Filosofia „Litâl prezăn” sau cum am ieșit din Rusia

Foto: Ovidiu Jelea

Cu un deceniu în urmă, am făcut o expediție de iarnă prin toată Europa, care s-a încheiat în Rusia, cu o ascensiune hibernală, fără ghizi și fără ajutor, pe cel mai înalt vârf al Europei, Elbrus (5642m). În timpul expediției am condus un BMW clasic, fabricat în 1990, prin 15 țări, am parcurs peste 13.000 km, am atins Cercul Arctic în Laponia, am vizitat muzeele BMW și Mercedes din Germania, precum și muzeele marilor exploratori din Oslo, am deschis șampania de Revelion în Sankt Petersburg și am dormit, timp de o lună, la cort, în zăpadă. În Finlanda și Rusia am prins constant -35° Celsius.

A fost o nebunie frumoasă, cu zeci de povești de neuitat, o aventură autentică, brută, necosmetizată. Am dansat, am băut șampanie, am băut votcă, am căzut în crevase, am ieșit din crevase, am trecut la un pas de moarte, am dormit fără cort, direct în zăpadă, la -35° Celsius, am dat șpăgi unor militari ruși cu AKM-uri, dar ne-am și înțeles amiabil cu polițiști care treceau cu vederea legile stricte ale unor țări europene, când ne găseau cu cortul și BMW-ul prin păduri. Am vrut să simt Europa, de sărbători și chiar am simțit-o!

E una să călătorești într-un oraș cu avionul, să te cazezi unde ai rezervare și să vizitezi câteva obiective turistice și e cu totul altă poveste să te aventurezi prin toate orășelele și satele, să eviți autostrăzile, uneori și drumurile asfaltate, pentru a ajunge în locuri cât mai îndepărtate de civilizație. Acest tip de abordare, numit în engleză overlanding, îți oferă oportunitatea de a evalua experiența prin prisma libertății, iar în toată această aventură, țările cele mai libere au fost cele din Nordul Europei, Suedia, Norvegia și Finlanda. 

Țările nordice au fost singurele unde nu a trebuit să fim atenți unde campăm, pentru că la nordici există un concept, numit FRILUFTSLIV, care se traduce prin „viață în aer liber”, care presupune încurajarea practicării activităților sportive outdoor, dar care este implementat și la nivel de lege: practic poți campa oriunde, inclusiv pe proprietăți private, cu condiția să respecți niște reguli de bun simț, cum ar fi să nu lași nicio urmă și să păstrezi o distanță de 150m de clădiri.

În lege, conceptul se regăsește sub denumirea ALLEMANNSRETTEN, un drept străvechi care le permite norvegienilor să se bucure, neîngrădiți, de natură. Și oamenii chiar se bucură, petrecând tot timpul liber cu activități sportive în aer liber, învățându-și copiii, de mici, să fie în armonie cu natura, inclusiv dormind iarna, afară. Conceptul FRILUFTSLIV e atât de adânc înrădăcinat în cultura norvegiană încât îl poți alege ca subiect pentru lucrările de absolvire în cadrul studiilor universitare. E parte din viața nordicilor, e viața lor și le oferă calitate vieții.

În momentul în care am părăsit Finlanda și am intrat în Rusia, am simțit imediat că am trecut bariera dintre două lumi diferite. Știam că se dau șpăgi, însă nu anticipasem corect sumele necesare, fiindcă nimeni nu a mers ca noi, cu mașina, deci nu existau informații. Cei care urcau pe Elbrus își obțineau, cu șpagă, vizele, luau un avion, mergeau în Caucaz, făceau ascensiunea și plecau. Câteva sute de dolari ajungeau pentru șpăgile din teren. Noi însă i-am epuizat repede, fiindcă, spre deosebire de țările din Europa vestică, unde vameșii și polițiștii își făceau poze cu noi și cu mașina, apoi ne lăsau să plecăm, în Rusia s-a întâmplat adesea să fim opriți într-o intersecție de niște oameni în uniforme cu AKM-uri și să dăm șpagă în timp ce alți oameni, cu uniforme diferite, tot cu AKM-uri, aflați în următoarea intersecție, se uitau la noi, apoi ne opreau și ei ca să ne ceară din nou șpagă. La un moment dat am înțeles că riscăm să nu mai avem bani ca să ieșim din Rusia, așa că m-am dus eu să negociez, cu o față de disperat.

- Ghiv litâl prezăn, litâl prezăn, a cerut rusul. (little present)

- Niet dollars, niet rubla, am răspuns eu. Niet prezăn, am scrâșnit printre dinți.

Milițianul s-a dus la portbagaj și mi-a făcut semn să îl deschid, dând jos AKM-ul de pe umăr, de parcă urma să iasă Rambo dinăuntru. Am deschis. Era plin de echipament montan, conserve Mandy și batoane proteice Redis. Mi-a indicat cu țeava puștii un bax de conserve și atunci mi-a venit ideea.

- Pork meat, excellent meat, pork, miam, miam, little present, i-am zis.

- Spasibo, spasibo mi-a răspuns.

- Spasibo, spasibo, i-am zis zâmbind în timp ce m-am suit în mașină și am plecat.

Ceva mai încolo, am tăiat în câte două jumătăți baxurile de conserve, ca să putem negocia pedistanțe mai mari, cu mai multe echipaje de șpăgari. Așa am ieșit din Rusia, dând ca șpagă milițienilor toate conservele primite de la sponsor. Când s-au terminat conservele, am dat șpagă batoane proteice. În ultima săptămână, fiindcă am mers cum ne ducea gps-ul, am ajuns în Transnistria, la graniță. Habar nu aveam unde suntem, noi voiam să ajungem în Suceava, prin Republica Moldova. Vameșii ne-au verificat o zi întreagă actele și nu înțelegeam de ce. În cele din urmă, unul a venit la mașină și m-a întrebat în română, cu accent local:

- Auzi, tu știi unde ești?

- În Republica Moldova, îi zic eu.

- Republica Moldova pe pi@#a mă-sii, ești în Transnistria, te costă...

Nu mai știu exact cât mi-a cerut ca să trecem. Îmi amintesc doar că am negociat și că am lăsat în Transnistria ultimul bax cu batoane proteice, ca „litâl prezăn”. Și vameșul acesta a fost mai încântat de marfă decât de bani, nu știu nici acum de ce.

Nu toți rușii sunt șpăgari. În timpul ascensiunii pe Elbrus, partenerul meu a căzut într-o crevasă și m-am dus cu niște salvamontiști din Terskol ca să-l ajutăm să iasă. Mi-i amintesc și acum, niște ruși duri, bărbați dintr-o bucată, zdrahoni pentru care recuperarea a fost prilej de distracție: unul a vrut să coboare neasigurat, ca să braveze în fața celorlalți, dar a căzut și el în crevasă, în timp ce restul se spărgeau de râs. A fost o situație la limita morții, tratată însă cu haz și control total, deși pentru unii ar fi putut să pară haotică.

După recuperare, am petrecut toată noaptea combinând votcă și plăcintă cu carne, povestind despre aventuri, discutând politică și sport și râzând la glume de autobază. Noaptea aia, alături de salvamontiștii ruși, a fost una dintre cele mai faine experiențe din toată expediția. Nu a existat absolut nicio barieră între noi și nu ne-au cerut nimic pentru că ne-au ajutat. Am vrut să le dăm, dar nu au primit.

Dacă ar fi să rezum toată această expediție în câteva cuvinte, l-aș cita pe exploratorul norvegian Thor Heyerdahl, ale cărui cuvinte pot fi regăsite pe un panou la muzeul Kon Tiki, din Oslo, pe care l-am vizitat în timpul acestei aventuri:

„Granițe? Nu am văzut niciodată vreuna, dar am auzit că ele există în mințile unor oameni.”

Pentru mine, acasă înseamnă peste tot. Îmi este foarte greu să rezonez cu discursurile extremiste, la fel cum nu pot să mă sperii când cineva mă amenință cu rușii. Pentru mine, lumea nu e împărțită în Est și Vest, iar oamenii nu sunt buni, sau răi, în funcție de limba pe care o vorbesc, ori de regimul politic din țara lor. Pur și simplu mintea mea respinge din start aceste idei, așa sunt eu și nu vreau să mă schimb.

Înțeleg totuși ce generează fricile din această perioadă, fiindcă știu ce înseamnă ceaușismul, iar persoane apropiate mie au avut viețile distruse de securiști și de turnătorii lor. Ceaușismul nu a murit odată cu Ceaușescu. Vechii securici au ocupat structurile cu epoleți imediat după `89 și au dat naștere altor securici, educați după chipul și asemănarea lor. Îi recunosc și acum, chiar și în presă, la fel cum le recunosc limbajul evaziv și echivoc în comunicatele oficiale ale autorităților.

Am citit mult despre cenzura și manipularea din perioada ceaușismului, profesiile mele necesită să recunosc manipularea și abuzul emțional, am mai observat propagandă mincinoasă de-a lungul timpului, însă manipularea din campania electorală din 2024 a depășit cu mult tot ce am văzut de la Revoluția din 1989 până acum. Dincolo de dezgust recunosc că sunt fascinat, atât de fascinat încât voi concepe lucrarea mea de doctorat, despre libertatea de exprimare, plecând de manipularea din această perioadă, când democrația pare a fi doar o iluzie.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp