Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Flitul lui Selly a nimerit găunoșenia presei mainstream

Selly

Nu îl urmăresc (follow) pe Selly, nu îi apreciez conținutul, vizionat doar accidental. Mi-e greu să diger modul de viață și sistemul prin care face bani, dar omul există așa cum e și fără părerea mea. L-am văzut într-un interviu cu Gâdea și mi s-a părut un tânăr interesant, dezghețat, cu o cultură generală rezonabilă pentru vârsta lui și, în acest context, i-am apreciat creativitatea. Este unul dintre cei câteva mii, poate zeci de mii, de tineri din țara asta care fac lucruri ce schimbă lumea, societatea și mă bucur să-i descopăr.

Îi dau acest gir acum și lui Selly pentru că a devoalat, aproape fără să știe, găunoșenia presei mainstream. Scopul lansării știrii contrafăcute despre un presupus accident al său a fost unul de răzbunare față de o altă știre falsă despre el. Dar, ceea ce a reieșit, este cu mult mai valoros pentru sănătatea publică. Selly a demonstrat cât de deprofesionalizată este presa clasică din România. Flagelul a atins toate redacțiile, mai mult sau mai puțin, de la România TV, până la Adevărul, care au preluat „momeala” lui Selly fără nicio verificare.

Avem un subiect de comentat acum pentru că Selly are aproape 3 milioane de persoane abonate la canalul său video. Și impactul rectificării și palmei date online de către vlogger nu poate fi ignorat. Unele redacții s-au grăbit să-și pună cenușă în cap, altele să șteargă știrea pe blat. Dar, oare, câte știri neadevărate au fost difuzate, au produs efecte și nu au fost dezmințite sau șterse doar pentru că reclamantul nu avea nicio influență publică? Vă spun ca unul familiarizat cu fabrica știrilor și cu miros de fake antrenat timp de 25 de ani: mii de știri false au fost difuzate anual fără să existe rectificări sau scuze publice. Selly i-a răzbunat de fapt pe toți nedreptățiții, pentru că el poate influența părerile a 3 milioane de oameni.

Și e bine că a făcut această demonstrație. Followers-ii săi sunt cei din grupa lui de vârstă, bănuiesc că undeva la 16-20 de ani, și le-a transmis deja îndoiala că nu tot ce se spune la televizor este adevărat. Asta a fost o tară a generațiilor mai vechi, cărora li s-a inoculat în decenii de propagandă ceaușistă că ceea ce se spune la televizor (TVR, că era singura) este informație oficială. Culmea, acolo minciuna și manipularea erau exacerbate, dar a rămas că ce vezi la televizor aia e, e adevărat. Dar, asta e o altă poveste.

Revin la Selly, care a demontat acest mit dintr-o joacă. Și joaca asta a fost urmărită de 889 de mii de oameni. Știți ce înseamnă asta în termeni de rating TV? 8 puncte, adică un scor pe care televiziuni de știri cu redacții pline de jurnaliști, aparatură, care de transmisie, abonamente la agenții de știri, vedete de top îl ating doar la evenimente speciale, precum alegeri sau calamități. Televiziunile de știri ating acest vârf de 8 puncte de rating o dată sau de două ori pe an, în rest staționează în jurul a 2 puncte. Selly s-a jucat într-o după-amiază cu un prieten și a dat cu flit tuturor. Înțelegeți acum de ce și-a cerut, de exemplu, Libertatea scuze? Ca informație, libertatea.ro are doar 530 de mii de cititori unici (locul 2 la publicații în țară, dar nici locul 1 nu-l bate pe Selly).

Nu pretind, nu-mi doresc și nu cred că televiziunile, în special cele de știri, vor sucomba. Am mulți colegi de generație care au rămas acolo, în tranșee, ceea ce, pentru mine, este o garanție că știrile profesioniste vor supraviețui cumva. Dar demonstrația lui Selly este un avertisment care nu trebuie ignorat. Cu un pluton de 10-15 vloggeri generațiile tinere pot fi determinate să nu mai caute știri realizate de jurnaliști de profesie și să-și facă informarea pe propria rețetă. Ar fi dezastruos, cred eu. Oricum tehnologia îi îndepărtează de televizor pe zi ce trece. Sfatul zilei este: lăsați clickbait-ul și ieșiți la documentare pe teren sau din surse credibile. Dacă iubiți această meserie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mda. Nimic din cele de mai sus si de mai jos nu ar exista fara lipsa de cultura. Inclusiv Selly, inclusiv jurnalismul de stransura. Un public educat, cu discernamant, nu are nevoie nici de unii, nici de ceilalti.
    • Like 4
  • Valentin check icon
    Vârsta biologică nu are importanţă. Există spirite tinere şi la 80 de ani, după cum există bătrâni spiritual la 30 de ani. Să nu uităm cât de iubit de tineri a fost Neagu Djuvara.
    • Like 4
    • @ Valentin
      Cum sa nu aiba importanta? Nu dvs. vorbiti despre gradele de maturizare? Experienta de viata brusc nu mai conteaza?
      • Like 2
  • Citez din articolul domnului Mitroi. "Asta a fost o tară a generațiilor mai vechi, cărora li s-a inoculat în decenii de propagandă ceaușistă că ceea ce se spune la televizor (TVR, că era singura) este informație oficială. Culmea, acolo minciuna și manipularea erau exacerbate, dar a rămas că ce vezi la televizor aia e, e adevărat. Dar, asta e o altă poveste". Domnule Mitroi, vad ca si dumneata esti din categoria acelora care cred ca tot raul care a cuprins Romania se datoreaza pensionarilor, a celor care au trait si muncit inainte de '89. Promovati si dumneavoastra, ca si unele partide politice aceeasi minciuna. V-ati uitat vreodata pe un raport al Institutului National de Statistica de dupa alegeri ca sa vedeti cine si ce au votat functie de categoriile de varsta ? Prea ne considerati tampiti pe noi astia care am trait ceva mai mult inainte de '89. Cine dracu' credeati ca se uita la stirile de la TVR ? Cum incepea Telejurnalul, inchideam televizorul. Domnule Mitroi, noi chiar am facut scoala pe vremea aia si eram in stare ca construim o sosea sau o hidrocentrala. Nu eram niste tampiti. Nu dadeam examene pe teste grila unde un norocos poate sa dea unele raspunsuri la intamplare fara sa cunoasca de fapt raspunsul corect si sa le nimereasca ca la 6 din 49. Nu chemam specialistii dinafara sa ne faca treaba, ca acum. Si aveam suficienta minte sa sesizam minciunile. Tampiti erau si atunci ca si acum. Dar daca "scria la gazeta" asta nu insemna ca mai si credeam. Singurele stiri corecte erau stirile sportive. :-) Si noi, astia care acum aveam 60-70 de ani l-am dat jos pe Ceausescu. Si asta nu pentru ca l-am crezut si iubit. Faptul ca pensionarii ar decide rezultatul alegerilor este cel mai mare fake news pe care il promovati cu o incapatanare demna de o cauza mai buna. V-as putea da situatia reala dar am mai dat-o pe aici si unii s-ar plictisi citind-o.
    • Like 5
    • @ Vladimir Marton
      Domnule Marton, vad ca aveti pareri foarte puternice si nu incerc sa vi le schimb. Va spun doar ca am terminat facultatea in 1989 si stiu despre ce vorbiti in ceea ce priveste atitudinea oamenilor de atunci. Va mai spun insa, cu aceeasi siguranta data de experienta mea jurnalistica de 25 de ani de dupa 89, ca generatiile de care vorbeam in articol, in marea lor majoritate, sunt public captiv la televiziunile de stiri. Si cred ce se spune la televizor neconditionat. E greu sa ma contraziceti, am lucrat cu cifre de audienta.
      • Like 1
    • @ Razvan Mitroi
      Audienta nu inseamna ca aceia care se uita in acel moment la televizor se uita pentru ca sunt adeptii ideilor promovate de acel post. Eu ma uit la toate posturile de televiziune pentru a cunoaste opiniile tuturor si a vorbi in cunostinta de cauza si nu din auzite. Mai ales ca in ultima vreme toate posturile invita personalitati din ambele tabere politice. Stiu sa discern foarte bine adevarul de vorbele goale. Si apropo, care este acel post de televiziune cu cea mai mare audienta de care pomeneste Selly ? Pe bune, chiar nu stiu. Si pentru ca spuneti ca lucrati cu cifre, va voi da totusi analiza facuta de mine dupa ultimele alegeri locale. Inginer fiind, sunt si eu om al cifrelor. Am facut-o la timpul respectiv si am pastrat-o, asa ca nu mi-e greu s-o reproduc. Pentru ca tot le dati la cap pensionarilor si-i scoateti mereu pe ei vinovati, hai sa facem o socoteala ! Numărul total de cetăţeni cu drept de vot înscrişi în Registrul electoral pe 5 septembrie 2016 era de 18.273.047. (extras din documente oficiale). In 2015 numărul mediu al pensionarilor a fost de 5.332.000 persoane. La alegerile locale din 2016 s-au prezentat la vot 8.873.000 de alegatori, adica 48%. Conform INS la locale circa 20% au fost pensionari. Asta ar insemna cam 1,76 milioane. Acum raportati la numarul de alegatori prezenti la vot si vedeti cine a decis de fapt rezultatul alegerilor. Nu cumva populatia activa si cei care nu s-au prezentat la vot ? Si de unde stiti dumneavoastra cu cine voteaza pensionarii ca sa spuneti ca ei decid rezultatele ? Pana la urma problema este de ce voteaza populatia activa cu PSD, pentru ca despre el este vorba, nu ?
      • Like 3
    • @ Vladimir Marton
      Gresiti pentru ca raspundeti. Ca ii raspundeti lui Razvan Mitroi. Pierdere de vreme.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Cancerul mass-mediei şi cancerul sistemului de învăţământ, ambele în vizorul lui Selly. Bravo, Selly!
    • Like 2
    • @ Valentin
      La partea cu sistemul de invatamant a dat-o Selly in bara.
      • Like 2
  • OK, corect, presa a dat-o in bara tare de tot cu stirea aceea. E bine de inteles ca nu tot ce zboara se mananca si ca e bine sa ai totdeauna un grad de neincredere. E bine de asemenea de inteles ca acel grad de neincredere ar trebui aplicat si vloggerilor, nu doar presei mainstream. Daca unii pot sa minta, si ceilalti o pot face la fel de bine.
    • Like 6
    • @ Jonn Jonzz
      Nu am inteles rostul comparatiei. Nici de ce mere cu dovleci.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Vloggerii nu au nicio responsabilitate publica. Jurnalistii si institutiile de presa au aceasta responsabilitate prin menirea lor, prin codul deontologic, poate chiar si contractele de munca. Simplu titlul de ziarist te obliga la respectarea regulilor profesiei. Daca nu-ti place, te faci vlogger, blogger, stringer.
      • Like 4
    • @ Razvan Mitroi
      Pardon! Cînd te urmăresc 3 milioane pe YouTube, nu se mai poate spune că nu ai nici un fel de responsabilitate publică. Din contră, ai o foarte mare responsabilitate. Notorietatea căpătată fără să ai contract cu o instituție, nu te scutește de responsabilitate.
      • Like 5
    • @ Danescu Cristina
      Sunt vloggeri si grupuri de persoane cu canale de youtube care incearca sa faca ceea ce face presa mainstream. Nu e cazul lui Selly, cel putin deocamdata. Atrageam atentia asupra faptului ca daca presa mainstream nu mai are cota de incredere pe care o avea odata asta nu inseamna ca acea incredere ar trebui acum acordata automat unor canale de youtube, mesajelor de whatsapp care circula din om in om, postarilor pe facebook etc. Am ramas surprins cand am auzit de persoane care cauta stiri pe facebook. Facebook nu este si nu a fost niciodata site de stiri.
      • Like 1
    • @ Razvan Mitroi
      Stringer este ziaristul local folosit de un corespondent de presa strain in documentarea articolelor pe care le semneaza. Asadar, stringer nu vine in continuarea logicii vlogger, blogger.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Daca iti setezi contul de FB ca sa primesti feed de la marile ziare, posturi TV, etc, atunci este un loc in care sa iti culegi stirile.
      • Like 0
  • Marcu check icon
    Presa are o buna parte din vina pentru ca nu respecta principiile de verificare a informatiilor si independenta a editorialului fata de politic si economic, principii care ar trebui sa stea la baza unei redactii sanatoase. Insa, o alta mare parte din vina este a noastra. Cati dintre noi mai platim pentru informatia pe care o primim? Nu mai cumparam ziar, unii nu mai platesc nici abonament TV, totul luam de pe internet. Vrem informatie ieftina, primim calitatea informatiei pe care o platim,ca in orice alta industrie. Daca ne informam gratuit de pe internet, nu ar trebui sa ne mire ca publicitarii cer clickuri si redactiile le ofera. O redactie nu e ieftin de intretinut, iar daca vrem ca presa sa lucreza pentru noi, nu pentru publicitari, ar trebui sa fim dispusi sa platim pentru asta. Cati dintre voi ar plati un abonament lunar mai de 3-5 eur (mai ieftin ca un pachet de tigari) la Republica, Digi dau New York Times? E usor sa zicem ca jurnalistii trebuie sa faca teren si sa verifice din 10 surse, dar o investigatie serioasa dureaza luni de zile, timp in care cativa jurnalisti cu experienta ar trebui sa fie platiti,chiria la fel, camere, calculatoare, etc. Si dupa 2-3 luni, produsul ar fi un singur material de calitate. Asa se facea jurnalism odata. Dar un material, oricat de bun ar fi, are o limita de clickuri si implicit bani din publicitate pe care le poate face. Alternativa e sa platesti un student la jurnalism cu salariul minim (sau internship) sa dea copy-paste la stiri de click si sa scoata 20 de stiri pe zi, care fac de 100 de ori mai multi bani ca investigatia de mai sus. Vrem calitate, trebuie sa platim pentru ea, caci altfel platesc publicitarii pentru clickuri. Nu poti sa ii ceri unui jurnalist sa stranga cureaua si sa nu mai faca clickbait daca tu nu esti dispus sa dai 10 lei pe luna pe un abonament.
    • Like 5
    • @ Marcu
      Marcu check icon
      Mai bine descrie situatia jurnalistul Cristian Andrei intr-o postare pe Facebook:
      La minutul 12, Selly atinge o problemă peste care mulți au trecut ușor, s-au oprit la partea cu fake-news. Cei care lucrează în presă o știu foarte bine, dar nu le place să vorbească despre ea.

      De la precedenta criză economică s-au întâmplat următoarele lucruri:

      1. Presa trece de la print la online.

      • Conținutul devine gratuit, omul se informează, dar nu mai plătește. Conținutul are de suferit.
      • Scad cheltuielile patronilor care nu mai plătesc tiparul.
      • Reclamele devin atât de ieftine încât nu acoperă cheltuielile – redacțiile se subțiază.

      2. În era printului

      • Fiecare domeniu era acoperit de un reporter care își asuma ce scria și răspundea pentru el.

      3. În epoca online
      • Toată lumea se pricepe să scrie despre orice. Multe articole nu sunt semnate, semn că autorul nu își asumă ce a scris.

      4. Click-ul devine factor de evaluare a performanței.

      5. În interiorul redacțiilor apar noii scriitori de texte

      • Sunt copii/studenți fără experiență care sunt folosiți pentru a scrie rapid despre orice. Mulți nici nu ies din redacție, nu știu ce înseamnă să facă teren. Traduc din tabloide străine, scriu de pe FB, youtube, copiază știrile scrise de alții samd. De cele mai multe ori, aceștia nu semnează articolele. Scriu la normă, zeci de știri pe zi, toate cu scopul de a aduce trafic. În glumă, la un moment dat un coleg tânăr (știe el care este) a spus că el îmi plătește mie salariul că el face trafic 70k pentru orice știre, eu abia ajung la 10k.

      6. Publicitarii plătesc la click, nu sunt interesați de conținut decât pentru anumite campanii.

      7. Reporterii cu experiență produc video, poze (din redacții dispare editorul foto), se ocupă de mai multe domenii. Dacă în epoca printului, fiecare partid avea reporterul său, în epoca online un reporter acoperă 2-3 partide sau chiar pe toate. Se scrie în grabă, știrea trebuie să apară cât mai rapid. Reporterii se adaptează.

      8. Titlul bombastic vinde știrea. Puțini mai au răbdarea să treacă de titlu/poză/primele rânduri. Bombă să fie.

      9. Reporterii care produc conținut sunt menținuți în redacții pentru a asigura brand, pentru a produce citări pentru publicația respectivă. Salariile lor nu sunt foarte mari, ei nu pot produce 5-10-20 de materiale pe zi să producă multe click-uri. Numărul lor e redus constant.

      10. Avem astfel creatorii de conținut și creatorii de click-uri. Șefii spun că nu se poate fără click-uri. Reamintesc că și Guvernul a plătit 40 de milioane de euro tot pe bază de click (singurul criteriu de evaluare).

      11. Apar câteva publicații independente, concentrate pe conținut. Finanțare acestora vine din granturi, surse externe, bani de la public. Nu se monetizează click-ul. Materialele lor sunt de calitate, dar vedeți ritmul postărilor. Un material bun apare la câteva zile, săptămâni, luni. Nu se lucrează în ritm de cotidian. (Rise Project, Recorder, samd)

      12. Click-ul bate conținutul prin furt.

      • Anchetă muncită, un articol bun în epoca printului nu putea să fie furat imediat. Puteai să îl preiei a doua zi, să aduci ceva în plus.
      • În epoca online, articolul/ancheta de succes e copiată în secunda doi. Integral, copy-paste. Dacă ai noroc, primești un link, dar articolul tău e copiat integral. Am prieteni care nu știu că am scris un articol, dar știu subiectul pentru că ei l-au citit în altă parte. Nimeni nu citează în limita a 250 de caractere, se fură grosier. Practic, munca unui reporter e furată de alte publicații care obțin click-urile dorite. E ca și cum un agricultor muncește, aduce grânele în hambar, iar de acolo vin alții și le duc în hambarul lor. Instant.

      13. Pe FB sunt publicate bucăți din anchetă/material, toată lumea scrie, dar foarte puțini se deranjează să scrie numele publicației sau numele celui care a adus informația în spațiul public. Toți vor like-uri/share, pe spatele celui care a muncit. Dacă ceri cuiva să spună de unde are informația, are senzația că l-ai jignit.

      14. O presă gratuită, făcută cu studenți care sunt plătiți cu salariul minim pe economie, o presă bazată exclusiv pe click, în care se fură fără jenă, în care publicitarii se uită doar la cantitate, fără calitate, în care nu se încurajează conținutul, ci traficul, ajunge să dea fake-news. Și o face des, nu rar. Uitați-vă la Capital ce trafic are prin titluri mincinoase. În aceste condiții, fake news e încurajat. Chiar credeți că celor de la RTV le pasă că au dat un fake-news, când ei fac seara ședințe de sumar cu breaking-news-urile inventate pentru a doua zi?

      15. Crossurile asigură traficul dorit. Vedeți pe ziarele de sport, articolele trimise de pe stirileprotv, digi24.ro sau alte publicatii. Gandul trimitea pe vremuri la prosport.ro. Traficul se face cu un cross bun, iti asigura click-ul dorit. Imi aduc aminte cum Antena1 a fost pe primul loc într-o zi după un fake news de proporții colosale: cutremur devastator în Marea Neagră, tsunami de 5 metri a făcut ravagii în Mangalia. Acest titlu a produs sute de mii de afișări.
      • Like 4
    • @ Marcu
      Comentariul dumneavostra e mai bun decar articolul domnului Mitroi si al lui Selly.
      • Like 5
    • @ Marcu
      Parerist check icon
      Problemele au apărut încă din vremea printului. Când ziarul trăia din... vânzarea de ziare, treaba era bună chiar dacă unele aveau o afinitate politica și altele alta. Însă treptat și presa tipărită a început sa trăiască din ce în ce mai puțin din vânzarea de informațiile și din ce în ce mai mult din sponsorizări și publicitate.
      Online - ul n-a făcut decât sa accelereze fenomenul.
      Cititorul nu este clientul jurnalistului, și nu-i plătește salariu. Salariul e plătit de publicitate sau de mogul. Asa ca jurnalistul fie aleargă după click-uri fie latră în direcția în care i-o cere mogulul.
      Din păcate oamenii încă mai au impresia ca rolul jurnaliștilor e să-i informeze, fără sa li se para nimic aiurea ca informația aia e "gratis" și fără sa se întrebe de fapt cine-l plătește pe jurnalist și deci cine e adevăratul lui client. Jurnaliștii din păcate vând fie publicitate fie promovează interesele unui mogul. Informațiile nu le cumpăra nimeni pentru ca s-a creeat impresia că-s gratis. Și multe chiar sunt, însă nu toate, și e necesar un oarecare efort sa fie obținute.
      • Like 3
    • @ Parerist
      Marcu check icon
      Corect. Era o vorba: daca produsul este gratuit, tu esti produsul. Pentru presa gratuita, Facebook, Google, Instagram, sau orice alt serviciu gratuit, noi suntem produsul si suntem vanduti apoi sub forma de clickuri catre adevaratii clienti - publicitarii. Daca vrem sa devenim din produs clienti, va trebui sa platim pentru asta. Lucru absolut normal.
      Mie mi se pare fascinant ca suntem dispusi sa platim o prima pentru lucruri de calitate in orice alt domeniu (luam iPhone, nu Huawei, Coca Cola, nu American Cola, haine din Mall, nu din Europa), dar tragem linie la cel mai important produs din zilele noastre - informatia. Si asa ramanem inculti, dar cu iPhone si BMW.
      • Like 3
    • @ Marcu
      Dorin check icon
      Excelentă analiză ,sper că nu vă deranjează dacă l-am trimis mai departe să-l citească și alții.
      • Like 0
    • @ Marcu
      Explicatia asta, a banului , poate fi data de aproape fiecare om, care nu lucreaza la, sau cu statul! Lumea se schimba zilnic. O televiziune este o afacere privata. Daca merge continua, daca nu, inchide. Ca orice alte afaceri. Dar calitatea omului, a jurnalistului , nu ar trebui sa depinda de niciun pret. Macar a unora... Altfel, Vioricile ar ajunge mereu, presedintele tarii. Cel putin ! Si noua, ca specie, ni s-ar dezvolta doar bardihanul !
      • Like 0
    • @ Marcu
      Iertati-ma, dar este o viziune simplista. Nu totul este despre bani. Credeti-ma, ca poate nu ati prins, aceeasi problema era si in epoca printului de dinainte de internet. Un ziar de mondenitati sau tabloid se vindea mult mai bine decat unul generalist. Aveam Romania Libera, Adevarul de-o parte, Libertatea, Click de alta. O reteta de succes care a ]mbinat cele doua curente a fost EvZ. Dar, in general, nu se amestecau. Tabloidele aveau cifre bune de vanzare, alea serioase aveau prestanta, influenta, schimbau lucruri in societate. Asadar poti sa ii ceri unui jurnalist sa-si respecte meseria, sa te respecte pe tine. Daca se numeste jurnalist. Daca e vlogger, treaba lui, nu are nicio responsabilitate.
      • Like 1
    • @ Marcu
      Excelent comenariu, felicitări!
      Aș mai face câteva observații. La unele posturi TV, și mă refer aici în special la România TV sau ”Ghiță TV”, cum i se mai spune, sunt câțiva făcători de emisiuni sau moderatori pe care, sincer, mi-ar face mare plăcere să-i au la palme! La câtva timp după ce Klaus Iohannis a devenit președintele României, burtiera unei emisiuni și din două în două minute gurița moderatoarei Cristina Șinacai ”vărsa” peste privitori următorul îndemn: ”Stați cu noi să aflați de ce se desparte prima doamnă de președintele României”! ”La naiba, mi-am zis, abia a ajuns președinte și se și desparte de soție, precis a pus ochii pe vreuna mai tânără cu 20 de ani decât ea”! Și stau, și aștept...., și aștept... ca... prostul un sfert de oră, o jumătate, apoi o oră întreagă pentru ca pațachina aia de moderatoare să-mi spună după mai bine de o oră și jumătate că prima doamnă refuză să-și urmaze soțul în București, unde i s-au oferit mai multe posibilități de angajare la diverse licee, care mai de care mai renumit (”Ce concurs dom'le, doar e prima doamnă!” - ar spune românașii), nu vrea să se mute din Sibiu și să-și părăseacă postul didactic de acolo! Ei, asta era marea știre cu ”despărțirea” primei doamne de soțul ei!
      Apoi, ați văzut cum prezintă ”breaking news”-urile unul Corpoș, tot de la ”Ghiță TV”? În primul rând individul parcă are un par înfipt în fund și care-i iese pe gură și parcă te aștepți ca, din moment în moment, să se umfle și să explodeze, și-i tot dă înainte ca o moară stricată: ”Stați să vedeți! .... Stați să vedeți!.... Stați să vedeți!”....
      După aceea, în presa ”on line” am remarcat de nenumărate ori niște titluri ultrabombastice, pentru ca textul din corp să fie ceva cu totul banal! Ba, mai mult - titluri care nu aveau absolut nicio legătură cu conținutul textului, vorba aia: ”pe afară-i vopsit gardul și-n-năuntru - leopardul!”, în cazul de față oarecum invers - titlul e... leopardul și textul e... gardul vopsit! ”Merge și așa!” - nu? Adică... românește! Căci ”aflatul în treabă e metodă de lucru la români”! (Petre Țuțea).
      P. S. Mărturisesc că și eu ”am pus botul” la știrea despre accidentul acestui pițiponc ce-și zice ”Selly”, dar nu mi-am schimbat părerea despre el: mai devreme sau ma târziu și-o va lua în cap și nu va sfârși deloc bine!
      • Like 3
    • @ Vladimir Marton
      Exact.
      • Like 0
  • Acum ca s-a trezit praslea cel voinic si tehnologizat din Romania Selly sa demaste buduarul mass-mediei fapt cunoscut de patura intelectuala aflata in minoritate de dupa asa zisa libertate o alta intrebare renaste : cat din presa mondiala este contra-facuta si cat mai rezista adevarul in fata unor astfel de anomalii tocmai produse de greii mediei. Daca asi fi american dupa ce l-am vizionat pe tanarul nostru geniu imediat efectul votului meu ar merge catre TRUMP. Romania ?. o tara "de speciali" cu creiere dizolvate in formol. Bravo kid-o alias Selly !!!
    • Like 1
    • @ HyperX Radu Panaitescu
      Valentin check icon
      N-ai vazut nici clipul si nici articolul nu l-ai citit. De ce te-ai mai obosit sa comentezi?
      • Like 0
    • @ Valentin
      Ca sa apara comentatori tipizati asa ca tine care sa nu observe o generalizare mondiala un obicei al mass-mediei si fix ceea ce se intampla acum in Romania cu fenomenul soarecelui si pisicii ( vlogging Selly vs Sistem fake news mediatic ) in varianta mediatica americana si nu numai. ( faceam o paralela similara cu trimitere la un fenomen deja intrat in rutina jurnalistica si anume fenomenul de tonomat ). Chiar nu am pretentia ca toti sa filtreze banalul.
      • Like 3
    • @ HyperX Radu Panaitescu
      Valentin check icon
      @Radu Panaitescu

      Si ce ati favut cand ati observat aceasta "generalizare mondiala"?!
      Probabil ca NIMIC, doar ii blamati pe altii care fac (cum e pustiul din clip). Deh , e mai usor sa critici.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Clipul acela de 14 minute al lui Selly este genial. A rezumat toata mizeria in care se complace presa romaneasca.
    • Like 6
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chris Simion

Claudiu este doar unul dintre cei peste 11.000 de ctitori ai teatrului care se construiește în prezent pe Grivița, la nr 53, în București, la inițiativa cunoscutei regizoare, invitată recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu”.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro