„Visul meu este ca unul dintre milioanele de copii analfabeți din România, care are diplomă de opt-zece clase, să dea în judecată școala pe care a urmat-o”, afirmă sociologul Gelu Duminică. Invitat la Podcastul de fapte bune, susținut de Fundația Vodafone România, Gelu Duminică anunță unul dintre programele la care asociația pe care o conduce lucrează: Parajuriștii, dedicat comunităților care doresc să intre în conflict cu autoritățile din cauza calității slabe a serviciilor pe care le primesc.
Puteți asculta podcastul accesând fișierul audio de la finalul acestui articol sau dând click pe clipul de la începutul acestui material.
Director executiv al Agenției de Dezvoltare Comunitară Împreună, Gelu Duminică vorbește despre malpraxisul educațional exercitat asupra copiilor din comunitățile defavorizate din România, amintind de copiii ajunși în clasa a VIII-a care nu știu să scrie și să citească, deși catalogul le probează atât prezența la cursuri cât și performanța educațională:
„Dacă ne uităm în cataloage o să vedeți că școala aia l-a evaluat cu note bune, a spus că a fost la școală non-stop, că nu a fost corijent, nu a fost repetent. Și dacă îl pui pe copil, adult în momentul de față, nu știe să scrie și să citească bine. Și atunci stai să te întrebi cum s-a întâmplat asta? Care e responsabilitatea ta, a instituției publice, care ai girat așa ceva? Repet, ai spus că e de nota 8, că a fost la școală, că mă uit în cataloagele tale..A, ai făcut toate astea ca să-ți iei un salariu. Pentru mine e malpraxis educațional”, mai spune Gelu Duminică.
La Podcastul de fapte bune, amplificat de Republica.ro, el și-a mărturisit visul: „Să sprijin oamenii să dea în judecată și să zică: ce am primit eu de fapt a fost o mizerie. N-a fost educație. Au fost firimiturile sistemului.”
Or, când asta primești – firimituri – nu te poți compara cu un elev care a urmat cursurile unei școli de top.
Spune că asociația pe care o conduce – prezentă în peste o sută de comunități defavorizate din România - lucrează în școli care măsoară 100 de metri pătrați, școli la care sunt înscriși 300 de copii. „Și dacă vin toți copiii ăia la școală, nu ai unde să îi pui. Marea șmecherie care ne-a fost arătată: Am renovat acoperișul să nu mai plouă în clasă. Ce mare șmecherie au făcut... Dar acolo nu știe nimeni să scrie și să citească, la clasa a VIII-a, dar în catalog au note de 7 și de 8”, mai spune sociologul.
Gelu Duminică provine dintr-o familie de romi, stabilită în Galați. A crescut într-un cartier multietnic și cei mai buni prieteni ai săi au fost românii care – în timp – i-au devenit și familie: „ne-am cununat, ne-am nășit”. A plecat la București, la facultate, în 1998, cu bani strânși din chetă și a urmat cursurile Facultății de Sociologie, acolo unde astăzi este profesor asociat. Din anul doi de studenție a făcut voluntariat la fundația pe care astăzi o conduce. Deși ducea o bătălie grea cu stomacul – „am mâncat la orez cu vegeta de, Doamne, iartă-mă, am rupt, nu așa”, și purta hainele fratelui său mai mare („care avea 1.98 metri și 104 kilograme, iar eu 1.81 metri și 64 kilograme”), povestește cum a refuzat salariul propus de Maria Ionescu, cea care conducea la acel moment asociația: „Mă temeam că banii o să îmi rupă capul”, dar și ce a făcut cu primul salariu mărit: „Am pus banii în mijlocul patului și mă uitam la ei. Atunci am ales să îi cumpăr maică-mii cercei.”
Așa a ajuns la magazinul Obor își amintește Gelu Duminică de cerceii mici care „cântăreau 1 gram și 14 puncte”. I-a băgat în buzunar și a ajuns cu ei la Galați să-i dea mamei.
„Maică-mea ascultă foarte des o melodie celebră, care zice cam așa:
Foaie verde, solz de pește,
Un părinte poate crește
Șapte, opt copii sau zece.
Dar zece copii cu minte
Nu pot crește un părinte.
Vine dintr-o familie cu 13 copii, din care 11 au trăit. Bunică-mea a murit după un accident stupid, în casă, când a căzut cu partea dorsală într-un fier și a sângerat până s-a stins. Mama a rămas cu imaginea asta: Uite, 11 copii nu am putut să avem grijă de o femeie. Atunci când i-am dat cerceii mi-am amintit de melodie și m-am bucurat că, uite, pot să-i dau un motiv să fie mândră.”
Despre bani, discriminare, programe de integrare implementate, clauze contractuale neobișnuite și de ce se opune Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună voucherelor de orice tip, aflați ascultând discuția cu Gelu Duminică, invitat la Podcastul de fapte bune, susținut de Fundația Vodafone România
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar pentru taxe si impozite exista legi prin care cetateanul e obligat sa plateasca.
Oare exista o lista cu obligatiile si garantiile pe care le ofera statul in schimbul taxelor si impozitelor?
"Dacă ne uităm în cataloage o să vedeți că școala aia l-a evaluat cu note bune, a spus că a fost la școală non-stop, că nu a fost corijent, nu a fost repetent." - de acord ca repetentia si corgenta ar trebui tratate cu seriozitate. Am impresia si recunosc, e doar o impresie, nu am date in acest sens, ca de cativa ani incoace aproape ca s-a renuntat complet la corigenta si repetentie, in conditii in care acestea chiar ar fi necesare. Se pare ca salariul profesorilor depinde de numarul de absolventi - asadar cu cat mai multi raman corigenti/repetenti, cu atat mai multa bataie de cap pentru profesor, ceea ce e evident aberant. Problema insa vine mai de sus pe scara ierarhica.
In domeniul medical, desi exista legislatie implicand conceptul MALPRAXIS si apar tot mai numeroase asemenea situatii, nu am auzit de vreo solutionare cu impact asupra personalului medical implicat !! Cauza poate fi doar cea binecunoscuta (care se manifesta si pe alte meridiane) - solidaritatea profesionala a expertilor independenti solicitati sa decida, dar doar in scopul apararii celor acuzati, indiferent de pagubele suferite de pacientii afectati... In alte state exista asigurari speciale MALPRAXIS pentru medici - despre care nu am auzit sa existe si la noi...In domeniul administratiei publice, printre noii numerosi functionari publici de la noi mai persista mentalitatea din Epoca de aur conform careia "orice cetatean este un potential infractor si rolul nostru este sa aparam legea in fata tentativelor sale de incalcare a legii!" Nu putem astepta de la asemenea functionari sa respecte cetateanul/ contribuabilul cu cerintele, nevoile si asteptarile sale... Si sa cunoasca relatia CALITATEA = SATISFACTIA CLIENTULUI.... In domeniul serviciilor educationale situatia este mult mai complicata datorita multitudinii si diversitatii partenerilor de interese si a intereselor/ pretentiilor lor... Dar si a predilectiei lor pentru drepturi si libertati (sustinute vehement si chiar reglementar desi uneori sunt ilicite) - mai deloc pentru responsabilitati si obligatii (ce ar fi trebuit sa fie asociate reglementar drepturilor)... Dar si datorita "inefabilei idiosincrazii" (silei inexprimabile) a unor parteneri de interese pentru spiritul de echipa si consensualizare (egoul si vanitatea personale fiind mult mai importante nu numai in comunicare, decat colaborarea, solutionarea problemelor comune)...Daca stim si cum lucreaza Justitia noastra (cu decizii prin interpretarea subiectiva a legii, cu neglijarea jurisprudentei, cu mari intarzieri in stabilirea termenelor, formularea sentintelor si a motivatiilor dar cu taxe de timbru si alte costuri implicate - substantiale) nu ne putem astepta la aplicarea solutiei propusa de autoare in acest text.... Desi in principiu ar avea dreptate caci dezastrul din educatie este consecinta prevalentei intereselor de gashca si personala - fata ce cele publice/ nationale - timp de 30 de ani.... Doua exemple: Legea educatiei nationale nr.1/2011 a fost modificata intr-un deceniu de aproape o suta de ori (a se vedea in ce scopuri !!!) dar OG 75-2005 privind asa-numita asigurare a calitatii educatiei nu a putut fi modificata in 16 ani in interes public/ national desi este plina de confuzii, erori conceptuale, prejudecati, lacune care afecteaza grav aplicarea ei... Ceea ce a constatat recentul control efectuat la ARACIP este in primul rand efectul acestei OG 75-2005 (aprobata prin L87/2006) la care s-au adaugat ilegalitatile savarsite de personalul acesteia fara sa fie controlat vreodata in acesti 16 ani... Cui foloseste SIMULACRUL de asigurare a calitatii educatiei practicat PE MULTI BANI in Romania nu numai de ARACIP ci si de ARACIS?? Prea numerosii analfabeti functionali sunt si consecinta acestui SIMULACRU practicat nestingherit timp de 16 ani!!!....
sau, Domnul iti da dar nu iti baga si in traista !
si ar mai fi.