Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Fructele oprite ale Moldovei

De o vreme, fac naveta între două țări care mereu au părut a avea destine similare, dar parcă mereu s-a demonstrat contrariul. Acum sunt la Chișinău. În ultimii șase ani, au avut loc aici șase rânduri de alegeri, s-au destrămat și reformat patru coaliții pro-europene, au căzut trei guverne.

Dar despre politica de la Chișinău e plin internetul de texte cu agendă și de erori, așa că n-are rost să mă erijez în farul călăuzitor. Am să mă opresc, însă, asupra unui lucru la care se pricep moldovenii, poate chiar mai bine decât noi - clipul publicitar cu suflet.

Am ajuns la concluzia că în țara vecină emoția publicitară e mult mai bine conturată, dar și mai eficient utilizată în promovarea ideilor mari, decât în România. Firește, nu am făcut un mega studiu de impact, ci vorbim despre simțul comun și experiența personală în lucrul cu realizatori de clipuri, mai ales în zona persuasiunii bazate pe trezirea unor emoții.

A circulat pe internet, recent, un spot genial. Vi-l recomand, dacă nu l-ați văzut încă. El m-a făcut să mă întreb cât ghinion să aibă și oamenii aceștia dintre Prut și Nistru?

O țară blocată de atâta vreme, care produce fructe excelente, dar care are atât de multe fructe oprite. Îi sunt atât de multe lucruri interzise, atât de multe șanse frânte, de la un an la altul. Au primit vize spre UE, dar li s-au pus embargouri și taxe de către Rusia, în special la fructe și legume. Au primit fonduri europene, dar apoi a dispărut un miliard de dolaridin băncile moldovenești și li s-au blocat finanțările și co-finanțările occidentale.

  • 145 milioane de dolari - atât îi costă pe moldoveni, anual, embargourile impuse de Federația Rusă. Din 2013, Rusia a introdus, pe rând, embargouri la vinuri, fructe, carne și taxe sporite pentru 19 categorii de produse moldovenești. Doar embargoul la carne a costat Republica Moldova 17 milioane de dolari anual.
  • În plus, introducerea unor taxe vamale cu Rusia, mai ridicate pentru o serie de produse, a generat pierderi de aproximativ 7 milioane de dolari.
  • În Republica Moldova locuiesc aproximativ 2,8 milioane de locuitori (aproape de populația Bucureștiului, în Moscova trăiesc 10 milioane de locuitori). Restul moldovenilor, de până la 3,6 milioane, trăiesc în afara țării.
  • Bugetul Republicii Moldova este de până în două miliarde de dolari. PIB-ul Moldovei este cam cât al județului Constanța.

Toată această suferință și luptă se vede și în ochii protagoniștilor din clipul produs deatelierul lui Sergiu Prodan/regizor Viorel Mardare- Fruits from Moldova, care a devenit viral și în România și chiar și în Rusia.Vă sugerez să vedeți sau să revedeți clipul, trecând peste reflexul glumițelor despre diferențele de exprimare în limba română.

Ok, dacă ați râs deja de „iemti speisez”, „abandon pleisiz”, „șuou mast gou uouooon”, hai să vedem și altă abordare.

Ce îi face pe regizorii moldoveni să fie autentici în lucrul cu emoția? Dacă urmărim clipul, dincolo de ironie,e multă durere pe figurile acestor oameni. Și totuși ei cântă, poate realizând și ei contrastul cultural, nevoia de a ieși din acest blocaj în care se află de zeci de ani.

Regizorul Viorel Mardare a știut să scoată perfect adevărul din oameni, folosind în filmări persoane autentice din Moldova. Faptul că protagoniștii sunt chiar oameni obișnuiți,nu actori, face ca pe sticlă să se resimtă emoția lor. Firește ca nu e un procedeu regizoral nou, dar e cel potrivit în situația dată.

Mai mult. Motivele pentru care clipurile din Moldova au, uneori, mai mult suflet, transcend autenticitatea personajelor. Sursasuccesului poate fiprezența unei doze mai mari de ingenuitate a regizorilor, nealterată încă de corporații sau de piața de publicitate. De ce a rămas încă nealterată, e greu de spus.

Poate că e vorba de avantajul pe care regizorii moldoveni îl au, de a nu lucra, la normă, pe bandă rulantă, pentru a furniza clipuri. Poate că, paradoxal, faptul că piața de publicitate e mai mică și banii pentru producții mai puțini, îi fac, cumva, să fie mai autentici, mai dornici în a pune suflet.

Într-o țară mai mică, pe o piață mai mică, valorile de acest gen iată că rămân mai fresh. Până și localurile tip Lăptăria lui Enache, de pe vremuri (la Chișinău, Eli Pili sau Tipografia), par mai înțesate cu oameni gata să creeze, mai repede decât să producă.

Poate că acesta e și resortul prin care artiștii moldoveni, odată ieșiți din țară, explodează în cariere. Pentru că vin cu acea ingenuitate a pasiunii pentru creație, dincolo de rezultatele ei concrete.

Înaintea acestui clip, care a devenit foarte ușor viral, dincolo de granițele Moldovei - și ale României pentru că e în limba engleză -a fost produs, din aceeași serie, unul mai puțin cunoscut, dar la fel de bun. Între altele, fie spus, clipul publicitar în limba engleză, fie ea rostită și cu accent moldovenesc, e un lucru foarte rar la Chișinău, dacă ne gândim că până și posturile tv Euronews și Discovery sunt dublate în rusă.

Revenind, de această dată, clipul „Fructe din Moldova” a targhetat, aparent, mai degrabă populația din interiorul țării. El promovează nevoia moldovenilor, mai ales orășeni, de a cumpăra produse moldoveneși pentru a sprijini piața internă.

Și aici ideea trece sticla într-un mod extrem de eficient, chiar dacă procedeele regizorale utilizate nu sunt, neapărat, originale (ex. vezi tehnica oamenilor care aplaudă un gest obișnuit, dar nevalorizat suficient).

Trăgând linie, este clar că, în fapt, seria de clipuri pe care am amintit-o este una din cele mai bune campanii de brand de țară pe care le-am văzut în ultima vreme.

Recunosc că m-am simțit prost, amintindu-mi de campaniile despre România din ultimii ani. Totul foarte explicit și facil, munți, văi, ape și pâine cu sare. Totul așa banal că îți vine să schimbi rețeaua de socializare din buton, dacă cumva chiar prinde online așa ceva.

Poate că și instituțiile românești ar trebui să se gândească mai atent la ce case de producție și regizori angajează, poate sunt mai atente pe cine și cum responsabilizează să scrie și să coordoneze o campanie de promovare a țării, poate se concentrează mai mult pe ceea ce avem cu adevărat de promovat, poate, poate, poate...

Cu certitudine, de această doză de ingenuitate pe care am întâlnit-o în Moldova are nevoie și promovarea României peste granițe și chiar la ea acasă. Și sunt convins că nu e nevoie ca ea să fie neapărat importată. Sunt convins că în România avem mulți creativi și regizori cu suflet, doar că trebuie să mai iasă cu nasul, un pic, din artificialul din jur, din viața cu aer corporatist- „cool”. Atât de „cool”, încât emoțiile simple devin prea „lame”.

Aș vrea să văd că, în loc de „brand de țară”, promovăm și noi clipuri „cu suflet despre țară”, să-i zicem „emoția de țară”, „gândul ăla bun despre țară”, oricum vreți să-i zicem, dar să iasă cu impact ca la vecinii noștri, că lor le iese bine.

P.S. Cât despre clipurile moldovenești amintite, ele și-au atins scopul. Moldova însă mai are un drum lung.Poate dacățara vecină n-ar fi trecută pe agenda economică a regiunii la Diverse, deși pe cea geopolitcă e uneori cap de listă, poate că regizorul Mardare ar fi putut face un clip de promovare a brand-ului de țară, nu după melodia Queen – Show must go on!, ci după un James Brown – I feel good! Până atunci, recomand tuturor cât mai multe melodii cu titlul Man in the mirror.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da' românii NU VOR sa fie promovati de o idee pozitiva,constructiva dle Cătălin !chiar nu vezi ?:-))) Românii vor doar "poate dam o spargere,poate o afacere"
    De-aia reclamele sunt făcute INTENTIONAT cu posteriorul pentru ca sunt disruptive de la ideea DE BAZĂ care e: prostitutia morală la nivel de mase.
    RESPECT MOLDOVEI si locuitorilor ei
    • Like 0
  • Republica, Țara, Nația - reconstrucția adevărată a României începe cu reunirea/readucerea Basarabiei acasă. Da, e scump... da, sunt multe probleme, dar nu se poate altfel. Sute de mii de români basarabeni muncesc în dreapta Prutului, alte sute de mii ar dori să muncească într-un mediu european, sigur, cu justiție viabilă. Participăm la vot, mărșăluim pentru anti-corupție, pentru aur-gaze-păduri românești, și totuși - avem două rânduri de pașapoarte...
    • Like 0
  • Articolul e OK, dar nu am inteles comentariul artificial introdus „șuou mast gou uouooon”. Crezi ca romanii din Romania vorbesc mai frumos engleza? Romanii in general au un accent oribil in engleza.
    Trec peste stereotipul tampit "trecând peste reflexul glumițelor despre diferențele de exprimare în limba română" bagat asa ca, hei, ai vazut cum se exprima moldovenii astia?
    • Like 0
    • @ DeLaMunte
      Tocmai asta subliniam si cu o fraza mai inainte, ca trebuie depasit acest reflex al ironizarii limbajului, trecut peste obiceiul de a rade de "shou mast gou" si a vedra si din alta pespectiva. Poate n-am fost prea direct. Dar asta era intentia.
      • Like 0
    • @ DeLaMunte
      Tocmai asta subliniam si eu, poate nu m-am facut bine inteles. Ca trebuie sa depasim faza de ironizat exprimarea, care e o meteahna veche a noastra, si sa vedem dincolo de "shou must gou...".
      • Like 0
    • @ Catalin Dumitru
      Merci pentru raspuns. No hard feelings :)
      • Like 0
  • Sa nu uitam seria "Dorel " - avem si noi realizatori de clipuri de exceptie. Atunci cand nu lucreaza incorsetati de "stiinta" corporatista. Nu stiu daca genul acesta de clipuri ar prinde la straini ( asta daca ne referim la brand de tara ) - sunt calate pe sensibilitatea noastra ( romani de ambele parti ale Prutului - si poate tine de componenta slava).
    • Like 0
  • Intr-adevar, ambele transmit emotie. Intr-adevar, sunt destui oameni si la noi care fac lucruri frumoase, originale, pline de emotie, dar nu stiu cum se face, sunt "locali", cunoscuti in cercuri restranse... Poate face parte din procesul nostru de vindecare dupa marasmul comunist, sa incepem sa ne valorizam profund, nu din gura, nu cu iures de nationalisme victimizate...
    • Like 0
  • Da,reportajele lor au un dulce si profund sentimentalism care te infioara,ajunge urgent la inima publicului
    • Like 0
  • Comentariul meu este, recunosc, putin pe langa subiectul articolului. Dar vreau sa va spun pe scurt cum ar fi putut Romania sa isi ajute fratii de dincolo de Prut, apopos de fructele si legumele produse in Moldova.
    Exista in Galati, pe marginea drumului european ce leaga Romania de Ucraina, via Moldova-Giugiulesti , o piata. Oamenii din zona ii spun " Piata Moldovenilor" . Acolo, pana prin 2008 , chiar si 2009 moldovenii "de dincolo" isi vindeau fructele si legumele produse in propriile gospodarii. Din pacate, intrarea in Ue in anul 2007 a adus si declinul acestei piete en gros . Oare, intreb ca un naiv, ar fi fost greu ca Romania sa negocieze o "piata comuna" si ptr produsele fratilor nostrii? Atunci, cea mai mare parte a produselor agricole mergeau in Rusia, deci cantitatile spre Europa ar fi fost neinsemnate, iar acum ar fi avut o piata la indemana cu ajutorul careia ar mai fi redus din presiunea pusa pe producatorii moldoveni.
    Este trist sa constati ca moldovenii devin "fratii nostrii" doar cand sunt alegeri si avem nevoie de votul lor!
    • Like 4
    • @ Gigi Netoiu
      Nu ma pricep la agricultura, dar e un punct de vedere interesant.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult