Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

44 de filme românești „must see” după 1990

Așa cum am promis cititorilor cinefili, am făcut o listă cu filmele românești după părerea mea cele mai importante, „must see”, apărute din 1990 încoace. 

E vorba de filme de lungmetraj ficțiune, nu și de scurtmetraje, mediumetraje sau documentare, care necesită liste separate.

- Balanța (r. Lucian Pintilie, 1992)

Patul conjugal (r.Mircea Daneliuc, 1993)

- Oglinda – începutul adevărului (r. Sergiu Nicolaescu, 1993)

- Trahir (r. Radu Mihăileanu, 1993)

- Această lehamite (r. Mircea Daneliuc, 1994)

- Pepe și Fifi (r. Dan Pița, 1994)

- Senatorul melcilor (r. Mircea Daneliuc, 1995)

- E pericoloso sporgersi (r. Nae Caranfil, 1993)

- Stare de fapt (r. Stere Gulea, 1995)

- Asphalt tango (r. Nae Caranfil, 1996)

- Terminus paradis (r. Lucian Pintilie, 1998)

- Dolce far niente (r. Nae Caranfil, 1998)

- Marfa și banii (r. Cristi Puiu, 2001)

- Filantropica (r. Nae Caranfil, 2002)

- După-amiaza unui torționar (r. Lucian Pintilie, 2001)

- Occident (r. Cristian Mungiu, 2002)

- Furia (r. Radu Muntean, 2002)

- Examen (r. Titus Muntean, 2003)

- Niki Ardelean, colonel în rezervă (r. Lucian Pintilie, 2003)

- Moartea domnului Lăzărescu (r. Cristi Puiu, 2005)

- A fost, sau n-a fost? (r. Corneliu Porumboiu, 2006)

- Hârtia va fi albastră (r. Radu Muntean, 2006)

- 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (r. Cristian Mungiu, 2007)

- California Dreamin` (Nesfârșit) (r. Cristian Nemescu, 2007)

- Restul e tăcere (r. Nae Caranfil, 2007)

- Pescuit sportiv (r. Adrian Sitaru, 2007)

- Elevator (r. George Dorobanțu, 2008)

- Polițist, adjectiv (r. Corneliu Porumboiu, 2009)

- Amintiri din Epoca de Aur (r. Cristian Mungiu, 2009)

- Nuntă în Basarabia (r. Nap Toader, 2009)

- Eu când vreau să fluier, fluier! (r. Florin Șerban, 2010)

- Morgen (r. Marian Crișan, 2010)

- Aurora (r. Cristi Puiu, 2010)

- Crulic – drumul spre dincolo (r. Anca Damian, 2011)

- Undeva la Palilula (r. Silviu Purcărete, 2012)

- După dealuri (r. Cristian Mungiu, 2012)

- Despre oameni și melci (r. Tudor Giurgiu, 2012)

- Toată lumea din familia noastră (r. Radu Jude, 2012)

- Rocker (r. Marian Crișan, 2012)

- Poziția copilului (r. Călin Peter Netzer, 2013)

- Love Building (r. Iulia Rugină, 2013)

- Mai aproape de Lună (r. Nae Caranfil, 2013)

- Q.E.D. (r. Andrei Gruzsniczki, 2013)

- Aferim! (r. Radu Jude, 2015)

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult