Foto: Guliver Getty Images
Am descoperit culmea prostiei. Everestul prostiei este ageism-ul. Adică discriminarea persoanelor în funcție de vârstă; mai ales a celor peste o anumită vârstă. Sintagma îmi sună cam ca Chomolungma, așa că voi folosi în continuare termenul anglo-saxon. N-am găsit un echivalent în română, probabil din cauză că nu realizăm dimensiunea fenomenului. Încă.
Cum am descoperit-o? În cel mai neașteptat - pentru mine - mod cu putință. Pur și simplu m-am pomenit discriminându-mă singur. E, cred, un record personal.
Am 46 de ani, iar ageism-ul zăcea în mintea mea, ca și Everestul înainte de a fi măsurat: un pisc ca oricare altul, probabil ceva mai răsărit ca cele din jur, și cam atât. Îmi închipui entuziasmul celui care a stabilit că e punctul cel mai înalt de pe glob. În perfect contrast cu propria perplexitate, fiindcă nu mă așteptam să cartografiez ditamai prostia, unde? fix în propria-mi minte.
O duc pe fii-mea la un concurs de artă. În spate am în rucsac 6 kilograme de lut, pentru proba de modelaj; trei cărămizi ce mă împung în coaste și a căror densitate le face parcă și mai grele. Ghionturile lor îmi aduc aminte de durerile de spate de astă-iarnă. Nimic grav, mi-au spus medicii, e un defect „din fabricație”. Și vârsta, bineînțeles. Doar să evit să car greutăți peste 5 kilograme.
Iar eu car 6. Și parcă simt cum începe să mă doară spatele...
Stop cadru. Nu cumva e autosugestie? Sau e iluzia focusului - în care acorzi o importanță mai mare decât merită lucrurilor asupra cărora îți îndrepți atenția? Ia hai să mă gândesc la altceva.
Disconfortul dispare.
Și totuși, am o vârstă. 46 de ani. Aproape 50... Simt ceva, ca un fel de părere de rău. Sunt încă tânăr, îmi spun. Și totuși „ceva”-ul persistă. Să fac mai multă mișcare, să mai slăbesc, să mai...
Stop cadru. De ce să mai...? Ca să arăt mai tânăr. Iar gândurile astea? Nu e prima oară când le am. Mai demult le băgam sub covor. De unde - ieșeau din nou la lumină. După ce m-am inițiat în mindfulness, mă comportam „ca oglinda unui lac, care reflectă norii în drumul lor pe cer, dar nu reține nimic”. Adică le puneam eticheta „griji nefondate” și le urmăream ducându-se pe pustii. Un triumf temporar, fiindcă norii ăștia au prostul obicei de a reveni.
Asa că de data asta evit contemplația necritică și intru în modul analitic. Ca să nu despic firul în patru, încep prin a face o comparație cu alte două forme foarte răspândite de discriminare, homofobia și misoginismul. Concluzia?
Ageism-ul e o prostie fără egal, să nu mai zic și auto-distructivă
Fiind vorba de un top, ia să începem cu coada, cu homofobul. Cel mai probabil, n-a cunoscut în viața lui o persoană cu o altă orientare decât cea heterosexuală. Ce știe a ciupit de pe ici pe colo din auzite și s-a gândit el, ar părea mai familist dacă se declară contra. În fond, nu-l costă nimic. Păcatul său e ignoranța voluntară, preferă să-și caute argumentele în izmene decât în propria minte. Nu vrea să știe, pentru că îi e mai bine așa. Scuza sa e lipsa informațiilor la îndemână, pe care i-o acord doar de dragul argumentației, pentru a arăta de ce misoginul e și mai prost decât homofobul.
Mai sus în top e misoginul. El își datorează existența unei femei. Aproape jumătate din oamenii de pe care îi cunoaște sunt tot femei. Poate că are o soție, poate că are chiar și o fiică. Trăiește înconjurat de cele pe care le disprețuiește, și totuși le desconsideră în continuare. Iată de ce merită un loc mai înalt pe podium ca homofobul.
Și acum, number one în top 3-ul prostiei, ageist-ul. El alege să ignore adevărul elementar că toți îmbătrânim din prima zi în care ne naștem. De ce l-am pus în frunte, mai sus ca misoginul? Pentru că disprețul misoginului e îndreptat doar împotriva altora, nu împotriva sinelui său, actual sau viitor, așa cum îl practică ageist-ul. Misoginul are măcar șansa de a rămâne consecvent până moare, fără să devină explicit auto-distructiv; nu i se schimbă sexul de-a lungul vieții. Pe când un ageist la fel de consecvent ar trebui să se sinucidă după ce trece pragul vârstei pe care o socotește indezirabilă. Nu o face, în schimb îmbătrânește în continuare auto-disprețuindu-se. Merită să duci așa zilele?
Acum, că i-am determinat „înălțimea” pe scara prostiei, să vedem și ce „suprafață” ocupă ageism-ul în societate. E omniprezent. Dacă ar fi să judecăm după reclame, oamenii de peste 50 de ani dispar în neant. Nu e de mirare că discriminarea celor peste o anumită vârstă se manifestă inclusiv în piața muncii. Paradoxal, într-o societate care are pretenția să trudim până la adânci bătrâneți. De ce? Fiindcă însăși societatea îmbătrânește, din motive demografice. Iată cum ageism-ul e auto-distructiv nu doar la nivel individual, ci și societal.
Din păcate, nu cred că societatea poate face mare lucru. Deocamdată.
Și nici nu mă aștept la vreo schimbare prea curând. Da, există legi împotriva discriminării pe bază de vârstă. Dar este foarte greu să o demonstrezi. Și chiar dacă ai putea, amploarea fenomenului o face practic inaplicabilă. Ar însemna să transformăm firmele în infractori nu numai pentru că evită angajarea oamenilor pe criterii de vârstă, ci și pentru că cei peste o anumită vârstă nu apar în reclamele lor.
În ceea ce mă privește, fiind bombardat pe toate canalele cu ageism, e foarte probabil să mai fiu bântuit de apăsări. Atunci am să recurg la mindfulness, doar că eticheta pe care o voi aplica nu va mai fi cea de „îngrijorare”, ci cea de „non-sens”. Sau chiar „prostie majoră”, deși nu prea e în spiritul Zen.
Pană la urmă, viața e frumoasă, nu? Să nu uităm că nimeni nu are contract cu moartea. Prin urmare, oricât ar fi de disprețuită, bătrânețea rămâne un dar. Fiindcă nu oricine are norocul să se bucure de ea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Iar în sensul psihologic, aversiunea sau frica față de actul homosexual sau homosexualul însuși nu ar trebui pedepsite.
Traiesc intr-o tara in care modul de viata al coalitiei pentru familie este homocen.
Desi cei mai multi dintre cei care vor merge la meetingul pentru traditia cred despre ei ca sunt homoclini. Dar in secret doctorii stiu ca ei sunt homocroni. Eu cred ca sunt homodinam. Dar asta este cand traditia spune despre romani ca sunt homofiletici homogeni. Romanii traditionalisti au numai calitati. Dar tot romanii au o mare problema incep sa fie homomeri prin europa dar dezavueaza homomeria chiar daca ei sunt homotermi> probabil ca multi au nevoie de homoplastie cerebrala.
Ce comentarii homografe... nu va e rusine ?
Varsta nu este un obstacol si nici un impediment pentru ati face vocea sau gandurile auzite, in mare parte tine de interlocutor/oare si receptor/oare. paradoxul fiind in exclusivitatea pe care o au anumite persoane de a fi unice transmitatoare de emotii, trairi, ganduri sau fapte. Bun...cazul ideal este acela cand o persoana traieste prin intermediul tau sau mai pe romaneste, te face sa-i sustii cauza prin propriile cuvinte, atitudini, vorbe sau gesturi, asta ducand la o deculpabilizare si evitare a veridicitatii adevarului, de catre cel de la care a plecat ideea...un fel de copy paste dar mai ingenios eleborat.
Apropo, spicuind din articol, a cuceri Everestul, nu inseamna neaparat si a fi prezent tu fizic pe munte, asta ca si fapt divers, in contra-pondere cu teoriile cum ca varsta nu are hotare.
Oare cei din familiile traditionale sau netraditionale romanesti, cu varsta mijlocie, sa detina adevarul curat si neinterpretat ? Nu stiu, intreb si eu, ca un nevotant "familial" si credul in luciditatea romanului !
Si da, exista o varsta, undeva cam pe la mijlocul vietii cand incepi sa te simti batran, incepe sa te sperie trecerea anilor si iminenta batranetii. Nu trebuie sa iti spuna nimeni ca esti batran, incepi sa simti tu singur asta, atunci cand te uiti in oglinda si pbservi din ce in ce mai multe semne vizibile, cand te compari cu tinerii din jurul tau si ti se par jignitor de tineri, cand incep sa te cuprinda incet-incet neputintele. Ipocrizia ca fiecare varsta are frumusetea ei nici nu cred ca merita comentata.
Deci, ne temem de batranete, din ce in ce mai mult (la nivel de individ, fara a fi nevoie de interventia societatii) pe masura ce o simtim apropiindu-se, si, evident, de urmarea ei fireasca: Moartea: inca o mare taina despre care nu stim NIMIC. Poate de-asta o simtim infricosatoare.... Sau cum genial zicea Vlahuta: Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei..."
o sănătate bună atunci poți privi bătrânețea cu oarecare detașare și filozofie de felul că "vârsta-i doar un număr". Dacă nu...nu!
Apoi, parintii fac copii mai tarziu, după 30 de ani, si se asteapta sa fie la fel de in forma cum erau cei care faceau la 20... Or, nici asta nu tine. E in regula sa ne "imburghezim" putin, in timp.
Si va doresc si dvs., cum imi doresc si mie, sa ne raportam mereu si la cei mai tineri, si la cei mai varstnici decat noi, ca sa reglam la timp asteptarile: ce nu mai sunt si ce trebuie sa devin. Asta pentru ca nu intotdeauna cei de-o seama cu noi sunt bine orientati.
Despre potentialul economic, discutia e nuantata, depinde de domeniu si de competenta profesionala (de exemplu: un spital privat prefera sa angajeze un medic renumit sau o asistenta cu mare experienta, dar e foarte probabil ca va alege tineri pentru alte activitati, de relatii cu publicul sau la marketing). Intrebarea care ramane cred ca e: cat de dispusi suntem sa eliminam cu totul criteriul de varsta din judecarea potentialului? Deocamdata, avem tendinta sa discriminam varsta inaintata.
Dacă un anumit job este mai potrivit pentru persoane tinere, dinamice, sau cu un anumit aspect fizic, selectarea acestora în dauna celor în vârstă nu este discriminare. Este meritocrație, omul potrivit la locul potrivit. Autorul se plânge de faptul că oamenii peste 50 de ani sunt rari prin reclame. Mi se pare normal când e o reclamă la șampon, să zicem. Nu vei pune un bătrân chelios în reclamă. din motive lesne de înțeles. Sau o băbuță să facă reclamă la creme de piele. În schimb, când sunt reclame la produse pentru artroză vezi persoane în vârstă.
Nici nu vreau să discut ridicolul ideii că te-ai putea tu singur ”discrimina” constatând că ai îmbătrânit.
Și tinerii se plâng, ba chiar mai mult. Strigătul lor este de tipul ”nu mă angajează că nu am experiență, și nu am experiență pentru că nimeni nu mă angajează”.
Mic compendiu de descoperit troli.
1-scriu la comanda la articole despre homosexuali,religie, ,cam tot ce e legat de UE sau psd.
2-obisnuiti ca pe vremea luo Ceausescu sa raspunda la Nume ai Prenume isi dau intotdeauna nickul format din nume ai prenume ,asta denota ca sunt batrani si in gandire si in obiceiuri
3-raspund intotdeauna incercand sa faca propaganda
4-daca nu mai au argumente devin agresivi in limbaj
5 singura solutie ,sa fie ignorati.
patrol unit (trol).
De ce este nevoie de un "Mic compendiu de descoperit troli" ?
Referinta la metafizica pare sa incite la violenta "trolii" care n-au aflat ca sunt "troli". La fel ca homosexualii si trolii descopera uneori cu intarziere ca au aceasta latura, de multe ori dupa ce devin ridicoli.