Gata, ne lasă „ăștia” sa ieșim din izolare! Dar cine sunt „ăștia”?

Foto: Guliver Getty Images

Noi suntem mici, ei sunt mari. Noi putem evolua, inclusiv financiar, însă doar până la un anumit nivel. Dacă vrem să ajungem mai sus, atunci trebuie să ne lase „ăștia”. Noi doar credem că suntem informați, de fapt, suntem manipulați grosolan de „ăștia”. Ne imaginăm că suntem liberi, însă „ăștia” ne controlează, iar ei pot afla cu ușurință totul despre noi, din câteva click-uri. Practic, suntem la mâna lor și nu avem ce să facem.

Cine sunt „ăștia”?

Răspunsul oficial este atât de plictisitor, încât nu-l mai crede nimeni: „Ăștia” ar trebui să fie managementul țărilor noastre, oameni aleși prin vot democratic sau nu, dar oricum „prin voința poporului”. Ei ar fi cei care ne reprezintă, și cei cărora le-am încredințat, cu bună-știință și cu încredere, resursele țărilor noastre, precum și posibilitatea de a decide pentru noi în situații de criză. Noi, adică „ăștilalți”, suntem în general mulțumiți de prestația lor, pentru că îi considerăm suficient de competenți, cinstiți și bine-intenționați, încât să le permitem să ne conducă în continuare.

Dar, toată lumea știe, ăsta este doar un discurs, o vrăjeală, iar realitatea stă cu totul altfel.

Când ne referim la „ăștia”, majoritatea dintre noi sugerăm aproape complet altceva. Varianta oficială este fumată, este doar o poveste de amăgit fraierii. Noi, oamenii informați, știm foarte bine cine sunt „ăștia”. „Ăștia” sunt cei care dețin într-adevăr puterea, însă ei nu sunt deloc bine intenționați. Și asta nu numai la noi, ci peste tot. Vorbim despre o caracatiță internațională, cu ramificații în toate țările. Liderii noștri politici sunt doar sclavii ei, ai acestei elite globale autoimpuse.

Teritoriul conspirativ este larg și există foarte multe variante ale teoriei, deși este adevărat că unele se confundă între ele. Însă, din păcate, nu există o doctrina unitară, și ar fi nevoie de câteva concilii ale conspiratiștilor, pentru a se pune de acord asupra diversității de viziuni împărtășite. Totuși, majoritatea teoriilor cu privire la „ăștia”, adică cei care dețin puterea lumii, sunt construite pe același schelet inițial. El se numește Illuminati.

Illuminati a fost o organizație secretă din secolul 18, adică o sectă exclusivistă, înființată în Bavaria, de un mason răzvrătit, și care a existat doar vreo zece ani, înainte ca regele sa o închidă definitiv. Restul poveștilor despre Illuminati au fost inflorite ulterior și, chiar și așa, au avut o popularitate izolată. Totul până la începutul anilor 1960, când un grup de miștocari, numit Discordians, a reactivat tema, publicând în Playboy (!), o abordare modernă și conspiratistă a vechii povești iluministe. De data aceasta, teoria „a prins”, ba chiar a înregistrat un succes formidabil. Succesul ei a fost amplificat și de realitatea lumii occidentale, din acea perioadă, respectiv contra-cultura mainstream de după război, cea deschisă la noi viziuni, oferite de factori diverși, de la necunoscutele culturi orientale, până la substanțele psihedelice.

Sub o formă sau alta, foarte mulți oameni cred astăzi în teorii conspiraționiste inspirate sau derivate din Illuminati. Pentru acești oameni, ei sunt „ăștia”, adică cei care conduc lumea. De la Oculta Mondială și până Conspirația Iudeo-Masonică, teoria a îmbrăcat multe forme. În rezumat, este vorba despre un grup omogen de beneficiari, care îndeplinește simultan sau nu, câteva generalități:

• Grupul este închis și are reguli foarte stricte, pe care membrii săi le respectă cu sfințenie. Conservarea puterii de grup este valoarea primordială a lor și toți sunt conștienți de acest lucru. Teoretic, oricine poate deveni membru, însă accesul în grup este anevoios și implică multe sacrificii, printre care renunțarea asumată la onestitate. Chiar și așa, numai în cazuri foarte rare, un neinițiat poate râvni să fie admis în grup.
• Sunt puternici pentru că sunt bogați și invers.
• Sunt preponderent bărbați, dintr-o reminiscență a tradiției masonice. Existența unor femei printre „ăștia” îi confuzează uneori pe conspiratiștii conservatori.
• Sunt inteligenți însă, în mod inexplicabil, mai scapă printre ei și câțiva nefiresc de proști.
• Nu sunt vizibili. Ei sunt cei pe care nu-i știm. Nu se afișează nicidecum ca personalități publice, pentru că deontologia grupului solicită discreție maximă. Bineînțeles că la spectacolele publice sunt afișați politicienii, adică doar niște marionete obediente, pe care adevărații conducători le folosesc, pentru a-și atinge scopurile, dar fără să-și murdărească propriile mâini.
• Sunt foarte bine organizați. Mai ales în societățile înapoiate, precum a noastră, buna organizare a ajuns să fie percepută ca un apanaj exclusiv al grupurilor infracționale. Organizare nu mai înseamnă management de calitate, transparență sau eficiență, ci mai degrabă înseamnă conjurație, conspirație, complot și manipulare. Orice grup de băieți inteligenți și „foarte bine organizați” devin automat suspecți, de orice.
• Sunt nemiloși. Nu manifestă nici un fel de empatie cu oamenii din afara grupului, nu au nici respect, nici compasiune pentru celelalte ființe umane. Noi, ceilalți, suntem doar niște numere, iar viața noastră nu contează, dacă nu suntem utili în ecuațiile lor. Când se referă la noi, ne numesc „pulimea”.

La întrebarea „cine sunt ăștia?” răspunsul este unic. Într-adevăr, ei sunt cei care ne conduc, dar ei nu urmează interesul comun, ci interesul lor propriu. Noi știm că puterea lor este ilegitimă, dar ei reușesc cu abilitate să și-o mențină. În unele variante ale teoriei, puterea lor este deținută de generații, astfel calitatea de membru se moștenește. Însă, de cele mai multe ori, puterea este obținută prin fraudă și conservată prin manipularea orbilor, adică a celor care se lasă păcăliți de „ăștia”. Noi nu avem ce să le facem, „suntem prea mici”, și degeaba încercăm să le deschidem ochii orbilor, pentru că ei au fost spălați pe creier de „ăștia”. Norocul nostru, este că măcar noi am scăpat.

Câți sunt „ăștia”? Teoria cea mai populară indică cu precizie procentul de 1% din populație, respectiv cei mai bogați dintre noi, cei care dețin oficial peste jumătate din bogăția lumii. Li se mai zice și „Cei 1%”. Noi, ceilalți 99% suntem dezbinați și manipulați iar astfel, incapabili să răsturnăm lumea în favoarea noastră. Desigur, 1% nu este decât o superficialitate statistică, limita inferioară a intervalului fiind într-o permanentă dinamică, însă pragul de intrare ar trebui să fie oricum o avere de minimum câteva milioane de dolari. Aproximarea sugerează circa 75 de milioane de oameni, ca fiind beneficiarii, în grup, ai feliilor mai mari de plăcintă, în dauna noastră, a restului lumii, cei care primim felii corespunzător mai mici. Adică, un grup comparabil cu populația Germaniei, și evident mult prea mare pentru a fi permanent unit și solidar, în pofida avantajelor implicite.

Cine face parte din grup? Aici lucrurile nu mai sunt atât de clare. Există, cu siguranță, o ierarhie care funcționează și în acest grup, personalitatea unora fiind mai proeminentă decât a altora. Unii politicieni, cei care nu sunt doar niște actori teleghidati de „ăștia”, fac și ei parte din grup. Este implicită prezența președintelui SUA, indiferent dacă este republican sau democrat (oricum se știe că toți au fost masoni, mai puțin Kennedy, care d-aia a și fost împușcat). Putin, Soros, regina Angliei sau Papa de la Roma, toți sunt candidați cu acte în regulă pentru poziții influente în acest grup. Separat, vin magnații: bancherii, petroliștii, fabricanții de arme și medicamente, dar și noii miliardari digitali. Toți stau la masa pe care își împart frățește lumea. Rockenfeller și Rothschild colaborează acum cu Gates și Zuckerberg, iar Buffett cu Musk si Bezos. Uneori, conducătorii și bogații se confundă în cadrul acestui grup așa cum sunt confundați, în alte paradigme, arabii cu musulmanii, sau oamenii cu bărbații.

Ultimii, dar nu cei de pe urmă, coloana lor vertebrală au fost mereu serviciile secrete. CIA, NSA, MI5 sau SRI, aproape orice abreviere din trei litere, spusă șoptit, ne duce cu gândul la „ăștia”. Nu există conspirație în care serviciile secrete să nu-și bage coada. Ei sunt mereu activi, mereu vigilenți și mereu cu un pas înaintea tuturor. Google este al lor, așadar au pus monopol pe adevăr, pe care ni-l furnizează după bunul plac. De fapt, cam toate aplicațiile sunt ale lor, waze, twitter și whatsapp, așadar ne supraveghează permanent. Știu câți bani am scos de pe card și de unde, ce am vorbit la telefon și cu cine, pe unde am circulat și unde am parcat. Întucât ei știu totul, normal ca au adevărul și despre toate marile escrocherii financiare, de la criza din 1929 încoace, ba chiar dinainte. Ei au orchestrat toate războaiele lumii, au produs toate molimele în laboratoare, inclusiv COVID 19, și au inventat bineînțeles terorismul.

De-a lungul timpului, împotriva lor s-au ridicat câțiva eroi, care nu au sfârșit bine. „Ăștia” nu au scrupule, așadar „i-au făcut să tacă” pe cei mai mulți, prin metodele lor specifice: corupția, șantajul sau eliminarea propriu-zisă. Pleiada de eroi este vastă, la fel și polemica din jurul eroismului lor. Sunt menționați Lady D sau Steve Jobs, John Lennon sau Michael Jackson, Slobodan Milosevic sau chiar Nicolae Ceaușescu. În general, culpa victimelor a fost că „au vrut să vorbească”, adică să dezvăluie conspirația din care făceau și ei parte, până la un moment dat. Trădarea este pedepsită de „ăștia” prin suprimare, uneori înscenând procese regizate sau, alteori, în cel mai firesc stil mafiot. Totuși, „reducerea la tăcere” a celor care au aflat secretele, se întâmplă din ce în ce mai rar, dacă e să ne luam după numărul mare al celor care deja le-au înțeles, le știu și le distribuie pe net, iar siguranța lor nu a fost niciodată amenințată.

***

În concluzie, „ăștia” sunt promotorii Noii Ordini Mondiale, adică militanții supunerii absolute a lumii, în beneficiul lor exclusiv. Astfel, toate catastrofele lumii le sunt atribuite lor și toate conflictele mondiale sunt extrapolări ale micilor lor conflicte interne. Totuși, ca în orice teorie a conspirației, rămân multe necunoscute și multe variabile. Câteva dintre ele vor fi probabil clarificate în rubrica de comentarii, de mai jos.

Părerea mea este că îndepărtarea oamenilor de religie și de divinitate, din ultimele generații, a creat un vid ideologic. Mulți dintre noi pur și simplu nu putem accepta că suntem lăsați de capul nostru prin lume și că viața este doar o serie de accidente întâmplătoare. Existența unui proiect de coordonare a lumii ne pare, unora dintre noi, o variantă mai ușor digerabilă, decât un nimic absolut, chiar dacă proiectul respectiv este evident corupt, perfid și inechitabil. Dacă până în epoca tiparului, informațiile secrete erau mai greu de obținut, în epoca digitală, acest lucru s-a simplificat mult. Internetul abundă de teorii noi, însoțite de dovezi noi, iar haosul informațional creat este exact ceea ce iși doresc „ăștia”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp