Festivalul Internațional George Enescu 2025. Cristian Măcelaru, directorul artistic al festivalului: „Veți cunoaște o muzică superbă, interpretată de cei mai buni artiști ai momentului și, foarte important, veți vedea live această frumusețe”

„Tot ceea ce fac vreau să fie în slujba muzicii, a frumosului și a oamenilor.” Aceasta este convingerea care îl ghidează pe dirijorul Cristian Măcelaru, câștigător al unui premiu Grammy și una dintre cele mai respectate figuri din muzica clasică internațională.

În ultimul an, a dirijat Simfonia I de Enescu cu Minnesota Orchestra – o premieră absolută pentru acest ansamblu –, a înregistrat integrala simfoniilor lui Rahmaninov cu WDR Sinfonieorchester din Köln, iar în deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris, concertul său cu Orchestre National de France a fost urmărit de un miliard de oameni. Pe 24 august va deschide Festivalul George Enescu la București, în calitate de director artistic, dirijând Filarmonica ce poartă numele compozitorului român.

„Îmi văd viața ca un tren care trece prin niște gări extraordinare, dar nu mă opresc niciunde, pentru că în momentul în care am ajuns într-un punct culminant va trebui să cobor. Și nu îmi doresc să mă opresc într-un punct culminant, vreau punctul culminant la finalul întregii călătorii.”, spune Cristian Măcelaru.

Bun găsit, Cristian Măcelaru! Mă bucur că ați acceptat acest interviu pentru Republica, mă bucur să stăm din nou de vorbă! Mai puțin de trei luni până la începerea ediției a 27-a a Festivalului Internațional George Enescu, o ediție aniversară pe care o veți deschide pe 24 august la Sala Palatului, la pupitrul Orchestrei Filarmonice „George Enescu”. Artiștii au fost programați, concertele sunt deja stabilite, sălile planificate, ba chiar și programele. Ce mai are de făcut directorul artistic al Festivalului Enescu până la primul concert?

Mă bucur și eu! Mai sunt multe de făcut. Acum este momentul în care ne asigurăm că tot ce am programat, tot ce am anunțat și planificat, se va și întâmpla! Lumea în care trăim e într-o continuă mișcare, iar lucrurile se schimbă de la o zi la alta cu o viteză uluitoare. Uitați-vă la situația economică globală! De aceea trebuie să ne asigurăm că toți partenerii noștri nu sunt într-o situație care să-i împiedice să-și onoreze angajamentele. Și mă refer în primul rând la artiști. În momentul de față stăm de vorbă cu toți, îi reasigurăm că totul va fi bine și totul merge înainte așa cum am planificat. E un moment al reconfirmărilor și cred că prezența mea e foarte importantă la aceste discuții cu artiștii invitați. Dar e și un moment optim al promovării fiecărui concert din festival de către întreaga echipă. Și de aceea țin să vă mulțumesc pentru acest interviu!

„Festivalul Enescu reprezintă o țară întreagă și cred că întreaga țară trebuie să beneficieze de el”

În 2023, la primul mandat de directorat artistic la Enescu, v-ați propus să creați un eveniment care, citez: „să atragă cât mai mulți oameni și să fie cât mai inedit.” Ce vă doriți ca director artistic de la ediția 2025?

La fel ca la ediția trecută, când am pornit la drum cu acest concept de deschidere, cu ideea de a atrage cât mai mulți oameni, vreau să continui cu aceeași direcție. Și mă gândesc la normalitatea ideii ca fiecare om care vine la un concert în București, sau altundeva în țară, să aibă parte de o revelație muzicală. Iar pentru asta noi trebuie să facilităm acea conexiune între ascultător și artist, prin muzică, prin limbajul muzicii. Așa cum veți vedea, în ediția aceasta sunt multe evenimente în țară, pe lângă cele de la București, – care, firesc, rămân în prim plan! – sunt multe evenimente, chiar multe orchestre care vor concerta în țară. Îmi doresc să deschid acest concept pentru întreg festivalul. Nu trebuie să uităm că Festivalul Enescu reprezintă o țară întreagă și cred că întreaga țară trebuie să beneficieze de el și de prezența acestor artiști. În acest fel sper să atrag o audiență cât mai mare și cât mai largă, la absolut toate concertele pe care le propunem. Și îmi doresc ca această accesibilitate să devină o normalitate în România zilelor noastre. Și pentru că spuneam de promovare: da, știu, e imposibil pentru noi cei care suntem atât de aproape de festival să ne imaginăm că ar mai exista cineva astăzi care nu știe de Festivalul Enescu, dar să știți că sunt încă foarte mulți oameni care nu știu cât de mult ar însemna această frumusețe pe care Festivalul o poate aduce în viața lor. De aceea e important să spunem din nou povestea festivalului: de ce există, de ce a fost creat, ce aduce el în viețile noastre și cu ce rămânem după el în inimile noastre!

Festivalul Enescu a fost creat înainte de toate pentru a face cunoscută și vizibilă creația enesciană, iar dumneavoastră știți foarte bine acest lucru. Ce înseamnă această ediție din perspectiva prezenței muzicii lui Enescu?

Da, așa este. Festivalul Enescu a fost creat pentru a promova muzica lui Enescu, și asta vom face și în acest an, ca întotdeauna. E o datorie de onoare! Vom avea 45 de lucrări din creația lui George Enescu – ceea ce un total destul de bun, cred eu! – inclusiv opera Oedipe, care revine în festival după o perioadă de absență, într-o distribuție mixtă româno-internațională.

Da, într-o montare a italianului Stefano Poda, un îndrăgostit de Oedipe...

..așa este. Dar nu numai! Pe mine mă bucură enorm să avem atâția artiști care subscriu la această idee, la acest concept de a cânta și promova muzica lui Enescu. Chiar zilele acestea aveam o conversație cu Klaus Mäkelä (unul dintre cei mai importanți șefi de orchestră ai momentului, dirijor principal la Filarmonica din Oslo, director artistic și dirijor invitat al Orchestrei Regale Concertgebouw, cu care va susține două concerte la București în septembrie 2025, n.r.) care va prezenta în festival Rapsodia română nr.1 și pe care l-am întrebat cum i se pare muzica lui Enescu. Iar el m-a întrebat ce simfonie de Enescu cred eu că ar putea să dirijeze în edițiile următoare de festival...

Da, ar fi extraordinară o simfonie enesciană cu un ansamblu ca Royal Concertgebouw sau oricare altul sub bagheta lui Klaus Mäkelä.

El m-a întrebat asta, „pe care m-ai lăsa să o dirijez?”

Și ce i-ați spus?

O să vedem! (râde!) Dar m-a bucurat enorm de mult că un dirijor atât de mare ca Mäkelä, la cârma multor orchestre importante din lume, e atât de interesat de muzica lui Enescu! Și de promovarea acesteia, pentru că vreau să vă spun că această rapsodie de Enescu e cântată de el cu Concertgebouw în tot turneul european pe care îl au anul acesta. Asta e ideea: promovând muzica lui Enescu noi promovăm și Festivalul Enescu și țara care l-a dat pe Enescu, frumusețea și bogăția muzicală care există în România, odată cu întreaga cultură română în ansamblul ei! Cu toții avem de beneficiat dacă ne concentrăm pe această idee, care da, încă o dată, a existat de la bun început. Vor fi și lucruri inedite din compozițiile lui Enescu, veți vedea.

„Enescu stă alături de ceilalți câţiva uriaşi compozitori ai istoriei într-o constelație a marilor personalități”

Am văzut, cum e cazul cu Rapsodia spaniolă a lui Albéniz într-un aranjament al lui Enescu pentru pian și orchestră care va fi cu Daniel Ciobanu și Gabriel Bebeșelea, aranjamentele lui Dan Dediu pentru orchestră de cameră la Pastorală, Menuet trist și Nocturnă, dar și multă muzică de cameră – Belcea Quartet, Dixtuorul cu St. Martin in the Fields și integrala sonatelor pentru vioară într-un singur recital, cu foarte tânărul violonist de origine estoniană Hans Christian Aavik și sora acestuia.

Da, și eu mă bucur că i-am putut invitat pe acești tineri pentru sonatele de Enescu. Dar, bineînțeles, nu va fi vorba doar despre asta. Pe lângă faptul că onorează moștenirea lui Enescu, ediția de anul acesta va marca și momente importante legate de creația unor compozitori foarte apropiați de Enescu și de inima celor care iubesc muzica în România: Șostakovici, cu o viziune aparte în festival.

Cu Lady Macbeth din Mțensk, o premieră în România.

...între altele, da! Sunt 100 de ani de la nașterea lui Boulez, 150 de ani de la nașterea lui Maurice Ravel, chiar și Bach are o aniversare frumoasă. E aniversat și Marin Constantin la centenar, dar și Orchestra Națională din Copenhaga, Filarmonica de Cameră din Bremen și Orchestra Filarmonicii din Cluj-Napoca. Avem aceste cifre frumoase, acești ani și de aceea am gândit o serie de concerte în care să aniversăm aceste lucruri. O aniversare este întotdeauna ceva frumos și o ocazie de a descoperi ceva nou, fie că e vorba de o lucrare, de un compozitor, de un dirijor sau de o formație muzicală care a contribuit la dezvoltarea muzicii clasice globale. Iar toate aceste personalități îl plasează pe Enescu într-o galaxie a creatorilor clasici. Promovarea muzicii lui Enescu nu trebuie să fie într-un univers aparte, pentru că el stă alături de ceilalți câţiva uriaşi compozitori ai istoriei într-o constelație a marilor personalități. 

Foto Profimedia

Aș vrea să mă opresc puțin la Ravel, pe care știu că l-ați cântat și îl veți mai cânta anul acesta, mai ales cu Orchestra Națională a Franței, chiar și în Festival, unde aveți și Daphnis și Chloé. Cum îl percepeți dumneavoastră pe acest creator care a fost nu doar colegul de generație, ci și unul dintre marii prieteni ai lui Enescu?

Prietenia lui Enescu cu Ravel a fost una foarte strânsă. Ei au colaborat foarte mult, există acea poveste renumită despre ei, a lui Menuhin, despre Sonata pentru vioară.

...pe care Enescu a cântat-o din memorie după o doar primă citire.

...da, a fost cântată pentru prima dată de Enescu. Ei, când am ajuns pentru prima dată la Paris, un lucru pe care l-am învățat lucrând cu Orchestra Națională a Franței, descoperind muzica lui Ravel din perspectiva unei orhestre franceze, dar și din cunoștințele și studiul meu, am realizat că Ravel are foarte multe în comun cu un curent al artelor plastice, cu fauvismul, care reprezintă tonuri pure și niște culori atât de vii care devin în sine un stil.

Și din orchestrație?

Și din orchestrație, dar mai ales din caracter, din articulație. Uitați, tot ce scrie Ravel pentru un instrument reprezintă, de fapt, cel mai dificil lucru posibil pentru acel instrument. Fie că e vorba de trompetă, flaut, fagot sau vioară, această dificultate extremă generează o intensitate a culorilor sonore unică. Tocmai de aceea insist ca orchestrele pe care le dirijez să respecte cu rigurozitate până la ultima picătură de cerneală din partitură! Consider esențial să revin la ceea ce a scris Ravel exact așa cum a lăsat el, fără ajustări sau simplificări – doar așa cred că putem onora cu adevărat viziunea lui, la 150 de ani de la naștere.

Mi-ați mai vorbit despre această integritate, una morală până la urmă, despre acribie, dar și despre sunetul și știința unei orchestre franceze, atunci când mi-ați explicat procesul lucrului cu partitura simfoniilor lui Enescu, pe care le-ați lucrat și înregistrat cu National de France în integrala apărută anul trecut la Deutsche Grammophon – felicitări pentru cele trei prestigioase premii internaționale pe care le-a obținut această integrală!

Mulțumesc!

Mari orchestre în festival. Între Est şi Vest

Pentru că vorbeați despre orchestre, nu vreau să ne oprim neapărat la cele din ciclul de la Sala Palatului, pentru că sunt ansambluri cunoscute și așteptate. Am observat anul acesta prezența inedită în festival a unor orchestre naționale est-europene din Chișinǎu, Kiev, Tallinn, Varșovia și poate intra aici și Praga – e o orientare cumva geopolitică spre o axă a estului european?

Nu, e doar o simplă percepție pe care eu o am asupra frumuseții și pe care o descopăr neîncetat, o frumusețe și o forță pe care Europa de est încă o are în muzica clasică. Pentru că această zonă a Europei nu are doar o tradiție muzicală extraordinară, dar o menține într-un fel aparte. Iar atunci când ajung să dirijez orchestre din estul european, descopăr întotdeauna un stil aparte de a face muzică. Pentru câteva din aceste orchestre chiar am un respect deosebit. Ele vor fi la București pentru a promova câțiva dintre compozitorii pe care îi aniversăm, dar sunt și câteva pe care publicul din România s-ar bucura în mod deosebit să le descopere, deoarece sunt orchestre extraordinare și foarte importante. Și vreau să vă mai spun ceva: e natural pentru noi să ne uităm întotdeauna către Vest. Am crescut uitându-ne către Vest, am crescut visând la Vest, dar cred că e important să nu-i uităm și să-i apreciem pe vecinii noștri cei mai apropiați, care creează o muzică atât de frumoasă și de o intensitate similară cu modul în care noi facem muzică și o interpretăm.

Să ne uităm în continuare spre Vestul îndepărtat și chiar să trecem oceanul, pentru că vreau să vă întreb de ce lipsesc orchestrele americane: e un an acum, în aprilie, de când ați fost numit noul director muzical al Cincinnati Symphony Orchestra, cu un mandat de 4 ani, sunteți un dirijor cu activitate intensă în Statele Unite, dacă mă gândesc la Festivalul Cabrillo și nu numai. Sunt mulți melomani români care își doresc să audă o orchestră americană, iar acum, cu noile tarife ale președintelui Trump, s-ar putea să fie prea scump să mai vedem în viitor un ansamblu american.

Vă mărturisesc, e una dintre dorințele mele cele mai mari, de a readuce toate marile orchestre americane, nu doar câteva. Din păcate, pentru o orchestră din America, participarea la Festivalul Enescu e condiționată de marile lor turnee europene, de logistică și de calendar. Costurile ar fi imense să vină din America doar pentru Festivalul Enescu. Am avut și avem, în fiecare an, multe idei planificate care, din păcate nu se concretizează la momentul când ajungem la costuri – inclusiv din partea lor! Nu vreau să credeți că nu invităm ansambluri americane, dar, repet, din păcate când ajungem la capitolul costuri, e foarte complicat! Trebuie să vă spun că pentru venirea unei orchestre americane într-un turneu în Europa, vorbim de un cost minim de 2 milioane de dolari! Și atunci fiecare orchestră își planifică cu foarte mare grijă aceste turnee și verifică dacă își poate permite acest cost. În fiecare an lansez mai multe invitații și aștept să văd cine poate, cum se pot lega lucrurile, dar e foarte complicat! Și nu abandonez această idee! Nu pot să vă promit că voi aduce cu certitudine o orchestră americană în 2027, dar să știți că se vor schimba lucrurile, atât pot să promit!

Eu sper măcar la o „americană” care nu e din Big Five.

Puteți să sperați și la una din Big Five, o să fie surprize mari în 2027!

foto Profimedia

Premiere din lumea operei

Tot la capitolul nemulțumiri: sunt mulți melomani care își doresc mai multă operă, uitând poate că Enescu nu e un festival liric. Dar, deși există și operă în ediția 2025, există şi acest reproş!

Eu spun că există foarte multă operă la ediția 2025! Cei care se plâng de acest lucru speră ca lumea să vadă despre ce se plâng ei! Adevărul e că avem foarte multă operă, avem premiere și multe lucruri inedite! Avem două opere care se pun în scenă, două titluri care nu vor fi în versiuni de concert, ci pe scena Operei din București. Una este Oedip, iar cealaltă, L'heure espagnole de Ravel, cu un teatru din afară – asta este iarăși ceva inedit, un teatru important care să vină să prezinte o operă integrală!

Orquestra de la Comunitat Valenciana cu o distribuție exclusiv spaniolă...

Da, exact! Cei care se plâng de acest lucru ori nu s-au uitat la programul festivalului, ori își doresc ca noi să nu ne uităm!

O să ne uităm, asta e sigur!

Va fi multă operă, sunt și șapte opere în concert, dintre care Salomé de Richard Straus, Sfârșit de partidă de Kurtág, Lady Macbeth din Mțensk de Șostakovici..

Care cred că e în premieră în România, deși versiunea de concert nu e chiar ideală pentru un fan de operă!

Da, sunt multe opere și multe inedite care nu se cântă în România! Și să știți că și anul acesta, ca și la edițiile precedente, sunt mulți oameni care vor veni la aceste premiere din România, pentru că ele nu se cântă nici în afară foarte des. Și îmi doresc ca publicul român să înțeleagă că nu sunt lucruri inedite doar pentru România, ci un inedit la scară globală! 

„Îmi doresc să deschidem și o poartă către prezent, către contemporaneitate, către un public mai tânăr şi mai divers.”

Și tot inedită e și prezența dansului contemporan în cadrul festivalului, mă gândesc la compania maghiară Eva Duda sau la colaborarea dintre Orchestra The Age of Enlightenment și un celebru coregraf pentru un fusion între Bach și hip-hop pe scena Ateneului Român…, de ce dans contemporan la Enescu, un gen care încă lipsește pe scenele consacrate din România?

Prin toate aceste modalități încerc să deschid un orizont mai larg publicului! Și pentru cei care sunt obișnuiți să meargă la un concert tipic, unul normal, și pentru ceilalți. Există un termen care se numește în engleză cross-pollination.

…polenizare încrucișată a mediilor, cred…

Da, exact! Pentru fanii dansului care vin să asculte o orchestră, așa sunt și melomani care vor veni să vadă un dansator! Avem nevoie de această deschidere. Doar așa se poate lărgi orizontul celor care vor să asculte sau vor să vadă! Compozițiile din festival sunt lucruri extraordinare, de sine stătătoare, dar multe dintre ele au și o component dansantă, coregrafică. Veți vedea, avem și câteva surprize care nu sunt încă anunțate. Ele țin tot de dans și, cu siguranță vor plăcea enorm publicului român. Cu cât deschidem mai mult această cunună a muzicii în care Enescu este un diamant, o piatră prețioasă, cu atât cununa este mai frumoasă! Și cred că această armonizare a artelor pe care vrem să le aducem împreună, încercând să actualizăm și creațiile secolului în care trăim, și modul în care percepem arta din trecut, în general, poate fi o inovație pentru publicul nostru. Peste tot unde merg în lume eu văd aceste inovații și văd cum lucrurile se schimbă în modul în care lumea apreciază arta și muzica. Și de aceea, cred că e extraordinar să avem multe evenimente bine ancorate în tradiție, dar îmi doresc să deschidem și o poartă către prezent, către contemporaneitate, către un public mai tânăr şi mai divers.

Concertele educative, pentru familii și copii, cum sunt numite în programul festivalului. De ce această serie?

Pentru că am promis-o publicului român, pentru că eu sunt cel care a insistat să nu fie numite „concerte educative“, un titlu asociat cu ideea de școală, de stat în bancă. Acest public ajuns la maturitatea fragedă are nevoie de această frumusețe, de normalitatea mersului la un concert, nu să fie obligat să o facă. Și asta îmi doresc cel mai tare. Toate aceste concerte de la Teatrul Odeon vor fi despre frumusețe, despre noutate, despre normalitate.

„Tinerii sunt viitorul, iar muzica înseamnă generozitate”

Dacă vorbim despre tineri, știu că o preocupare aparte a dumneavoastră ca dirijor e să vă puneți amprenta asupra tinerilor muzicieni, să le deschideți orizonturile și să le oferiți cât mai multe oportunități – mă gândesc aici la masterclasurile pe care le organizați, cel mai recent în România a fost imediat după cel mai recent concurs Enescu. Cum se traduce această preocupare în Festivalul Enescu?

Așa cum eu am beneficiat de foarte mulți profesori și mentori care mi-au deschis un orizont și un drum extraordinar, așa merită și ei, fiecare dintre acești tineri. Eu m-am îndrăgostit de muzică pentru că am fost încurajat – cu toții putem spune acest lucru!

Așa este, chiar și eu datorez „îndrăgostirea” de muzică unui profesor.

Da, ne-am îndrăgostit de muzică datorită cuiva, pentru că a fost cineva în viețile noastre care ne-a ajutat să ne îndrăgostim de muzică! Ceea ce îmi doresc eu foarte mult este să ofer această șansă. Cred foarte mult în puterea pe care o are muzica, puterea de a ne face viața mai frumoasă, la orice nivel al dezvoltării și creșterii noastre ca muzicieni! O să spuneți că pentru mine e ceva normal, fac muzică în fiecare zi, e profesia mea, dar pentru orice persoană din lumea asta care își poate lua 5-10 minute în fiecare zi pentru a încerca să înțeleagă câte puțin despre muzică, există garanția că viața lui va deveni mai frumoasă! Și de aceea, pentru că eu cred atât de mult în puterea muzicii, fac și acest efort, de a învăța o generație care vine după mine cum să facă muzică, să-i inspir să o facă cât mai bine, după ce descoperă cum. Iar apoi, să-i ajut să descopere modul în care să învețe, pentru că așa cum învăț eu în fiecare zi de la Enescu, pot să învețe și ei prin mine, tot de la Enescu! Tinerii sunt viitorul iar muzica înseamnă generozitate, de aceea e important ca un tânăr să învețe cum să fie un artist complet: o persoană generoasă, cu un spirit deschis, dar și cu o expertiză profesională deosebită!

E lăudabil să faceți asta pentru tinerii români, care, iată, sunt prezenți și în festival. E o ușă deschisă pentru fiecare, fie că vorbim de instrumentiștii din Orchestra de Tineret, fie de cei din formații camerale, cum e cazul cu V Coloris al flautistului Ștefan Diaconu.

Da, și colaborările lor cu alți muzicieni. Dacă ați observat colaborările care există în festival, între Orchestra Română de Tineret și Gustav Mahler Jugendorchester. Ei vor participa, vor cânta împreună cu dirijorul Manfred Honeck și cu Renaud Capuçon muzică de Korngold și Ceaikovski…

foto Profimedia

„Tot ceea ce fac vreau să fie în slujba muzicii, a frumosului și a oamenilor”

După seria de concerte din luna mai în Franța ați cântat cu Minnesota Simfonia I-a de Enescu…

Da, a fost pentru prima oară în istoria acestei orchestre când cântă Enescu.

Mi se pare extraordinar acest lucru, cum extraordinară e și viața unui muzician, aceasta e profesia dumneavoastră: ați înregistrat recent simfoniile de Rahmaninov cu WDR la Köln, anul trecut ați înregistrat integrala simfoniilor de Enecu la Deutsche Grammophon, ați fost urmărit de 1 miliard de oameni la spectacolul de deschidere a Olimpiadei de la Paris cu National de France, iar pe 24 august deschideți Festivalul Enescu la București, al cărui director artistic sunteți, cu Orchestra Filarmonicii care-i poartă numele lui Enescu. Ce își mai dorește Cristian Măcelaru de la o carieră muzicală atât de împlinită? Ce vă mai doriți de la viață, domnule Măcelaru?

Când faci toate aceste lucruri, problema e că ai gustat din intensitatea necesară pentru a face toate aceste lucruri! Iar pentru mine, cu cât reușesc să fac lucruri mai importante, mai frumoase și mai vizibile, cu atât apare și o responsabilitate personală ca în tot ce creez să existe o continuitate. Pentru că încă sunt perceput ca un om tânăr – sper să fie așa...!

Sunteți încă un om tânăr!

Sper, vă repet! (râde) Dar tot ceea ce fac vreau să fie în slujba muzicii, a frumosului și a oamenilor, a celor care cred și apreciază faptul că arta pe care o iubesc trebuie făcută cât mai bine! Accentul meu personal în momentul de față e ca tot ceea ce fac să fie făcut cât mai bine și cât mai profund. Pentru că viața unui artist nu are niciodată o destinație! Cred asta, chiar și în enumerarea pe care ați făcut-o despre realizările mele. Niciuna nu a fost o destinație. Îmi văd viața ca un tren care trece prin niște gări extraordinare, dar nu mă opresc niciunde, pentru că în momentul în care am ajuns într-un punct culminant va trebui să cobor. Și nu îmi doresc să mă opresc într-un punct culminant, vreau punctul culminant la finalul întregii călătorii. De-abia atunci, la final, privind retrospectiv, pot vedea care a fost punctul cel mai frumos! Și de aceea continui. Voi începe colaborarea cu Orchestra din Cincinnati, anul acest închei contractul cu WDR Sinfonieorchester aici, la Köln, dar voi avea în continuare cu ei un parteneriat artistic – chiar anul viitor vom cânta împreună cu ei Simfonia a III-a de Enescu, am anunțat asta recent. Sunt multe proiecte, voi continua înregistrarea lucrărilor lui Enescu la Paris, am multe proiecte.

Sunt multe gări…

Da, așa este…

Vreau să ne întoarcem la final de unde am plecat, la Festivalul Enescu 2025, și vreau o recomandare de la dumneavoastră, de la muzicianul Cristian Măcelaru, adresată publicului din România: de ce să venim la Festivalul Enescu?

Să venim la Festivalul Enescu pentru că iubim muzica, pentru că dorim să o cunoaștem și pentru a aprecia ceea ce este mai frumos în lume. Iar Festivalul care poartă numele lui George Enescu ne oferă exact acest lucru: posibilitatea de a cunoaște o muzică superbă, să o ascultăm interpretată de cei mai buni artiști ai momentului și, foarte important, de a vedea live această frumusețe. Da, e adevărat, o înregistrare e foarte bună, e perfectă! Mai ales dacă vrei să găsești un punct de referință! Dar ea nu se poate compara cu un concert live! Nu se poate compara ceva ce ascultăm, cu ceva ce trăim în sala de concert, atunci pe moment, live! Îmi aduc aminte de prima experiență pe care am avut-o eu când am ieșit prima oară din România și am ajuns la Paris, aveam mai puțin de 20 de ani. Atunci am văzut pentru prima oară un tablou al lui Van Gogh și am fost atât de copleșit, încât mi-au dat lacrimile! Pentru că puterea cu care acea pictură m-a atras înăuntrul ei nu se compara cu nici o reprezentare a ei, pe care o văzusem în zeci de fotografii. Acest lucru m-a făcut să înțeleg care e diferența dintre o înregistrare, chiar una superbă, și un concert live! Asta este diferența! Iar pentru cei care vor să fie înăuntrul muzicii, să se simtă atrași „înăuntru” de muzică, aceasta e cea mai bună cale. Este timpul să vină la un concert!

Recomandarea lui Cristian Măcelaru: Stravinski sau Enescu cu Concertgebouw Amsterdam & Klaus Mäkelä

Pentru că îmi propun ca interviul cu dumneavoastră să deschidă o serie de recomandări pentru publicul meloman despre Festivalul Enescu, vreau să închei cu o recomandare de la dumneavoastră, de la Cristian Măcelaru. Știu că e dificil, chiar nedrept, dar dacă ar fi să recomandați un singur concert de la Festivalul Enescu 2025, care ar fi acela?

A, e foarte greu! Dar probabil că aș recomanda orchestra din Amsterdam, pentru mine Concertgebouw a fost dintotdeauna unul dintre cele mai superbe ansambluri din toată lumea și am fost încântat întotdeauna să-i ascult. Da, asta aș recomanda publicului, să vină să asculte Concertgebouw cu Klaus Mäkelä în Sacre de printemps sau în Rapsodia română nr.1 de Enescu. E sigur de neratat!

Bună recomandare! Și e frumos că recomandați un concert cu un alt dirijor! Mulțumesc pentru interviu, Cristian Măcelaru! A fost o plăcere să stăm de vorbă!

Mulțumesc și eu! Și pentru mine!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp