Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

44 de filme românești „must see” după 1990

Așa cum am promis cititorilor cinefili, am făcut o listă cu filmele românești după părerea mea cele mai importante, „must see”, apărute din 1990 încoace. 

E vorba de filme de lungmetraj ficțiune, nu și de scurtmetraje, mediumetraje sau documentare, care necesită liste separate.

- Balanța (r. Lucian Pintilie, 1992)

Patul conjugal (r.Mircea Daneliuc, 1993)

- Oglinda – începutul adevărului (r. Sergiu Nicolaescu, 1993)

- Trahir (r. Radu Mihăileanu, 1993)

- Această lehamite (r. Mircea Daneliuc, 1994)

- Pepe și Fifi (r. Dan Pița, 1994)

- Senatorul melcilor (r. Mircea Daneliuc, 1995)

- E pericoloso sporgersi (r. Nae Caranfil, 1993)

- Stare de fapt (r. Stere Gulea, 1995)

- Asphalt tango (r. Nae Caranfil, 1996)

- Terminus paradis (r. Lucian Pintilie, 1998)

- Dolce far niente (r. Nae Caranfil, 1998)

- Marfa și banii (r. Cristi Puiu, 2001)

- Filantropica (r. Nae Caranfil, 2002)

- După-amiaza unui torționar (r. Lucian Pintilie, 2001)

- Occident (r. Cristian Mungiu, 2002)

- Furia (r. Radu Muntean, 2002)

- Examen (r. Titus Muntean, 2003)

- Niki Ardelean, colonel în rezervă (r. Lucian Pintilie, 2003)

- Moartea domnului Lăzărescu (r. Cristi Puiu, 2005)

- A fost, sau n-a fost? (r. Corneliu Porumboiu, 2006)

- Hârtia va fi albastră (r. Radu Muntean, 2006)

- 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (r. Cristian Mungiu, 2007)

- California Dreamin` (Nesfârșit) (r. Cristian Nemescu, 2007)

- Restul e tăcere (r. Nae Caranfil, 2007)

- Pescuit sportiv (r. Adrian Sitaru, 2007)

- Elevator (r. George Dorobanțu, 2008)

- Polițist, adjectiv (r. Corneliu Porumboiu, 2009)

- Amintiri din Epoca de Aur (r. Cristian Mungiu, 2009)

- Nuntă în Basarabia (r. Nap Toader, 2009)

- Eu când vreau să fluier, fluier! (r. Florin Șerban, 2010)

- Morgen (r. Marian Crișan, 2010)

- Aurora (r. Cristi Puiu, 2010)

- Crulic – drumul spre dincolo (r. Anca Damian, 2011)

- Undeva la Palilula (r. Silviu Purcărete, 2012)

- După dealuri (r. Cristian Mungiu, 2012)

- Despre oameni și melci (r. Tudor Giurgiu, 2012)

- Toată lumea din familia noastră (r. Radu Jude, 2012)

- Rocker (r. Marian Crișan, 2012)

- Poziția copilului (r. Călin Peter Netzer, 2013)

- Love Building (r. Iulia Rugină, 2013)

- Mai aproape de Lună (r. Nae Caranfil, 2013)

- Q.E.D. (r. Andrei Gruzsniczki, 2013)

- Aferim! (r. Radu Jude, 2015)

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

shinzo abe

Puțin după ora 11, în zona pietonală din fața gării Yamato-Saidaiji din Nara, au început discursurile electorale. Reprezentanți locali, un parlamentar, apoi primarul orașului vorbeau pe rând, într-o formulă des întâlnită în campaniile electorale. foto Profimedia

Citește mai mult

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult