MINA, primul muzeu imersiv din România.

Alexandra Silocea/ © Marian Furnică

C. Copiii au felia lor în festival, în seria Concerte pentru familii și copii de la Teatrul Odeon, un ciclu special gândit de directorul artistic al festivalului, dirijorul Cristian Măcelaru: „Așa construim un public, nu obligându-l să învețe despre muzică, ci făcându-l să descopere ce frumos este să mergi la un concert”. Recomand toate concertele seriei, de la Ghidul unui tânăr pentru orchestră op. 34, o minunată introducere în descoperirea instrumentelor și secțiunilor unei orchestre, construită de Benjamin Britten pe principiul variațiunilor la o temă din suita Abdelazer de Henry Purcell. Interpretează Orchestra Sinfonietta sub bagheta extraordinarului tânăr dirijor Mihnea Ignat (bonus o selecție din lucrările lui George Enescu realizată de chiar Cristian Măcelaru! Nu e de ratat nici Our Precious Planet, un concert „desenat” susținut de Orchestra Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești și un alt tânăr dirijor roman, Cristian Câșleanu, un muzician născut în Germania. Ilustrațiile vor fi realizate de desenatorul francez Gregoire Point, un talent fabulos și o somitate în domeniu, a cărui colaborare cu orchestra Les Siècles la France TV pentru o serie animată de concerte muzicale a avut o audiență de peste trei milioane de telespectatori săptămânal, la ore de maximă audiență! Luați-vă copii la Teatrul Odeon, aici vor putea întâlni lebede arctice, dansatoare japoneze înaripate, un nautilus de pe o plajă din Scoția sau un circ franțuzesc. Și nu e vorba doar de cei mici: recomand seria asta tuturor membrilor unei familii, de la 5 la 85 de ani!

 Ilustrație la Petrică și lupul op.67 de Serghei Prokofiev pentru orchestra Les Siècles © Gregoire Pont

D. Dans, da, dar nu, nu vreun menuet, ci chiar hip hop și dans contemporan pe muzică de Bach! Orchestra of the Age of Enlightenment, un ansamblu care cântă pe instrumente de secol 18 dă o nouă viață muzicii lui Johann Sebastian Bach împreună cu o trupă de dansatori profesioniști de la școala Acland Burghley și tineri dansatori de stradă din Londra. Spectacolul gândit de Kim Brandstrup, unul dintre coregrafii preferați de Alina Cojocaru & Johan Kobborg, este inspirat de ritmurile pulsatorii ale muzicii lui Bach, Concertul în re minor pentru două viori BWV 1043 sau Concertul brandenburgic nr 3 în Sol Major BWV 1048. Spectacolul va avea premiera pe 20 august la Edinburgh International Festival, după care aterizează la București! O fuziune electrizantă între dansul contemporan, hip hop-ul cu rădăcini în Bronxul anilor 70 și lumea lui Bach, la Ateneul Român, joi 11 septembrie! Breaking Bach, o bucurie!

E. Enescu: „Cuvântul pe care mi-l repet zi de zi, de când mă ştiu: îndeplinirea datoriei. În realizarea acestui lucru, se cuprind şi bunătatea şi loialitatea, cinstea, corectitudinea, exactitatea. Să ne facem cu toţii datoria şi lumea îşi va recăpăta sensul ei suprem.” Între 24 august–21 septembrie 2025 avem ocazia să ascultăm aproape integral creația unuia dintre puținii români care și-a îndeplinit datoria cu vârf și îndesat: George Enescu.

Șapte dintre capodoperele enesciene de văzut neapărat:

- Octetul în do major pentru instrumente de coarde op.7, Cvartetele Belcea & Lenkoro, Ateneul Român, 27 august

- Simfonia nr.2 în la major op.17, Filarmonica Moldova, Ateneul Român, 8 septembrie

- Dixtuorul în re major op.14 pentru suflători, Academy of St.Martin in the Fields, Ateneul Român, 12 septembrie

- Simfonia nr. 1 în mi bemol major op.13, Royal Philharmonic Orchestra & Vasily Petrenko, Sala Palatului, 12 septembrie

- Cvartetul nr. 2 în re minor pentru pian, vioară, violă și violoncel op. 30, Luiz Borac & Cvartetul Giocoso, Sala Auditorium, 13 septembrie

- Oedip, regia Stefano Poda. Cu Ionuț Pascu, Ruxandra Donose, ș.a., Orchestra și Corul Operei Naționale București & Tiberiu Soare, Opera Națională București, 15 septembrie

- Integrala sonatelor pentru vioară și pian (op.2, op.6, op.25 „în caracter popular românesc), Hans Christian Aavik & Karolina Aavik, Sala Auditorium, 21 septembrie

F. Flautul fermecat e un basm despre întuneric, lumină și găsirea drumului în viață, scris de Mozart în forma unui singspiel, ceea ce înseamnă că include cântece și dialoguri vorbite, ca într-un fel de musical de secol 18. Dacă nu știți muzica la una dintre cele mai delicioase opere mozartiene, e momentul să vă întâlniți cu Pamina, Tamino, Regina nopții, Papageno & Papagena și Sarastro la Sala Radio pe 7 septembrie într-o versiune cu siguranță de excepție cu Filarmonica de Cameră Germană Bremen sub bagheta lui Tarmo Peltokoski, un dirijor minune de doar 25 de ani, născut în Finlanda, și o distribuție superbă în care o veți regăsi și pe Elsa Dreisig, una dintre cele mai importante soprane ale momentului, specializată în muzica lui Mozart. Un minunat Flaut, chiar și în versiune de concert, chiar și pentru cei care cred că se pricep la operă!

Elsa Dreisig © Thierry Verger

G. Gold of Naples e titlul programului pe care Ottavio Dantone și Accademia Bizantina îl aduc la București pe 6 septembrie, în cel de-al doilea lor program din Concertele de la miezul nopții de la Ateneu. Programul e centrat pe o creație recent redescoperită, opera Lo frate 'nnamorato de Pergolesi, din care vom putea asculta în premieră câteva arii inedite din versiunile 1732 și 1734 ale acestei creații considerate pierdute și pe care Dantone&Accademia, adevărați specialiști ai barocului, le cântau în premieră mondială în urmă cu exact un an, pe 6 septembrie 2024 la Teatrul Pergolesi din Jesi, orașul natal al autorului. O noutate absolută la care se adaugă concerte și arii ale unor compozitori la fel de necunoscuți la noi, ca Angelo Ragazzi, Nicola Conforto și Caballone, care completează fresca plină de viață a unui Napoli muzical și teatral din primele decade ale secolului 18 în care Giovanni Battista Pergolesi a creat și a trăit doar 26 de ani. L'oro di Napoli, la fel ca titlul uneia dintre capodoperele cinematografiei italiene și ale regizorului Vittorio de Sica turnat 250 de ani după Lo frate 'nnamorato de Pergolesi.

H. Hyeonjeong Lee e violonista din Coreea de Sud care anul trecut, la doar 13 ani, câștiga Premiul al II-lea la Concursul Enescu, interpretând în finală Concertului în re major pentru vioară și orchestră op. 77 de Johannes Brahms. Îmi doresc să-i văd evoluția pentru ca a fost favorita mea din concurs. Anul acesta va cânta pe 1 septembrie Aria și Scherzino de Enescu și Concertul în re minor pentru două viori și orchestră BWV 1043 de Bach alături de marele violonist francez Renaud Capuçon, care va fi și la conducerea muzicală a Orchestrei de cameră din Lausanne.

Hyeonjeong Lee © Alex Damian

I. Il Giardino Armonico este unul dintre cele mai renumite ansambluri din lume specializat în repertorii de secole 17-18, care cântă astăzi pe instrumente de epocă, atât operă cât și programe instrumentale. Fondat în 1985 de dirijorul Giovanni Antonini, ansamblul milanez a colaborat cu soliști precum mezzosoprana Cecilia Bartoli, soprana Julia Lezhneva, violonistele Isabelle Faust și Patricia Copacinskaia sau mandolinistul Avi Avital dar și corul Radio Bavarez pentru înregistrarea oratoriului Die Schöpfung de Haydn, în cadrul proiectului Haydn 2032 prin care Antonini își propune să înregistreze toate simfoniile și lucrările vocal-simfonice ale clasicului vienez până în ziua aniversării celor 300 de ani de la nașterea lui Joseph Haydn. Nu-i puteți rata, au un singur concert în festival, nocturna din 13 septembrie la Ateneu cu Misa încoronării în Do Major K. 317 de Mozart și Simfonia nr. 3 în mi bemol major op. 55, Eroica beethoveniană.

Î. Încântare, numele tău e Martha Argerich. Nu că ar avea nevoie de recomandarea mea, e doar un reminder al concertelor Marthei din 31 august – Beethoven 1 cu Santa Cecilia & Daniel Harding și 15 septembrie – Ravel Sol Major cu Monte Carlo & Charles Dutoit. Vor fi din nou trandafiri? Vom vedea. Bilete nu se mai găsesc, reminderul meu era pentru transmisiunile live de la TVR.

Martha Argerich © Cătălina Filip

J. Frații Jussen vor cânta singura lucrare concertantă pentru două piane din Festival, Concertul în mi major pentru două piane și orchestră scris de Mendelssohn la doar 15 ani, inspirat de mentorul său, compozitorul și pianistul virtuoz Ignaz Moscheles. Pe lângă capodopera interpretată în compania Orchestrei Simfonice Naţionale Daneze dirijate de britanicul Nicholas Collon, olandezii Lucas și Arthur Jussen sunt un spectacol în sine. În vârstă de 32 și 29 de ani, cei doi frați sunt astăzi cei mai importanți ambasadori ai muzicii clasice din Țările de Jos. Prin virtuozitatea lor de o energie aproape simbiotică, prin rafinamentul sunetului și prin interpretările captivante, ei cuceresc de fiecare dată publicul pentru care cântă: „Este ca și cum ai conduce o pereche de BMW-uri", a spus despre ei dirijorul danez Michael Schønwandt după ce i-a dirijat în Concertul pentru două piane de Poulenc. Frații Jussen, artiști exclusivi Deutsche Grammophon pentru care au înregistrat până acum cinci albume de success, au întâlnit-o în 2005 pe Maria João Pires, cu care au luat lecții împreună. Lucas și-a completat studiile cu Menahem Pressler în SUA și cu Dmitri Bashkirov la Madrid, în timp ce Arthur a absolvit Conservatorul din Amsterdam, unde a studiat cu profesorul Jan Wijn. Un argument în plus: bisurile celor doi sunt fabuloase!

K. Klaus Mäkelä

Când l-am întrebat pe Cristian Măcelaru, dirijor și director artistic Festivalului Enescu ce concert ar alege să vadă dacă ar putea să vadă doar unul singur din actuala ediție, mi-a răspuns fără nici o ezitare, deși era o întrebare grea mai ales pentru un director artistic: „Un concert cu Concertgebouw, da, aș recomanda publicului să vină să asculte Concertgebouw cu Klaus Mäkelä în Le Sacre du printemps sau în Rapsodia română nr.1 de Enescu. E sigur de neratat!” 20 & 21 septembrie la Sala Palatului. Eu cred că în formula asta nici Mahler nu e de lepădat!

L. Lisiecki. Jan Lisiecki e un alt pianist pe care ar trebui să nu-l ratați. Dacă în 2023 l-am văzut în Concertul în la minor op 16 de Grieg cu orchestra Română de Tineret, anul acesta îl vom vedea în Beethoven 3 asigurând de la pian și conducerea muzicală a prestigiosului Academy of Saint Martin in the Fields, ansamblu londonez cu care în 2019 înregistra integrala concertelor beethoveniene. Cu o carieră formidabilă la doar 30 de ani, tânărul canadian cu origini poloneze e artist Deutsche Grammophon, iar ultimul său album înregistrat pentru casa germană conține preludii de Bach, Rachmaninoff, Messiaen, Górecki și bineînțeles Chopin. Jan Lisiecki e un îndrăgostit de arta dirijorală căruia i-ar fi plăcut să-i întâlnească pe Bernstein și Karajan și fanul unor dirijori ca Antonio Pappano sau Claudio Abbado. Nu e deloc improbabil să urmeze și o carieră dirijorală. Să conduci orchestra de la pian ca pe vremea lui Mozart nu e doar un moft, au făcut-o mulți alți pianiști înaintea lui, între ei marele Daniel Barenboim. În programul de la Ateneu din 12 septembrie, Academy of Saint Martin in the Fields, care e astăzi una dintre cele mai bune orchestre de cameră din lume, va prezenta și Mémoriale pentru flaut și 8 instrumente de Boulez, Simfonia nr. 1 în re major op. 25, Clasica de Prokofiev și, - ce aștept eu cel mai mult! - Dixtuorul în re major pentru suflători op. 14 de Enescu.

M. Mutter. Și la capitolul violoniști ediția a 27-a de festival stă foarte bine: Isabel Faust, Nemanja Radulović, Augustin Hadelich, Valentin Șerban, Ioana Cristina Goicea, Alexandru Tomescu, Christian Tetzlaff – regret absența lui Daniel Lozakovich, anunțat într-o primă fază de organizatori pentru un concert la Ateneu, dar pe care îl veți putea urmări în recital la Sibiu! Fiecare dintre ei merită văzut, dar, dintre toți, recomandarea mea e Anne Sophie Mutter, violonista cu aproape 50 de ani de carieră la vârf, de la debutul de la Festivalul de la Salzburg din 1977 cu English Chamber Orchestra & Daniel Barenboim. Avea 14 ani, cu doar un an înainte Herbert von Karajan o invitase să cânte cu Berliner Philharmoniker după ce o ascultase pe fetița pistruiată de atunci într-un recital la Lucerna și i-a propus să înregistreze concertele de Mozart pentru Deutsche Grammophon, casă de discuri căreia artista i-a rămas fidelă până în ziua e astăzi. Tot în Mozart o vom asculta și pe 18 septembrie la Sala Palatului, atunci când violonista germană va cânta în compania Orchestrei Naționale a Franței dirijate de Cristian Măcelaru Concertul nr. 1 în si bemol major pentru vioară și orchestră K. 207 și Arie pentru vioară și orchestră o creație scrisă special pentru Anne-Sophie Mutter de compozitorul Thomas Adès în 2022 și cântată în premieră mondială la Festivalul de la Lucerna în vara aceluiași an. Într-o singură mișcare, lucrarea subintitulată „Homage to Sibelius” evocă forma unei passacaglia baroce într-un singur arc și are o frumusețe aparte. „The Queen of Violin”, cum e deseori supranumită, Anne-Sophie va cânta la București pe vioara Lord Dunn–Raven, un Stradivarius din 1710

N. Nystedt. Immortal Bach op. 153 e o compoziție corală a capella de o frumusețe aparte, scrisă în 1998 de norvegianul Knut Nystedt. Lucrarea e construită pe primul vers al cântecului funerar Komm, süßer Tod BWV 478 de Johann Sebastian Bach și utilizează o tehnică numită „phasing”, în care partidele corului cântă aceeași melodie, dar în tempo-uri ușor diferite care duc la un efect de încețoșare, de „blur” sonor până la sincronizarea finală, când tema originală bachiană devine atemporală prin suprapunere acordică și această tehnică de phasing. O întâlnire cu eternitatea vocală, mijlocită de Corul Radio din Letonia dirijat de Sigvards Klava într-un program contemporan în care acestei capodopere a lui Knut Nystedt i se alătură partituri de Žibuoklė Martinaitytė, Arvo Pärt, Livia Teodorescu-Ciocănea, Anders Hillborg, Ēriks Ešenvalds, Mārtiņš Viļums, Pēteris Vasks, și Ēriks Ešenvalds, multe dintre ele prime audiții. La Ateneul Român, Joi, 28 august.

O. Oedip. Este principala creație lirică și singura capodoperă de rezonanță internațională a componisticii românești. Și marea operă a vieții lui George Enescu, finalizată în 1931. E un act de normalitate să o ascultăm în cadrul festivalului care-i poartă numele, acasă, în România, aici unde Oedip nu s-a cântat niciodată în timpul vieții lui și unde nu există încă o ediție critică a operei pe care Enescu a iubit-o cel mai mult. Și căreia i-a dat mai bine de zece ani din viață. Montările de la Royal Opera House Covent Garden (2016), Festivalul de la Salzburg (2019), Opera Bastille (2021) sau Opera Comică din Berlin (tot în 2021) au impus standarde de referință, însă viziunea unitară a italianului Stefano Poda — care semnează regia, decorul, costumele, luminile și coregrafia producției monumentale de la Opera Națională București — propune o lectură personală, cu accente vizuale și simbolice distincte. Dar, dincolo de comparații și mândrie națională, Oedip e copilul mult iubit, cel mai iubit, al lui Enescu. Și, pentru cei care se tem de muzica lui densă și aparent complicată, un mic secret: nici măcar nu e o muzică așa de grea! Mergeți să vedeți Oedip pe 15 septembrie la Opera Națională din București, într-o distribuție românească cu câțiva soliști invitați, dirijată de Tiberiu Soare. Soliști: Ionuț Pascu - Oedip, Ruxandra Donose – Iocasta, Ramona Zaharia – Sfinxul, Vazgen Gazaryan (Armenia) - Marele Preot, Paul Curievici (Marea Britanie) – Laios, Bogdan Baciu – Creon, Kaarin Cecilia Phelps (SUA, Grand Prix la Concursul Internațional de Canto George Enescu de la Paris, organizat de Societatea Muzicală Franceză George Enescu) – Antigona și Alexei Botnarciuc (Republica Moldova) – Tiresias. Spune Enescu: „am pus aici toată fiinţa mea, până la a mă identifica, în unele momente, cu eroul meu.”

Oedip, regia Stefano Poda © Opera Națională București

P. Preludiu. Al doilea concert coral pe care vi-l recomand este cel cu Corul de cameră Preludiu – Voicu Enăchescu din seria Concerte pentru familii și copii, de la Teatrul Odeon, de duminică, 25 septembrie. Programul dirijat de tânărul și talentatul Andrei Stănculescu va fi o delicioasă călătorie pentru copii de toate vârstele, cu creații românești contemporane și două capodopere franceze de Maurice Ravel și Philippe Hersant. O metamorfoză ludică a artei corale.

Andrei Stănculescu © Florin Ghenade

Q. Quel regal! - Les Siècles la Ateneul Român, marți 2 septembrie. O întâlnire care nu se ratează cu un ansamblu fondat în 2003 de dirijorul François-Xavier Roth. Orchestra specializată în potrivirea instrumentelor de epocă cu muzica pe care o interpretează are un scop declarat: noutatea, indiferent dacă e vorba de Mozart sau de lucrări contemporane, publicul simte o prospețime și un sunet autentic greu de uitat. De aceea vă recomand să-i urmăriți în programul Improvizații I și II pe versuri de Stéphane Mallarmé de Pierre Boulez (solistă soprana Sarah Aristidou), Pavana pentru o infantă defunctă de Ravel, Trei poeme pe versuri de Stéphane Mallarmé de Debussy (aranjament de Heinz Holliger) și în prima suită în Do Major pentru orchestră op.9 de Enescu. Les Siècles: making waves …en français!

R. Ravel

Maurice Ravel e unul dintre cei mai importanți compozitori din seria aniversară a ediției 27 a Festivalului Internațional George Enescu. Și mă bucur mult că anul acesta, când se împlinesc 150 de ani de la nașterea sa, se vor cânta nu mai puțin de 17 lucrări din creația francezului care a fost coleg de generație și prieten al lui George Enescu în anii tinereții pariziene. Pentru mine, Maurice Ravel este compozitorul unei muzici frumoase în aproape integralitatea ei, de la lucrările de tinerețe ca Menuet antique, până la cele de final, cum e cazul cu Bolero sau Concertul în Sol Major pentru pian. Frumusețea la Ravel nu vine doar din inspirație tematică ci și din orchestrație. Prin timbralitate, Ravel creează iluzii sonore care împletesc realitatea cu o lume magică, într-o feerie auditivă. De care ne vom bucura din plin în actuala ediție a Festivalului Enescu. Între lucrările cântate la București n-aș rata pentru nimic în lume Trioul cu pian în la minor M. 67 (orchestrație de Yan Pascal Tortelier) cu Rudolf Buchbinder & Orchestra Națională a Franței & Cristian Măcelaru, programul Filarmonicii Monte Carlo cu Charles Dutoit, aproape o integrală cu Mama mea, gâsca M. 60, Valsuri nobile și sentimentale M. 61 & Concertul în sol major pentru pian și orchestră M. 83 cu unica, încântătoarea Martha Argerich, Cvartetul de coarde în fa major M. 35 cu Cvartetul Giocoso, Ora spaniolă M. 52 cu Orquestra de la Comunitat Valenciana & James Gaffigan și Daphnis și Chloé M. 57 cu aceeași National de France. Ravel. Maurice Ravel.

Maurice Ravel

S. Sala Radio

Toată lumea știe că la Ateneu și la Sala Palatului sunt cele mai bune concerte, inclusiv eu. Dar trebuie să vă îndemn călduros să aruncați un ochi pe programul seriei de la Sala Radio, ca să nu-l ratați pe un Benjamin Bernheim în câteva pagini de un lirism senzitiv și nostalgic ca Poème de l'amour et de la mer de Chausson sau Les Nuits d'été de Berlioz, alături de - Orquestra De La Comunitat Valenciana & James Gaffigan. Tot aici, Rafał Blechacz, unul dintre cei mai importanți pianiști ai momentului, un specialist în interpretarea expresivă și virtuoză a muzicii lui Chopin în Concertul nr. 1 în minor op.11 cu Sinfonia Varșovia, Tatiana Dorokhova, laureată a Concursului Enescu 2024 de anul trecut cu două capodopere Dinu Lipatti acompaniată de Orchstra Filarmonicii „Banatul” din Timișoara, un minunat Flaut mozartian cu Deutsche Kammerphilharmonie Bremen & Tarmo Peltokoski cu Elsa Dreisig soprană, frații Lucas și Arthur Jussen în singurul concert pentru două piane din festival, Concertul în mi major MWV 05 de Mendelssohn cu Orchestra Simfonică Naţională Daneză & Nicholas Collon, pianistul Andrei Gologan în Concertul pentru pian și orchestră de Valentin Gheorghiu cu Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu, violonistul Alexandru Tomescu în Capriciul român pentru vioară și orchestră de Enescu finalizat de Cornel Țăranu, cu aceeași danezi din seara fraților Jussen sau violoncelistul Marcel Johannes Kits, un alt laureat al Concursului Enescu în Variațiuni pe o temă Rococo pentru violoncel și orchestră op. 33 de Ceaikovski cu Orchestra Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău sub bagheta marocanului Omar El Jamali. Doar aruncați o privire, ceva o să vă facă sigur cu ochiul!

Ș. Șostakovici. Mă bucură seria Aniversări din ediția acestui an de festival, e ocazia aprofundării creațiilor unor compozitori emblematici ai istoriei muzicii, în contextul unor versiuni interpretative de excepție. Între ei, Dmitri Șostakovici, la comemorarea a cincizeci de ani de la moarte (1906-1975) cu 2 cvartete, 3 concerte, 2 simfonii și premiera în România, chiar dacă în versiune de concert, a capodoperei Lady Macbeth din Mțensk op. 29, cea mai importantă operă rusă a secolului 20, în care compozitorul descrie în mod realist statutul femeii în societatea sovietică brutală și ipocrită, printr-un limbaj muzical fabulos. La jumătate de secol de la moarte, Șostakovici e încă o enigmă pentru mulți. Cu siguranță, mai mult decât reputația unui simfonist obedient regimului, compozitorul a fost un creator subversiv și un observator fin al condiției creatorului. Mulți dintre contemporanii săi l-au văzut ca pe un Ianus modern, pe care necrologul oficial l-a descris ca „un fiu credincios al Partidului Comunist, o personalitate eminentă în viața socială și un artist loial statului său", dar și o persoană care disprețuia rolul de figură publică și de bard oficial al Sovietului suprem, măcinat de represiunea psihologică la care a fost supus întreaga viața. Opt capodopere ale creației sale anul acesta la Festivalul Enescu, an în care întreaga lume muzicală îi celebrează memoria. Iată-le, în ordinea cronologiei lor:

Concertul nr. 1 în mi bemol major pentru violoncel și orchestră op. 107, Sala Palatului, 27 august, Andrei Ioniță, Philharmonia Orchestra & Santtu-Matias Rouvali

Simfonia nr. 7 în do major op. 60, „Leningrad”, Sala Palatului, 28 august, Philharmonia Orchestra & Santtu-Matias Rouvali

Cvartetul de coarde nr. 8 în do minor op. 110, Auditorium, 30 august, Cvartetul Ad Libitum & Sina Kloke

Concertul nr. 2 în sol minor pentru violoncel și orchestră op. 126, Sala Palatului, 2 septembrie, Alisa Weilerstein, Orchestra Tonhalle Zürich & Paavo Järvi

Concertul nr. 2 în fa major pentru pian și orchestră op. 102, Ateneul Român, 5 septembrie, Rotterdam Philharmonic Orchestra & Lahav Shani pian & dirijor

Simfonia nr. 8 în do minor op. 65, Sala Palatului, luni, 8 septembrie, Orchestra Simfonică Radio din Frankfurt & Alain Altinoglu

Cvintet cu pian în sol minor op. 57, Auditorium, sâmbătă 13 septembrie, Cvartetul Giocoso & Luiza Borac

Lady Macbeth din Mțensk op. 29, Sala Palatului, duminică, 14 septembrie, Orchestra Națională Radio & Corul Academic Radio, dirijor Giancarlo Guerrero, Carmen Lidia Vidu regizor multimedia, cu soprana Kristine Opolais într-unul din rolurile principale ale distribuției internaționale.

Dmitri Șostakovici

T. Tineret, Orchestra Română de Tineret e o promisiune frumoasă care devine certitudine de fiecare dată în inimile noastre atunci când îi vedem pe scenă. Anul acesta îi putem urmări în Simfonia nr.9 în re minor op.125 cu „Odă bucuriei” de Beethoven sub bagheta unui dirijor german de 36 de ani, Christian Reif, dar și Simfonia nr.5 în mi minor op.64 de Ceaikovski „mixați” cu Orchestra de Tineret Gustav Mahler sub bagheta experimentatului Manfred Honeck. La pachet cu două concerte în care acompaniază doi interpreți din liga VIP: Renaud Capuçon în Concertul în Re Major pentru vioară și orchestră op. 35 de Korngold și Simon Trpčeski în Concertul în la minor pentru pian și orchestră op. 16 de Grieg. Multă baftă!

Orchestra Română de Tineret © Virgil Oprina

U. Ukrainian Freedom Orchestra Ce se întâmplă cu muzicienii atunci când în țara lor începe un război? Dacă un mecanic, un medic sau un brutar vor avea cum să muncească în continuare, un instrumentist nu va putea cânta niciodată printre bombe. Și nici guvernul țării sale nu se va gândi prea curând la el, pentru simplu fapt că sunt alte priorități. Ukrainian Freedom Orchestra este o orchestră compusă din 74 de instrumentiști refugiați, care au fost angajați ai orchestrelor simfonice din Kiev, Lvov, Harkov sau Odesa. Oameni care au fugit de invazia rusă din Ucraina, dar și alți instrumentiști de origine ucraineană din orchestre europene. Este condusă de dirijoarea canadiană Keri-Lynn Wilson, o muziciană cu rădăcini în Ucraina, care a dat impulsul formării acestui ansamblu în 2022, cu ajutorul Metropolitan Opera din New York și a Operei Naționale Poloneze, într-un gest de solidaritate fără precedent cu victimele războiului din Ucraina. Keri-Lynn Wilson a fost decorată cu Ordinul Prințesei Olga de către președintele Zelensky pe 23 august 2024, în onoarea Zilei Independenței Ucrainei, pentru efortul artistic neobosit în sprijinul Ucrainei. Ukrainian Freedom Orchestra sub bagheta dirijoarei Keri-Lynn Wilson poate fi văzută la București pe 25 și 26 august la Sala Palatului în două simfonice cu lucrări de Max Bruch, Richard Wagner, Antonín Dvořák și Richard Strauss, cu concursul violonistei Alexandra Conunova din Republica Moldova și a sopranei americane Rachel Willis-Sørensen. În fiecare dintre cele două seri va fi interpretată câte o lucrare simfonică din creația contemporană ucraineană, în premieră absolută în România: Suită din opera Mothers of Kherson de Maxim Kolomiiets și Bucha. Lacrimosa de Victoria Polevá.

V. V Coloris, fascinantul cvintet de suflători româno-scandinav format de flautistul Ștefan Diaconu, revine la Festivalul Enescu cu un program eteroclit și inedit: Niște variațiuni, primă audiție absolută de Aurelian Băcan, Cvintetul de suflători de Carl Nielsen, Opus Number Zoo de Luciano Berio și un aranjament special pentru cvintet de suflători și acordeon de Ștefan Diaconu la Rapsodia Română în la major interpretat în compania acordeonistului Radu Rățoi. O adevărată fiesta di fiati, de văzut neapărat! V Coloris = Ștefan Diaconu – flaut, Jonas Frølund – clarinet, Felicia-Gabriela Greciuc – oboi, Niklas Kallsoy Mouritsen – corn și Constantin Barcov – fagot.

V Coloris © Classix Festival Iași

W. Weinberg Joi, 18 septembrie 2025, de la ora 17:00 voi merge la Ateneul Român să-i văd pe clujenii din Cvartetul Arcadia, format din violoniştii Ana Török şi Răsvan Dumitru, violistul Traian Boală şi violoncelistul Zsolt Török. În afară că e cel mai bun cvartet al momentului în România, Arcadia e printre foarte puținele astfel de formații camerale din lume care și-a propus înregistrarea integrală a celor 17 cvartete de coarde compuse de Mieczysław Weinberg (1919–1996), un compozitor ruso-polonez, născut într-o familie de actori de teatru idiș cu rădăcini în Republica Moldova. Volumul 5, penultimul al acestei integrale Weinberg a apărut la casa Chandos în aprilie 2025. „Pentru noi, spune violistul Traian Boală, purtătorul neoficial de cuvânt al cvartetului, muzica lui Weinberg este ca o strălucire de lumină înconjurată de întunericul necunoscutului. Pentru noi a devenit un obiectiv să încercăm să diluăm aceste umbre. Cu fiecare înregistrare și fiecare interpretare live a muzicii sale, intenționăm să facem lumină asupra acestui fenomen amplu și profund, care a rămas ignorat atât de mult timp. Sperăm că, în timp, Mieczysław Weinberg își va ocupa locul cuvenit în istoria muzicii".

 Cvartetul Arcadia © Virgil Oprina

Y. Yoncheva Nu, putea lipsi nici un program pentru iubitorii de dive! Iar Sonya Yoncheva e cu siguranța o veritabilă divă soprană a timpului nostru, cu multe roluri pe scenă și în afara ei. Născută în Bulgaria – da, Bulgaria a marcat istoria operei cu câteva voci nemuritoare ca Boris Christoff, Nicolai Ghiaurov, Nicola Ghiuselev, Ghena Dimitrova, Raina Kabaivanska - frumoasa soprană care și-a făcut debutul în 2012 la un concert Operalia cu Placido Domingo, vine la Ateneul Român pe 21 septembrie. În programul cu Orchestra Națională Radio & Francesco Ivan Ciampa, un dirijor care a însoțit-o în numeroase spectacole, gale și turnee, o vom putea asculta în arii de Jules Massenet, Georges Bizet și Giuseppe Verdi, un program care va începe cu două dintre cele Șapte cântece pe versuri de Clément Marot op. 15 de George Enescu: Estrene de la rose și Du confict en douleur. Soprana bulgară este una dintre vedetele vocale redutabile ale momentului, aclamată în interpretările sale pentru expresivitate dramatică și prezență scenică. Criticii de operă îi descriu vocea ca având un timbru unic, bogat și cald, capabil atât de agilitate cât și de forță dramatică. Sonya Yoncheva, o divă cu picioarele pe pământ.

 Sonia Yoncheva © sonyayoncheva.com

Z. Pe post de concluzii, un îndemn la a - Opera marelui compozitor român pare a fi un răbdător, dar imperios apel pentru recâştigarea unui timp mai firesc, mai umanizat al vieţii noastre - asculta muzica lui Enescu, la 70 de ani de la trecerea sa la cele veșnice, într-un festival care îi poartă numele dintr-o ediție care cuprinde chiar o serie intitulată Enescu 70. Un îndemn care vine de la compozitorul și marele apologet al creației enesciene Pascal Bentoiu:

„Prin toate caracteristicile ei, creaţia lui George Enescu se opune radical grabei neliniştite, anxioase, isterizante care a cuprins omenirea. Nimic din Enescu nu se potriveşte cu înghesuiala, cu sordidul şi promiscuitatea timpului nostru. El ne cheamă la cu totul altceva, anume la meditaţie, la consolidarea liniştii şi la împărtăşania întru frumos. Şi dacă grăbita şi isterizata noastră contemporaneitate pricepe prea puţin din mesajul enescian, este poate pentru că a ales calea anihilării, calea cufundării în neant."

Vă doresc audiție plăcută! Să aveți parte de clipe cu muzici frumoase la Festivalul Internațional George Enescu! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp