Foto: Guliver/Getty Images
"Angajații din spitale ar urma să fie plătiți în funcție de performanță... Nu este normal ca un medic care face 5 operații să primească același salariu ca unul care face 30 de operații." (Sorina Pintea)
Această declarație arată simultan problema socialismului și iluzia că ea poate fi rezolvată. În absența proprietății private (1) oamenii nu dispun de stimulente adecvate performanței, din contră, și (2) este imposibilă o alocare rațională a resurselor.
Dacă la sfârșitul zilei toată lumea capătă aceeași felie de tort, atunci nu doar că străduința și creativitatea devin inutile, dar este încurajată lenevia. Cunoaștem... timpul trece, leafa merge, noi muncim cu spor. Apare piața neagră și ciubucăreala, apar doctorii care muncesc și la stat dar și la clinica lor privată, pentru că pot și ca să facă un ban în pus, dar apar imediat și aceia care fură de la spitalul de stat ca să-și facă clinica lor privată.
De asemenea, nimeni nu știe dacă ar trebui alocate resurse mai degrabă către aprovizionarea cu sânge decât către construcția de saloane pentru arși, și cât, de 2, 3 sau de 70 de ori mai multe? Nimeni nu știe dacă cheltuielile cu salariile ar trebui să fie mai importante decât investițiile sau dacă salariul unui doctor la Pașcani ar trebui să fie mai mic decât al unuia la Cluj și, mai exact, cât de mic... nenumărate întrebări fără răspuns.
În regimul proprietății private aceste întrebări își găsesc răspuns, pentru că acolo avem prețuri și calcul de profit/pierderi. Antreprenorii și, de fapt, orice cetățean, devine interesat să chibzuiască, să economisească și să muncească.
S-au mai încercat astfel de tentative de salarizare diferențiată. De fapt, ele există și astăzi. În sistemul bugetar există o grilă de salarizare, bazată pe vechime și ierarhie. Nimeni nu poate spune cu siguranță că nu ar trebui bazată pe înălțime și pe culoarea părului (sunt totuși unii care spun că ar trebui bazată pe gen), adică totuși de ce un profesor prost, instruit în timpul comunismului, să fie plătit plătit de 5 ori mai bine decât un asistent tânăr cu doctorat în Germania? Poate ar trebui plătit doar de 3 ori mai bine sau de 1,5 ori sau poate ar trebui plătit chiar mai puțin... Standarde de cost avem și la construcția drumurilor. Autostrada la deal costă diferit față de cea de la câmpie, dar totuși sunt dealuri și dealuri, autostrăzi de diverse lungimi (deci, contracte și contracte). Astfel de standarde și de grile privind remunerarea forței de muncă sau plata materiilor prime sunt încercări de a petici sacul, ele apar tocmai pentru a pune un pic de ordine într-un sistem care prin definiție este haotic. Fiindcă până și cei mai nebuni socialiști au realizat că inclusiv în socialism cineva trebuie să care gunoiul și el trebuie plătit diferit față de cel care proiectează poduri. Reacționând la această problemă ei mărturisesc implicit imposibilitatea socialismului și dovedesc încercarea de a-l aproxima cu ordinea proprietății private. Sovieticii se uitau peste gard la americani ca să vadă cât e prețul petrolului, să știe și ei ce preț să pună la benzină. Așa ne uităm și noi peste gard la universitățile americane și vedem că un profesor full e plătit mai bine decât un profesor asistent. Și încercăm să mimăm chestia asta. Doar că în America, în ordinea proprietății private, nu orice profesor plin este mai bine plătit decât un asistent (sunt universități și universități), iar urcarea în carieră nu o stabilește ministrul.
***
Mi-e teamă că, de fapt, ministrul a deschis subiectul fiindcă se termină banii. Banii altor oameni. Și acum caută o cale elegantă de prostit proștii, dacă îmi este permisă expresia.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
E de preferat un medic numai lapte şi miere, care îţi spune fix ce vrei să auzi sau unul de tip Gregory House, clar şi tăios, care îţi pune o oglindă în faţă şi îţi arată că habar n-ai de meseria lui? E de reflectat...
Desi personalitati ca ale lui exista, fara sa aiba neaparat si imteligentza de geniu care i se atribuie in serial.
Daca vreti o reprezentare cit mai aproape de adevar a vietii dintr-un spital american, atunci revedeti ER.
In 90% din episoade, mai ales cele din primele 3-4 sezoane, faptele au corespondent in realitate.
Este drept ca e vb de un oras mare(Chicago) si despre rezidenti care au un sef, spre deosebire de doctorii cu licentza , dar e fff aproape de realitate.
Au ajuns și cadrele medicale să meargă în privat, căci "la stat" cam ai de stat, organizarea e varză. Medicul bun e important dar tot sistemul contează.
Până la urmă medicul oferă servicii medicale iar banii vin de la asigurați.
Medicul te poate informa, dar nu este obligat să ţină un curs de medicină pe înţelesul tuturor. Nici nu intră în atribuţiile lui. Dacă o poate face e bine, dar nu toţi medicii au acest talent şi nici nu este necesar.
În principiu se trasează liniile generale ale tratamentului, ce trebuie făcut şi ce nu, ce regim de viaţă trebuie urmat, ce riscuri sunt etc. Asta înseamnă informare. Informarea nu e negociere, nu e socializare. E pur şi simplu informare. Evident, politeţea e necesară, dar e necesară şi distanţa profesională.
Un pacient nici nu ar avea dreptul să pună sute de întrebări inutile şi să transforme medicul într-un fel de profesor de medicină pentru toţi, în timp ce alţi pacienţi stau la uşă pe timpul lor.
Medicul oferă servicii medicale, dar în termenii lui, nu în cei ai pacientului. Ce vrea pacientul nu e totuna cu ce are nevoie, iar un medic ştie foarte bine diferenţa.
Necazul e când pacientul devine recalcitrant şi vrea el aşa, că aşa a citit el pe internet. Sunt cazuri numeroase. Medicina nu e comerţ. Sintagma de servicii medicale nu e chiar egală cu "clientul nostru, stăpânul nostru".
Altfel vorbesc medicii între ei (în termeni medicali).
Limitele sunt clar trasate iar timpul medicului pentru o astfel de discuție e limitat, pacientul vine cu lista de întrebări. Se poate stabili o altă programare dacă pacientul mai are întrebări.
Prea repede se indică operația, chiar dacă există alternative, bune, rele, omul trebuie să le știe( nu vorbim de indicația unică operatorie pe care omul ar fenta-o bucuros cu ceaiuri). Riscuri, variante, preferințe, specific. E viața mea și nu a lui.
Relația medic-pacient e una bazată pe respect reciproc. Cu unii pacienți din România ar fi "noi, asigurații vă plătim din buzunar". Dar nici medicul nu-i Dumnezeu. Cat despre dr Google, omul are dreptul la informare. Medicul ar fi de preferat să-i spună de ce nu funcționează nu să-l zboare pe ușă afară cum am auzit.
Stilul paternalist e cam pe ducă, și asta ar trebui toți să înțeleagă. Pacientul pe de altă parte trebuie să fie liber să aleagă ce se întâmplă cu corpul lui. Medicina nu e comerț ( cam e totuși, se vorbește mereu în termeni de eficiență și indicatori) dar locul pacientului e în centrul actului medical și al sistemului de sănătate. Nu afară pe hol cu basca în mână sau alergat de la Ana la Caiafa.
Asta vă pot spune din experienţă directă: totul e politicos, tratat cu lejeritate - ambele părţi zâmbesc, chiar în cazul unor boli dificile - şi rolurile sunt cunoscute foarte bine. În afară sunt nişte graniţe invizibile, tacite, care nu se trec.
La noi am senzaţia că de multe ori pacientul vine şi pentru că nu are cu cine vorbi acasă. Vine pentru o tensiune şi medicul află ce mai face băiatul din Canada.
Omul are dreptul la informarea pe care i-o dă medicul, nu Google. Google nu e medic. Asemenea atitudine e păguboasă, pentru că sunt multe cazuri de pacienţi care n-au deşertat tot sacul de întrebări - fie pentru că nu le-au avut pe moment, fie pentru că nu mai era timp - şi atunci apelează la Google. În general nu te duci la medic pentru că pe reţetă scrie că doza trebuie luată de două ori, dar ai citit pe Google că e mai bine de patru ori. Şi nici nu-l suni acasă, cum mai există cazuri.
De aşteptat pe hol se aşteaptă şi prin alte ţări. Se aşteaptă în sala de aşteptare, se răsfoiesc reviste, se ascultă muzică la căşti şi totul e ok.
Cât despre alergat, aici nu e vina medicului, ci a sistemului. Nu e vina medicului că pică sistemul inforamtic ori că ai nevoie de hârtia x sau y pentru analiza z. Sau că nu se poate da o anumită hârtie pentru că legea nu o permite, dar pacientul face scandal pentru că l-ar putea convinge pe medic să i-o dea pe şestache.
Pacientul trebuie sa fie informat pe intelesul lui.Eventual, daca nu are capacitatea intelectuala de receptare a informatiei e bine sa vina cu cineva dupa el , in care are incredere si care il poate ajuta in conversatia cu medicul.
In cazuri limita, medicul isi poate permite sa zica "ori te operez acum...ori"
In general, omul cind ajunge la operatie a epuizat toate alternativele de tratament conservativ.
Dar si in cazul operatiei, medicul trebuie sa-i explice pacientului in ce consta procedura, care sint riscurile, si care e prognosticul pe timp mediu cel putin.
E adevarat ca cei mai multi care cauta pe net si se informeaza sint oameni cu educatie medie si peste medie iar ei nu reprezinta o majoritate nici in State si nici in Europa, si cu atit mai putin in Ro.
De aceea multi medici, mai ales dupa o anumita virsta au crescut cu ideea ca pacientii nu pot pricepe ce se intimpla cu ei si adopta stilul paternalist gen "eu stiu mai bine".Altii, inclusiv cei mai tineri sint aroganti, gen Dr House, dar nu pentru ca sint prea buni ci pentru ca, in general li se inculca ideea asta.
In State, chestia cu shared-decision e promovata si din cauza usurintei cu care se poate intenta un proces, fie el de malpraxis sau din alte motive. De aceea pentru proceduri, de la cele minore la cele majore trebuie obtinut un "informed consent".
In cazul serialului Dr House, la el ajungeau cazuri care de obicei constituiau raritati in medicina ,care nu putusera fi rezolvate pina atunci.
In retrospectiva stau sa ma intreb daca prin acest serial nu s-a vrut promovata ideea existentei unui asemenea geniu medical intr-un spital, datorita caruia spitalul putea aloca fonduri pentru cea mai moderna tehnologie, fonduri pe care altfel nu avea cum sa le obtina.Si caruia i se permiteau multe tocmai pentru ca era un geniu.
Pentru ca in realitate lucrurile nu stau ca in serial.
E adevarat ca medicul trebuie sa fie professional si sa pastreze o oarescare distantza fatza de pacient, mai ales in spital si mai ales in specialitati unde trebuie sa fii in primul rind f bun tehnic cum sint cele chirurgicale.
Am fost si pacienta in State, dar totdeauna cind intram in spital, intram ca sa ma fac bine, nu sa socializez cu "dom doctor" si personalul medical.Cu alte cuvinte, cu cit "rezolvam treaba mai repede cu atit mai bine".
Este de asemenea adevarat ca nici doctorii nu se uitau sau vorbeau de sus cu mine.
In Ro de ex, tatal meu care ar fi trebuit demult operat de sold in spitalul in care a lucrat 30 de ani, n-a vrut sa se duca "ca sa nu faca misto de el doctorii si rezidentii" pt ca era deja in virsta, ori se stie cum sint priviti oamenii dupa 60 de ani in Ro.
Nu mai spun de cei care nu sint medici, nu sint in domeniu , cind intra in contact cu mediul medical, se pierd total si nu mai inteleg nimic, oricit de clar ai vorbi cu ei.
Si stiu ca o sa fiti surprins, dar se intimpla uneori ca "pacientul sa stie mai bine decit doctorul".Nu pentru ca are cunostinte mai multe sau cauta pe net, ci pentru ca isi cunoaste corpul si functiile lui mult mai bine decit cineva din afara.Si atunci medicul nu trebuie sa-l ignore pt ca"eu stiu mai bine ce-ti trebuie'.
S-au schimbat foarte multe in medicina in ultimii 20 de ani, si in patologia care pina acum era specifica statistic vorbind unor anumite grupuri de virsta.
Cancerele de colon nu mai apar frecvent doar dupa 60 de ani, infarctul nu mai e doar "apanajul" barbatilor fumatori, supraponderali si trecuti de 45 de ani, diabetul de tip 2 apare din ce in ce mai des la copii.
Pe mine m-a uimit in State cita lume suferea de astm si alergii la tot felul de chestii, inclusiv antibiotice........
Parca tot in Republica a fost un articol recent despre existentza a 1 milion de astmatici in Ro......pe vremuri daca vedeai unul sau doi pe an....
Revenind la Dr House, din cite mi-aduc aminte, el nu-i considera prosti doar pe pacienti ci si pe colegii cu care lucra. Va asigur ca in lumea reala, un asemenea comportament nu e acceptat.
Nu pot sa neg ca mi-a placut serialul, am si cumparat toate DVD-urile si le-am vazut de 3 ori pina acum.
Desi dupa parerea mea ER ramine de referintza pentru respectarea in proportie de peste 90% a realitatii.
Se practica deja in Ro
Sistemul american de asigurare are nişte avantaje pe care sistemul nostru nu le are. Dacă în sistemul american eşti atenţionat de medic să nu consumi prăjeluri, să nu fumezi sau să nu bei, dar tu nu asculţi, atunci ţi se retrage asigurarea. La noi poţi băga prăjeală cu basculanta că statul te asigură în continuare. Şi ne întrebăm de ce nu merg lucrurile.
In epoca lui Dragnea ,Dancila medicii trebuie sa dea banii inapoi ca au votat gresit asa sugera deputatul Mitraliera si uite ca se infaptuieste.
In mod sigur au ajuns la fundul sacului daca legea pensiilor nu a trecut (si din prostia opozitiei care trebuia sa o voteze pentru a ii baga si mai adanc in rah...at)).
Nu mai au bani de salarii de pensii speciale se vor imprumuta pentru astea pentru ceilalti bugetari vor taia salarile spunand vrajeala asta cu performanta.
Cand vor vedea ca nu mai au bani de salarii si nici de imprumuturi adica cam cand sunt alegerile Prezidentiale dupa ce le vor pierde vor pleca lasand dezastrul pe umerii PNL.si fraierii astia vor musca momeala.
Normal ar fi ca fiecare medic din spital sa incheie contract cu asigurarea de sanatate si sa fie platit, de ex in cazul chirurgilor de catre asigurare in functie de nr de operatii pe care le face.
Spitalul trebuie sa incheie separat contract cu asigurarea si sa fie platit in fctie de nr de pacienti pe care ii atrage, calitatea ingrijirii medicale, nr de reinternari(cu cit mai putine cu atit mai bine), conditiile de cazare, igirna, in fine, mai multe criterii pe care unii dintre medici cu veleitati de manageri le-au invatat cind au fost trimisi la specializare in acest domeniu ffacuta in SUA.Dar nu se pot aplica aceste criterii atita timp cit exista o singura casa de asigurari de sanatate.
De aceea exista aceste grile de salarizare pentru ca de ex un medic la inceput de cariera nu va avea atitia pacienti ca unul mai in virsta si cu experientza, nemaivorbind de "somitatile medicale".
Medicul in sistemele private este privit ca generator de venit.
In functie de citi pacienti are, sau citi pacienti aduce in spital , veniturile cresc, si atunci sint mai multi bani de impartit intre celelalte categorii de personal care asigura buna functionalitate a.unui spital.
In sistemul actual ar fi posibila cred o salarizare pe grila, plus.un procent fie din profitul lunar al spitalului, fie din nr de operatii ca tot vorbim de chirurgi.
In SUA fiecare medic cu drept de practica are contracte cu mai multe asigurari pentru a putea vedea mai multi pacienti.
Sau intra intr-un grup care negociaza contracte cu mai multe asigurari, avind astfel mai mult leverage.
Dupa care intra in contract cu spitalul sau spitalele unde vor sa aiba privilegii , adica sa li se permita sa-si desfasoare activitatea.
Si atunci interesul lor e sa atraga cit mai multi pacienti pentru spitalele respective, si pentru ei personal.
Dar atunci n-ar mai exista cazuri unde te opereaza un chirurg si grija postoperatorie e preluata de cine se nimereste sa fie de garda a doua zi.
Performantza nu inseamna sa faci cit mai multe operatii, ci cit mai multe operatii care au succes.
Care performantza este intr-un fel si azi recunoscuta prin sistemul informal al spagii.De catre pacient, pt ca asigurarea plateste sau nu, conform grilei.
Sau nici macar, pt ca din cite inteleg salariile in spitale sint platite de catre stat prin MS.
Si atunci, ori se renuntza la asiguratorul unic si se lasa sa intre pe piatza.mai multi asiguratori, iar statul sa asigure asistentza medicala.pentru cei care nu au posibilitatea sa plateasca o asigurare medicala(ceva similar cu Medicaid din State), ori se pastreaza unicul asigurator si atunci se plateste dupa grila de salarizare.
Dar doamna ministru al sanatatii vrea sa pastreze tortul si sa il si manince in acelasi timp, ceea ce nu e posibil.
Nu mai vorbesc de faptul ca ar trebui incurajata asistentza medicala ambulatorie, pentru a scuti spitalele de a trata raceli, junghiuri si dureri de spate la UPU.
Un medic în spital are alocate un număr de paturi. Cine le împarte? Ei, aici i-aici: șeful de clinică. Dacă nu te are la suflet, te-ai cam ars: la mai puține paturi mai puține cazuri rezolvate, deci prin urmare mai puțină "performanță". Sunt curioasă cum cuantifică performanța? Prin cât de simpatic îi ești șefului?
Probabil ca nu s-au schimbat multe de-atunci.
Eu nu-mi aduc aminte ca in spitalul din Texas unde am lucrat, sa existe sef de sectie.
Existau camere pe etaj si terapia intensiva.
Terapia intensiva era impartita in doua: cazuri medico-chirurgicale si cazuri cardiace.Nu exista sef de sectie.Fiecare doctor era responsabil de pacientul lui, se intimpla vreun eveniment, personalul medical de acolo asigura prima asistentza si suna doctorul care fie dadea instructii prin telefon, fie isi intrerupea consultul la cabinetul privat pt a veni in spital si a se ocupa personal de el.
Exista si echipa de garda pt urgentze, dar de ex echipa de garda.pt cateterism cardiac statea acasa, si se aduna in 10 minute daca era nevoie de un stent samd.E drept ca majoritatea aveau locuinte pe o raza de maximum 10 km in jurul spitalului.Ceea ce intr-un oras mare nu se poate.Acolo trebuie sa fie echipe de garda in orice specialitate, dar nu sint platiti de stat ci de asigurare.
Unele etaje (cele mai multe)erau preponderent rezervate pt pacienti de medicina interna, exista un etaj unde se transferau pacientii chirurgicali dupa ce ieseau de la recovery room, un etaj din care jumate era dedicat pacientilor neurologici,
unul de pediatrie, si unul de obstetrica-ginecologie.
Salile de operatie erau la parter sau etajul 1.
Radiologia era la parter.
Departament de infectioase nu era.
Am avut pacienti cu TBC, erau internati in camere care puteau fi transformate special pt acestia.
E drept ca orasul era destul de mic la scara oraselor americane(200 de mii de locuitori) dar facea parte dintr-un centru universitar mare, intins pe citeva sute de km patrati, unde erau citeva spitale mari, cu sectii mai speciale, de ex pt arsi.
E adevarat ca se facea tot posibilul ca o internare de gravitate medie sa nu dureze mai mult de 3 zile.
Rar se intimpla ca.un pacient sa fie tinut mai mult de o saptamina.
95% din cazuri erau rezolvate in ambulator.
Spitalul era sanctionat financiar daca depasea un anumit nr de zile de spitalizare pt.un anumit diagnostic.
Doctorii foloseau spitalul ca pe o locatie de lucru.
Nu exista termenul de "sectia mea" "paturile mele".
In schimb exista termenul "pacientii mei".
Iar spitalul era privat, adica sponsorat de diverse asociatii interesate sa faca profit din activitatea medicala.
Pentru ca asa sint majoritatea spitalelor acolo.
La noi nu se poate discuta in termenii astia.
Dar nici cum vrea doamna ministru....
Nu stiu de ce se chinuie sa inventeze roata cind exista deja modele functionale si in Europa de Vest.
Se dă exemplu de alte modele funcționale numai când se vrea și chiar și atunci incomplet, cum le convine. NU există voință și dorință de a realiza varianta optimă dar adaptabilă în timp. Se merge pe cârpăceală ceea e înseamnă aproape mereu complicare inutilă. Trebuie PLAN COERENT care să fie urmat de orice guvern, priorități naționale. Nu ca acum, când fiecare vine cu găselnițe personale de te doare mintea.
Plata după performanță în contextul actual e nerealizabilă. După cum spun cam toți comentatorii, " definiți performanța". Care o fi asta, când au implementat acel sistem informatic ce se blochează acuși acuși, pacientul e plimbat pe drumuri că nu merge sistemul, medicii de familie au ajuns să-și valideze consultațiile noaptea! Dosarul electronic al pacientului NU EXISTĂ, te apucă mila când îi vezi cu dosarele în mână! E un sistem de sănătate ce se are pe sine în centru, iar nu pacientul.