Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Filme de Oscar. Este „The shape of water” un plagiat?

The shape of water

Filmul „The shape of water" a primit 13 nominalizări la Oscarul din acest an şi, după unii, are şanse la premiul cel mare. Filmul este un amestec între un complot în epoca războiului rece, un şef bolnav psihic, sexualitate cu o creatură amfibie, o evadare şi urmăriri spectaculoase, într-un carusel de acţiuni de un crescendo tensionat.

Filmul insistă să bifeze toate cerințele „politic corecte” (homosexuali, persoane cu dizabilităţi, femei oprimate şi decepţionate, viaţa sordidă de femeie de serviciu la o baza militară americană), pe care le repetă în buclă.

În film apare şi o creatură peşte-om (probabil un extraterestru) captiv în baza americană într-un bazin de care personajul principal se îndrăgosteşte. Rezultă un film cam pervers, uneori ridicol şi fără umor.

Cum scandalul este tot o strategie de marketing, a apărut imediat și discuția că filmul este un plagiat după un scurt metraj de 16 minute, făcut de o echipă care include şi studenţi danezi, un science-fiction care se cheamă „The Space Between Us" apărut în 2015 (poate fi vizionat încă pe youtube). Asemănarea este aşa de izbitoare, că unele secvenţe par trase la indigo după filmuleţul de acum 3 ani făcut de danezi. Întrebat de ziarişti cum se explică asemănările, regizorul şi scenaristul Guillermo del Toro a dat următorul răspuns: el a fost primul care a introdus în filmele sale încă din 2004 creaturi amfibiene, deci orice alt film ulterior cu personaje amfibiene s-a luat după el. Adică el ar deţine un soi de patent cu personaje amfibii în filme...

Filmul „The shape of water” a început producţia în 2016, la un an după apariţia celui danez din 2015. Adică danezii au visat în 2015, cum se va face film un an mai târziu, cu dl Del Toro. 

Bazându-se probabil pe statura sa de vip în branşa filmului, d. Del Toro își permite probabil și astfel de declarații. Ca să ne zăpăcească de tot, regizorul a afirmat că acest film reprezintă lupta dusă de el odată cu părăsirea Mexicului şi mutarea în America.

Am citit şi opinii cum că filmul este un amestec de romantism, dragoste, o lupta simbolică a omului scos din apă, care acum se lupta să revină acolo unde-i este locul. Cam departe de toate astea. Uneori filmul pare plictisitor, simplist ca personaje şi scheme, cu acţiunea cam naivă şi uşor de anticipat.

Rămâne întrebarea: poate un film american să ia Oscarul de cel mai bun film, în condiţiile când sunt multe semne de întrebare privind originalitatea să? 

Pentru a risipi aceste îndoieli, Academia Daneză de Film a dat şi ea un comunicat, prin care se cam scutură de scandal, spunând ceva diplomatic: părţile au avut discuţii importante, fiecare din cele două filme are drumul sau şi viaţa sa şi urează o lungă carieră pentru „The shape of water”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am vazut filmul saptamana trecuta cu doi alti cinefili si suntem cu totul de acord cu dumneavoastra, domnule Dumitru. Au fost lungi momente de plictis, lipsa uriasa de umor, teme rasuflate repetate ad nauseam. Din cronicele citite de mine, doar cea din The Guardian si-a autodeclarat 'erezia' de a nu-l admira pe del Torro. Celelalte gaseau filmul incantator. Sa vedem cum vor reactiona si criticii si spectatorii cand micul film danez va deveni mai cunoscut - daca va deveni. Oricum, 'Academia' nu pare a avea o sectie bine dezvoltata de cercetare a plagiatelor :-)
    • Like 0
  • Și filmul de anul trecut premiat cu Oscar a fost la fel un plagiat. Deci se obișnuiește și la case mai mari...de filme bineînțeles.
    • Like 0
  • "Sa fie bine ca sa nu fie rau!" - pacat ca nu si-au aparat danezi proprietatea intelectuala.
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult