(Foto: Inquam Photos/George Călin)
Acum imaginați-vă că genul de om care i-a spus Alexandrei să nu mai țină linia ocupată „funcționează" și în școli, și în spitale, și în primării, și la drumuri, și poduri.
Stați... de fapt nu trebuie să vă imaginați fiindcă toți știm că exact așa se întâmplă. Conversația Alexandrei la 112 a dezvăluit secretul lui Polichinelle: că la stat se stă. În școli găsim profesori care terorizează copiii, care își bat joc de ei sau care pur și simplu chiulesc; exemplele abundă. În spitale găsim doctori care rup în bucăți pacienții, în loc să-i repare - sper că vă amintiți niște exemple de nenorociți care treceau drept mari somități ai acestei țări. La drumuri și poduri lucrează ăia care au furat miliarde.
Și atunci, te întreb, cetățene,cum poți să crezi în continuare în stat? Ai ocazia să interacționezi zi de zi cu firme și organizații private, cât de orb ești să nu vezi diferența?
Ca liberal, susțin că nicio problemă nu ar trebui să intre în gestiunea statului dacă oamenii, privații, nu au fost lăsați și nu sunt lăsați ei să o rezolve. Monopolul este calea sigură către sărăcie, indolență și îndobitocire. De ce să ne forțeze statul cu școala lui, așa cum face cu casa lui de pensii și cu sistemul lui 112? De ce nu ne lasă pe noi, cetățenii, să producem educație pentru copiii noștri? Oare noi am plagiat mai mult decât au făcut-o apostolii guvernamentali ai educației? De ce ne pune bețe în roate dacă vrem să construim, chiar și un pod, de ce ține cu dinții de monopolul asupra pensiilor și de atâtea și atâtea monopoluri? Simplu, ca să le asigure un loc de muncă nesimțiților aidoma polițistului de la 112.
Se conturează din ce în ce mai bine faptul că crima din Caracal reprezintă unul din acele cazuri nefericite în care intervenția statului nu poate fi decât tardivă. Nu spun asta pentru a-i scuza pe polițiști și alte agenții publice - responsabilitatea lor rămâne prin neputința cu care s-au raportat la cazul primei crime („prima" știută acum...), prin lipsa de interes pentru o dotare materială corespunzătoare bugetului cheltuit, prin lentoarea mișcărilor.
Întrebarea care se mai pune este dacă astfel de accidente cumplite ar putea fi prevenite - altfel decât putea fi prevenită a doua crimă dacă prima era soluționată. Aici trebuie să observăm celebrul fenomen de „disoluție". Nu de disoluție a statului, statul e bine-mersi, dă pensii speciale și îți scuipă în freză. Ci de disoluție a comunităților, de dezagregare socială. Câtora dintre noi le pasă de un om căzut pe stradă, de un om agresat pe lângă care trecem? Nu prea ne pasă. Cum a putut „funcționa" fără să fie perturbat un individ precum criminalul din Caracal? Pentru că nu există comunitate locală.
Comunitatea este atunci când oamenii interacționează, împart niște valori, le pasă unuia de altul, se monitorizează reciproc într-o oarecare măsură. Știți, viața la țară.
Comunitățile noastre se diluează fiindcă problemele comune le-am predat statului. Trăim cu iluzia că statul ne bagă canalizare, că statul ne construiește școli, că statul ne dă pensii, că statul ne apără de răufăcători. Ne-am predat cu totul statului și agențiilor sale.
Într-o comunitate autentică existența unui asemenea criminal odios, o persoană cu certe probleme psihice, ar fi fost știută, monitorizată, poate chiar rezolvată. O comunitate autentică are elite morale, persoanele educate și virtuoase, precum profesorul, doctorul, preotul. Noi nu mai avem așa ceva, trăim din amintiri, de la profesor la preot toți sunt bugetari și se ghidează după principiul "timpul trece leafa merge". Aceste elite ar fi fost interesate de un personaj precum criminalul din Caracal, ar fi fost interesate fie să-l integreze în comunitate, fie să-l îndepărteze. Însă, cum spuneam, noi nu avem elite, nu prea mai avem valori morale, pe fiecare îl doare în cot.
Legat de rolul comunității în producerea de bunuri publice, să menționăm și faptul că oamenii care dispun de mijloace de apărare proprii rezolvă mai ușor problemele comune de securitate, ăsta este un lucru bineștiut. Dar noi nu dispunem de arme, nici măcar de arme neletale, nici măcar cei mai fragili dintre noi nu dispun de aceste arme deoarece trăim toți cu iluzia etatismului. De asta oamenilor le este frică să riposteze atunci când lângă ei se petrece o agresiune: ei sunt dezarmați în vreme ce agresorul este prin definiție forțos/violent și foarte hotărât. Deci ce comunități să formăm, când suntem aproape toți complet dezarmați, despuiați de mijloace de apărare precum prizonierii unui lagăr de concentrare?
Lipsa respectului pentru individ, pentru autonomia sa, lipsa moralei, a legăturilor sociale - factori alimentați de etatism - toate astea favorizează criminalitatea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Domnia sa face o grava confuzie intre doctrina liberala, generatoare de prosperitate si egalitate a sanselor, si indatoririle fundamentale ale Statului intr-o societate civilizata.
Statul are cateva obligatii fundamentale, universal recunoscute in orice natiune civilizata: furnizeaza educatie, sanatate, sigurantza cetatenilor, justitie si apararea teritoriului national. In unele servicii cu impact social, cetatenii beneficiaza optional si contra cost si de servicii private care merg in paralel cu cele oferite de Stat: sanatatea s educatzia sunt doua astfel de exemple.
Chiar si in SUA, tara cu cel mai performant, puternic si extins sector privat, Statul poseda spitale comunitare pentru nevoiasi si ofera si o extinsa retea publica de scolarizare.
Daca ar fi sa dam curs avantului de liberalism de secol 18 dorit de dl. Glavan, atunci, conform logicii domniei sale, am putea avea si judecatorii, politie sau armata particulare, lucru evident absurd si ne-intalnit in civilizatia occidentala contemporana.
Iar acolo unde exista totusi politie sau armata particulare, ele apartin unor magnati de tip mafiot, asa cum se intampla in unele state din Africa sau din America de Sud.
In Romania, oferta de servicii private nu lipseste, insa este pervertita prin finantzarea imorala de la bugetul public. Cazul cel mai flagrant este reprezentat de serviciile medicale private care, in actualul sistem, beneficiaza de dubla finantare, atat de la bugetul public prin contracte cu Casca Nationala de Asigurari de Sanatate, cat si din taxele percepute direct de la de la beneficiari; consecintza este ca spitalele publice sunt mentzinute intr-o cronica sub-finantzare, in timp ce spitalele particulare prospera; un sistem corect si echitabil ar finantza serviciile private de sanatate exclusiv din surse ne-bugetare ( asigurari particulare ) plus facilitatzi fiscale pentru privatii care activeaza in zone defavorizate.
Putem observa usor ca in orasele bogate ( Bucuresti, Cluj etc ), serviciile medicale particulare exista din abundentza pentru ca beneficiaza de alimentare generoasa de la banii publici, in timp ce in zonele sarace, privatii din sanatate sunt absentzi pentru ca, datorita saraciei bugetelor locale, nu pot primi bani de la Casele de Sanatate din judetele respective.
Orice altceva este doar o re-aducere treptată a socialismului, în „rate”.
'Nea Giurgea a explicat foarte bine: „Am auzit-o şi de la profesori de economie (care, firește, e cu neputință să fie așa proşti): „dacă nu-i ajutăm pe săraci şi nu stimulam noi consumul, tu dai faliment, patroane!”
Zău? Şi pe banii cui „stimulați” voi consumul, măi tăntălăilor? „Ăăăă... tot pe banii tăi...”
Aha! Păi, să fie clar:
1. Dacă statul îmi ia mie bani (taxe) şi ţi-i dă ție (ajutor social, pensie, salariu bugetar), iar dacă tu vii după aia cu banii mei la mine în magazin şi-mi cumperi marfă, nu mi-ai făcut vreun favor cu vânzarea ta. Mi-ai făcut pagubă.
2. Dacă tu vii la mine în firmă şi îmi ceri salariu, fără să-mi produci mai mulți bani, nu mi-ai făcut vreun favor cu prezenţa ta. Mi-ai făcut pagubă.
3. Ideea că, economia dispare dacă nu mai dai mărfuri gratis unor europeni puturoși, este atât comunistă, cât şi cretină.
Comunistă, pentru că numai comuniștii vor să primească gratis ceva, ba chiar mai au tupeul să-ţi spună că ţi-au făcut şi un favor (cică ţi-au făcut „vânzare”).
Cretină, pentru că numai cretinii nu realizează că nimeni nu poate să livreze la infinit marfă gratis. Așa că soluția marii tale „probleme” e simplă ca bună ziua: pe viitor comerțul o să fie doar între ăia care produc ceva. Ăia care fac cartofi, or să vândă ălora care fac iPad-uri. Şi invers.
Pomana nu e economie. E faliment. E socialism, e creștinism, e solidaritate socială – orice, în afară de economie sănătoasă.
Sărăntocilor le va fi greu, aşa cum le-a fost toată viaţa. Că dacă n-ar fi fost incompetenţi, n-ar fi fost sărăntoci.
Unde s-au preocupat să aducă omul și nevoile lui în centru.
Rezultatele sunt totuși de definit, a poliției prin numărul de accidente, infracționalitate, etc, în prezent față de trecut și față de alte țări. Indicatori de eficiență sunt și se aplică. Pentru că se vrea. Nu-i perfecțiunea și nu-i ca in privat dar e mult, mult mai bine.
Si socialism asta inseamna, printre altele, aparat de stat imens, greoi care sa controleze cat mai mult. E un sistem de care nu prea ne-am despartit in Romanica, a se vedea de exemplu "piata" de asigurari medicale, in care cetateanului i se baga pe gat cu forta asigurarea de stat.
Desigur, mai sunt și unii indivizi crescuţi și educaţi în fostul sistem socialist, care rulează genul de firme anemice, pe pierdere, sau care pur și simplu fac afaceri cu statul - dar ăia nu pot fi consideraţi patroni, ci fraieri care fac mici „gesturi de solidaritate" către populaţie, sau oportuniști (in cazul in care fac afaceri cu statul).
Dacă socialismul ar fi egal sau deasupra capitalismului, atunci ţări precum Venezuela sau Corea de Nord ar fi egale sau deasupra Americii, Canadei, Germaniei, Japoniei, şi nu invers.
Ziceţi că, „statele capitaliste sunt create doar pe furt, jaf direct, dictatură şi neomenie.” În comparaţie cu care state? cu Venezuela? cu Corea de Nord? cu România?... acolo unde dvs. aţi zice că nu există furt, jaf direct, dictatură şi neomenie?
Stimabile, diferenţa dintre statele net superioare socialismului nu este una de moralitate, ci una financiară. Un patron onest, cu iniţiativă şi care trudeşte în acele ţări superioare poate supravieţui fără mari probleme (mai ales dacă nu se află la începutul drumului).
Spre deosebire de România, unde patronul este aproape un fel de reprezentant al statului, fiind împuternicit şi obligat să colecteze de la clienţi şi de la angajaţi tot felul de taxe, impozite apoi să le vireze statului (CASS, TVA, şomaj şi câte altele).
Şi încă ceva; în ţările civilizate, dreptul individului NU sunt subordonate dictaturii colectivului. În România, dacă ai avut proasta inspiraţie să-ţi deschizi sediul într-un apartament la bloc, atunci vei fi la cheremul vecinilor care trebuie să fie mereu de acord cu funcţionarea ta. Mai nou, am auzit că primăriile solicită firmelor, ANUAL (nu doar la început), permisiunea vecinilor. Aşadar, orice moşulică pensionar, orice invidios, orice anticapitalist poate să te scoată de pe piaţă oricând vrea. Dacă insişti cu firma ta şi nu te supui, atunci comitetul de bloc te reclamă sau te dă în judecată. Şi câştigă! Dictatura majorităţii socialisto-colectiviste acţionează în defavoarea dreptului individului de a desfăşura o activitate pentru a supravieţui.
Ar mai fi alte multe exemple, dar uite; eu nu vă pot obliga pe dvs. să credeţi în superioritatea capitalismului şi nici dvs. nu mă puteţi obliga pe mine să cred în socialism. Până la urmă, fiecare facem uz de libertatea de gândire şi de dreptul de a crede în ce vrem.
Altcineva este mereu de vină pentru eşecul nostru sau ne ameninţă bunăstarea. Străinul a devenit duşmanul comun împotriva căruia Dragnea şi PSD au declanşat, în linie cu alte ţări deraiate, marea prigoană.
Cineva stă mereu „la pândă” şi ne împiedică evoluţia, un etern complot ne răpeşte şansa la dezvoltare. Aşa s-au născut fascismele, naţionalismul izolaţionist, comunismul (care în mod paradoxal era la origini internaţionalist) şi în general toate ideologiile extreme. Succesul lor s-a bazat în esenţă pe mobilizarea publicului împotriva unui duşman imaginar: evreul, oculta mondială, capitalismul decadent etc.
Lupta împotriva străinilor va culmina abia în campania prezidenţială, când PSD le va propune românilor, în mod previzibil, să-şi ia ţara înapoi de la „neamţul” Klaus Iohannis. Pe de altă parte, orice eşec al guvernării PSD va fi pus în cârca UE care nu ne lasă să ne dezvoltăm acceptând un deficit mai mare de 3%, în contul multinaţionalelor care ne sabotează şi al străinilor în general, marii duşmani ai României. Toţi corupţii, incompetenţii şi impostorii României se vor ascunde în spatele lor în speranţa că vor supravieţui astfel la putere peste un popor prostit şi manipulat.
Cui foloseşte delirul etnic şi anticapitalist, d-le Adrian Vladut?
PSD e naţionalist numai până când votanţii au pus ştampila pe buletinul de vot. Julien, Clotilde, bruxelezii... „noi suntem români”. Dar, după ce a ajuns la putere au pus-o prim ministru pe... Saideh! Aşadar, se pare că ei au o problemă numai cu o anumită categorie de străini, cei de la vest.
După cum am mai spus, e treaba dumneavoastră cum judecaţi, însă pe mine nu mă veţi putea convinge niciodată că socialismul (sau comunismul, căci e acelaşi drac), ar fi cam la acelaşi nivel cu capitalismul. Da, pot fi de acord ca ambele sisteme au anumite avantaje şi dezavantaje. Însă, cred că problema este că România, de 30 de ani, tot încearcă să găsească „o cale de mijloc”, un al treilea sistem îndepărtat deopotrivă de socialism şi de capitalism, dar care reţine avantajele şi evită dezavantajele fiecăruia. Au mai încercat şi alţii. Nostalgicii socialişti ai lui Iliescu le place să dea exemplu Suediei. Dar, ei „uită” să menţioneze că Suedia şi Norvegia sunt ţări ultra bogate în petrol, (d-aia îşi pot permite să aibă stat social). Nostalgicii socialişti ai lui Iliescu „uită” să menţioneze că firmele suedeze nu sunt sufocate de birocraţie şi controale (ca în România) şi că suedezii sunt un popor extrem de muncitor şi serios.
În altă ordine de idei - dacă analiza geopolitică de mai sus vă aparţine, atunci jos pălăria, vă felicit.
Învățământul, unde se " lucrează " numai pentru vârfuri ( și se împăunează cu ele) în timp ce marea masă a elevilor oscilează între supra-solicitare și scârbă de școală; elevii mai răsăriți sunt alergați pe la concursuri pentru...dosarul profesorului pentru gradația de merit.
Sănătatea, unde pacienții stau eventual pe casa scării până se îndură somitatea să-i primească și atunci cu plicul; de la medicul curant la infirmieră toți " iau".
Instituțiile statului unde esti tratat în scârbă ca un deranj.
Culminând cu acest caz, constatând cu stupoare că nu au tehnică de localizare eficientă, nu au proceduri standard diferențiate și în plus iau în balon o tânără în situație critică "ce mai vrea și asta"...Apasă butonul de localizare după vreo oră si asta fiindcă nimeni nu s-a gândit că acești polițiști trebuie si instruiți pentru altfel de cazuri care sunt din păcate nu numai in filme. De fapt e masura decăderii.
Toți sunt importanți, numai omul nu mai are loc...omul îi servește pe ei, nu invers. Ăsta e raportul care s-a inversat. Până acesta nu e restaurat cum trebuie vom oscila și noi între blamare și anarhie.
Nu există o soluție la aceste probleme. Și nu te poţi aştepta ca oficialii guvernamentali să acționeze „antreprenorial”. Obiectivele unei firme comerciale și modul birocratic de funcţionare al instituţiilor publice sunt complet diferite.
Cu toate acestea, totuşi, nu se poate decide dacă poliţia a oferit o valoare mai bună pentru banii încasaţi numai pentru că, de exemplu, au scăzut numărul accidentelor. Poate că şoferii au devenit mai precauţi simplu din cauză că a crescut preţul asigurării RCA în funcţie de calitatea şoferului şi numărul de accidente pe care el le-a produs.
La fel şi cu infracţionalitatea; nu se poate decide dacă poliţia a oferit o valoare mai bună pentru banii încasaţi numai pentru că a scăzut infracţionalitatea; poate că hoţii nu prea au mai găsit obiecte de valoare pe plan local şi au decis să practice infracţionalitatea pe alte meleaguri mai... profitabile. Deci, un număr diferit de hoţi nu înseamnă neapărat că poliţia a oferit o valoare mai bună pentru banii încasaţi.
Dar, la alte servicii publice, precum serviciile poştale, poţi măsura dacă au oferit o valoare bună pentru banii încasaţi. Aduni costul total de funcţionare (spaţii + salarii, motorină, timbre, etc.) şi vezi dacă depăşeşte, sau nu, încasările realizate.
Mai pot adăuga, (pentru alți cititori, căci probabil dvs. știți deja); în țările avansate precum SUA și Canada, serviciile statului sunt finanţate prin fonduri de investiţii care sunt tranzacţionate direct pe bursă, și în care poate investi orice persoană fizică. De exemplu, ETF-urile de obligațiuni guvernamentale din SUA acționează ca fonduri mutuale de obligațiuni urmărind indexuri compuse din obligații ale guvernului. Acele fonduri de investiții pot încorpora în ele doar cheltuieli de bază ale statului, dar sunt multe altele care sunt super-specializate, precum sunt fondurile de investiţii pentru servicii medicale, de apărare, comunicaţii, transporturi și așa mai departe. ETF-urile guvernului american sunt scutite de la plata impozitelor de stat și locale pe rata dobânzii câștigate. De asemenea, sunt mult mai sigure în comparație cu alte acțiuni ale firmelor private tranzacţionate pe bursă.
Așadar, un stat eficient, transparent şi finanţat din banii oamenilor nu este o utopie, ci se întâmplă deja. Acolo, oamenii sunt motivaţi şi chiar preferă să investească în agenţiile statului în loc să-şi țină economiile în depozite bancare, unde ar obţine dobânzi mult mai mici, sau negative.
La noi? Statul mai întâi îți ia forțat banii în avans, apoi îți dă cu tifla atunci când vine vorba să-ți dea măcar socoteală pentru banii pe care i-ai plătit, lăsând la o parte să-ți acorde o dobândă în urma investiţiei pe care ai făcut-o.
În teorie, scoala te învață cum sa înveți, nu te duce de mana 12 ani. Materialele existente, foarte multe, pot fi folosite fără ghid, adică fără meditator. Dacă nu ești capabil, ești deja analfabet funcțional.
În teorie, scoala te învață cum sa înveți, nu te duce de mana 12 ani. Materialele existente, foarte multe, pot fi folosite fără ghid, adică fără meditator. Dacă nu ești capabil, ești deja analfabet funcțional.
Că de privat și liberalism...să fim penelemnoși.