Fructele oprite ale Moldovei

De o vreme, fac naveta între două țări care mereu au părut a avea destine similare, dar parcă mereu s-a demonstrat contrariul. Acum sunt la Chișinău. În ultimii șase ani, au avut loc aici șase rânduri de alegeri, s-au destrămat și reformat patru coaliții pro-europene, au căzut trei guverne.

Dar despre politica de la Chișinău e plin internetul de texte cu agendă și de erori, așa că n-are rost să mă erijez în farul călăuzitor. Am să mă opresc, însă, asupra unui lucru la care se pricep moldovenii, poate chiar mai bine decât noi - clipul publicitar cu suflet.

Am ajuns la concluzia că în țara vecină emoția publicitară e mult mai bine conturată, dar și mai eficient utilizată în promovarea ideilor mari, decât în România. Firește, nu am făcut un mega studiu de impact, ci vorbim despre simțul comun și experiența personală în lucrul cu realizatori de clipuri, mai ales în zona persuasiunii bazate pe trezirea unor emoții.

A circulat pe internet, recent, un spot genial. Vi-l recomand, dacă nu l-ați văzut încă. El m-a făcut să mă întreb cât ghinion să aibă și oamenii aceștia dintre Prut și Nistru?

O țară blocată de atâta vreme, care produce fructe excelente, dar care are atât de multe fructe oprite. Îi sunt atât de multe lucruri interzise, atât de multe șanse frânte, de la un an la altul. Au primit vize spre UE, dar li s-au pus embargouri și taxe de către Rusia, în special la fructe și legume. Au primit fonduri europene, dar apoi a dispărut un miliard de dolaridin băncile moldovenești și li s-au blocat finanțările și co-finanțările occidentale.

• 145 milioane de dolari - atât îi costă pe moldoveni, anual, embargourile impuse de Federația Rusă. Din 2013, Rusia a introdus, pe rând, embargouri la vinuri, fructe, carne și taxe sporite pentru 19 categorii de produse moldovenești. Doar embargoul la carne a costat Republica Moldova 17 milioane de dolari anual.
  
• În plus, introducerea unor taxe vamale cu Rusia, mai ridicate pentru o serie de produse, a generat pierderi de aproximativ 7 milioane de dolari.
  
• În Republica Moldova locuiesc aproximativ 2,8 milioane de locuitori (aproape de populația Bucureștiului, în Moscova trăiesc 10 milioane de locuitori). Restul moldovenilor, de până la 3,6 milioane, trăiesc în afara țării.
  
• Bugetul Republicii Moldova este de până în două miliarde de dolari. PIB-ul Moldovei este cam cât al județului Constanța.
  

Toată această suferință și luptă se vede și în ochii protagoniștilor din clipul produs deatelierul lui Sergiu Prodan/regizor Viorel Mardare- Fruits from Moldova, care a devenit viral și în România și chiar și în Rusia.Vă sugerez să vedeți sau să revedeți clipul, trecând peste reflexul glumițelor despre diferențele de exprimare în limba română.

Ok, dacă ați râs deja de „iemti speisez”, „abandon pleisiz”, „șuou mast gou uouooon”, hai să vedem și altă abordare.

Ce îi face pe regizorii moldoveni să fie autentici în lucrul cu emoția? Dacă urmărim clipul, dincolo de ironie,e multă durere pe figurile acestor oameni. Și totuși ei cântă, poate realizând și ei contrastul cultural, nevoia de a ieși din acest blocaj în care se află de zeci de ani.

Regizorul Viorel Mardare a știut să scoată perfect adevărul din oameni, folosind în filmări persoane autentice din Moldova. Faptul că protagoniștii sunt chiar oameni obișnuiți,nu actori, face ca pe sticlă să se resimtă emoția lor. Firește ca nu e un procedeu regizoral nou, dar e cel potrivit în situația dată.

Mai mult. Motivele pentru care clipurile din Moldova au, uneori, mai mult suflet, transcend autenticitatea personajelor. Sursasuccesului poate fiprezența unei doze mai mari de ingenuitate a regizorilor, nealterată încă de corporații sau de piața de publicitate. De ce a rămas încă nealterată, e greu de spus.

Poate că e vorba de avantajul pe care regizorii moldoveni îl au, de a nu lucra, la normă, pe bandă rulantă, pentru a furniza clipuri. Poate că, paradoxal, faptul că piața de publicitate e mai mică și banii pentru producții mai puțini, îi fac, cumva, să fie mai autentici, mai dornici în a pune suflet.

Într-o țară mai mică, pe o piață mai mică, valorile de acest gen iată că rămân mai fresh. Până și localurile tip Lăptăria lui Enache, de pe vremuri (la Chișinău, Eli Pili sau Tipografia), par mai înțesate cu oameni gata să creeze, mai repede decât să producă.

Poate că acesta e și resortul prin care artiștii moldoveni, odată ieșiți din țară, explodează în cariere. Pentru că vin cu acea ingenuitate a pasiunii pentru creație, dincolo de rezultatele ei concrete.

Înaintea acestui clip, care a devenit foarte ușor viral, dincolo de granițele Moldovei - și ale României pentru că e în limba engleză -a fost produs, din aceeași serie, unul mai puțin cunoscut, dar la fel de bun. Între altele, fie spus, clipul publicitar în limba engleză, fie ea rostită și cu accent moldovenesc, e un lucru foarte rar la Chișinău, dacă ne gândim că până și posturile tv Euronews și Discovery sunt dublate în rusă.

Revenind, de această dată, clipul „Fructe din Moldova” a targhetat, aparent, mai degrabă populația din interiorul țării. El promovează nevoia moldovenilor, mai ales orășeni, de a cumpăra produse moldoveneși pentru a sprijini piața internă.

Și aici ideea trece sticla într-un mod extrem de eficient, chiar dacă procedeele regizorale utilizate nu sunt, neapărat, originale (ex. vezi tehnica oamenilor care aplaudă un gest obișnuit, dar nevalorizat suficient).

Trăgând linie, este clar că, în fapt, seria de clipuri pe care am amintit-o este una din cele mai bune campanii de brand de țară pe care le-am văzut în ultima vreme.

Recunosc că m-am simțit prost, amintindu-mi de campaniile despre România din ultimii ani. Totul foarte explicit și facil, munți, văi, ape și pâine cu sare. Totul așa banal că îți vine să schimbi rețeaua de socializare din buton, dacă cumva chiar prinde online așa ceva.

Poate că și instituțiile românești ar trebui să se gândească mai atent la ce case de producție și regizori angajează, poate sunt mai atente pe cine și cum responsabilizează să scrie și să coordoneze o campanie de promovare a țării, poate se concentrează mai mult pe ceea ce avem cu adevărat de promovat, poate, poate, poate...

Cu certitudine, de această doză de ingenuitate pe care am întâlnit-o în Moldova are nevoie și promovarea României peste granițe și chiar la ea acasă. Și sunt convins că nu e nevoie ca ea să fie neapărat importată. Sunt convins că în România avem mulți creativi și regizori cu suflet, doar că trebuie să mai iasă cu nasul, un pic, din artificialul din jur, din viața cu aer corporatist- „cool”. Atât de „cool”, încât emoțiile simple devin prea „lame”.

Aș vrea să văd că, în loc de „brand de țară”, promovăm și noi clipuri „cu suflet despre țară”, să-i zicem „emoția de țară”, „gândul ăla bun despre țară”, oricum vreți să-i zicem, dar să iasă cu impact ca la vecinii noștri, că lor le iese bine.

P.S. Cât despre clipurile moldovenești amintite, ele și-au atins scopul. Moldova însă mai are un drum lung.Poate dacățara vecină n-ar fi trecută pe agenda economică a regiunii la Diverse, deși pe cea geopolitcă e uneori cap de listă, poate că regizorul Mardare ar fi putut face un clip de promovare a brand-ului de țară, nu după melodia Queen – Show must go on!, ci după un James Brown – I feel good! Până atunci, recomand tuturor cât mai multe melodii cu titlul Man in the mirror.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp