Foto: Guliver/Getty Images
Ne-am obișnuit să privim situațiile de supraviețuire drept urmarea unor cataclisme, a unor accidente grave ori în legătură cu zonele de război. Realitatea ne demonstrează însă că o întâmplare oarecare ne poate duce foarte aproape de limita dintre viață și moarte.
Când autoritățile nu te mai ajută, salvarea este doar în propriile mâini, pentru că ești în țara nimănui. Iar asta se poate întâmpla când sistemele de urgență sunt paralizate după un dezastru major sau când, din ignoranță, incompetență sau corupție, nimănui nu-i mai pasă dacă trăiești sau mori. Așa cum s-a întâmplat cu Alexandra din Olt.
Ce poți face singur ca să te salvezi, să ieși singur din situația limită și să îți pui familia la adăpost? Destule, când cunoști câteva trucuri și îți dezvolți abilitățile și obiceiurile despre care îți voi povesti mai jos.
Pentru ce ne pregătim, de fapt?
Instituțiile serioase au pregătite planuri de criză, pentru diferite scenarii de dezastru. Pe de altă parte, știi și tu – măcar la nivel general – că se fac periodic exerciții de intervenție în caz de cutremur sau de evacuare în situația unui incendiu. De regulă, scenariile de intervenție se bazează pe riscurile cele mai mari existente într-o zonă, cum ar fi cutremure într-un oraș cum este Bucureștiul sau incendiile și exploziile în unitățile industriale mari.
Dezastrele majore apar însă rar – o dată la câțiva ani sau poate nici măcar atunci. Noi le asimilăm cutremurelor majore în principal, pentru că Bucureștiul, dar și alte orașe mari sunt vulnerabile din cauza stării construcțiilor. Nu avem tsunami, nu avem uragane și nici tornade. Sau cel puțin așa am fost învățați. Nu avem atacuri teroriste și nici în zonă de război nu ne aflăm.
Modificările recente de clima însă reconfigurează tot ce s-a știut zeci ori sute de ani până acum. Fenomenele meteo extreme – ploi și ninsori abundente, temperaturi extreme, incendii, chiar și furtuni solare – își mută locul și lovesc cu putere. Se întâmplă din ce în ce mai des și trebuie să ne creeze noi reflexe și obiceiuri în privința pregătirii și a intervenției de urgență.
Să nu uităm starea deplorabilă a rețelelor electrice și de termoficare, a infrastructurii și suprasolicitarea rețelelor de telefonie, precum și faptul că, pe fondul evoluției tehnologice, mulți dintre noi și-au pierdut – sau nu și-au dezvoltat niciodată – capacitatea de a rezista prin forțe proprii, chiar și în situații cu risc scăzut. Rețelele cedează pe rând, iar lipsa electricității, a gazelor sau a apei potabile determină, la rândul lor, crize cu impact de cutremur.
Țări precum Venezuela se confruntă cu alt tip de criză. Este un dezastru social și economic generat politic, unde sărăcia generalizată duce la un dezastru similar celui care urmează cataclismelor naturale: lipsesc hrana și carburanții, criminalitatea scăpa de sub control. Într-un astfel de loc, autoritățile nu sunt de ajutor, pentru ca intervin puțin și doar în scop represiv. Dintr-un anume punct de vedere, se aseamănă zonelor de război, alt loc în care oamenii trebuie să supraviețuiască în regim de dezastru.
În toate aceste situații, intervenția imediată a autorităților se limitează până la dispariția totală. În secunda doi, serviciile de urgență sunt total depășite de situație, suprasolicitate numeric, dar și pentru că cei care le compun sunt și ei oameni, care pot fi răniți ori pot muri în dezastru. Mijloacele de intervenție nu pot fi utilizate integral din motive similare, dar și pentru că infrastructura este blocată ori distrusă.
Cu alte cuvinte, ești pe cont propriu până la o dată pe care nimeni nu o poate bănui. Magazinele nu au ce să vândă, oamenii sunt disperați și crește criminalitatea, polițiștii fiind prea puțini ca să țină sub control lucrurile. Mortalitatea crește, pe fondul colapsului sistemului medical, iar primii afectați sunt bolnavii cronic, apoi cei răniți și care rămân fără medicamente. Iar acesta este doar începutul, căci lipsa apei și deșeurile omniprezente favorizează epidemii greu de ținut sub control. O descriere detaliată, pe faze și momente, a ceea ce urmează unui dezastru găsești în articolul de aici (în limbă engleză), și crede-mă că nu este nicio exagerare în situațiile descrise.
Până la dezastre, noi, românii, avem supraviețuirea de zi cu zi, într-un mediu în care indolența, incompetența și corupția au compromis aproape tot și au împins sistemele în pragul colapsului. Infrastructura este permanent picată pe undeva, sistemul sanitar nu are cum să te salveze, iar poliția nu intervine la timp. Pe acest fond, protecția cetățeanului cinstit și vulnerabil tinde spre zero, într-o țară în care tâlharii, violatorii, pedofilii și criminalii nu doar că umblă liberi, dar au toate circumstanțele favorizante de a-și găsi ușor victime. Din nou, îți aduc aminte de Alexandra din Olt
Ce putem face?
Când nimeni nu te apăra, nu-ți rămâne decât să te aperi singur. Iar pregătirea nu înseamnă exersarea unor scenarii de criză pe care să le urmezi la nevoie, ci dezvoltarea unui set de abilități și a unui model comportamental corelat cu mediul în care trăiești. Înseamnă să poți, la nevoie, să găsești singur soluțiile potrivite pentru tine și familia ta. Dacă ți se pare exagerată expunerea mea, gândește-te că trăim într-o țară aflată deja la limită de avarie în multe privințe. Un fapt minor poate declanșa o reacție în lanț care să ne împingă total în dezastru. „Better be safe than sorry”.
Ți-am mai povestit despre supraviețuire și despre câteva reguli de bază pe care să le cunoști pentru a te salva în situații limită. Ce îți voi spune în continuare – și am învățat în anii în care am lucrat în domeniu, pentru piața din Statele Unite – te va ajuta să îți faci un plan de bătaie, pentru ca tu și familia ta să puteți fi în siguranță, pe termen lung. Nu înseamnă să îți faci un scop în viață din a planifica supraviețuirea, ci doar să „furi” câte ceva din experiența celor care știu să facă bine asta, respectiv prepperii americani (ți-am povestit despre ei în articolul de aici).
Vorbim despre decizii legate de casa ta și de modul de viață, dar și despre abilități și obiceiuri pe care și tu poți să le deprinzi, dacă vrei. Pașii pe care îi faci urmează la un alt nivel „regula celor trei”, care spune că reziști trei minute fără aer, trei ore fără adăpost, trei zile fără apă și trei săptămâni fără hrană. Cu alte cuvinte, prioritatea este să rămâi sănătos, să ai un adăpost sigur, apă și hrană, fix în această ordine.
Sănătatea și trusa de prim ajutor
Avem toți în casă o cutie cu medicamente, da? Este baza trusei tale de urgență, în care trebuie să ai plasturi, feșe sterile, dezinfectant (rivanol, de preferat), antitermic, antialergic, eventual și un antibiotic, toate în termenul de valabilitate. Un curs de prim ajutor te ajută mult, mai ales dacă mergi împreună cu cei mici. Vei ști cum să intervii în situații limită și, mai ales, nu mai ești luat prin surprindere de evoluția unui om care are nevoie de îngrijiri.
Dublează asta cu grija pentru sănătate și pentru condiția ta fizică, pentru a limita la minimum contactul cu sistemul sanitar. Fă-ți analizele periodic, ține sub control micile afecțiuni și evită situațiile care implică un risc pentru sănătate, ca să nu ajungi să fii internat într-un spital din care poți pleca mai bolnav decât ai venit.
Rămâi în formă prin exerciții fizice și sport, ca să poți facă față în cazul unor urgențe care te solicită fizic, cum ar fi un accident într-o zonă necunoscută ori într-o excursie la munte sau atacul unui tâlhar, într-o scară de bloc. O condiție fizică bună îți menține și starea mentală bună și optimismul, care sunt esențiale pentru a scăpa cu bine în situații limită.
O casă independentă și sigură
Principiul urmat aici este să nu pui toate ouăle în același coș, ca să te poți susține dacă una din surse cade. Nu te baza exclusiv pe electricitate și caută și surse alternative de energie, atât pentru siguranța ta, cât și pentru a reduce costurile.
La bucătărie, alege plită pe gaz și cuptor electric, ca să poți prepara mâncare când una din resurse lipsește. O butelie mică de camping îți poate fi de folos dacă rămâi fără gaze naturale în mijlocul iernii. Renunță la rețeaua centralizată de încălzire în favoarea centralei proprii și instalează panouri solare, dacă poți.
Învață să tai lemne și să faci un foc adevărat. În ultima instanță, într-o iarnă cu zăpezi cât casă, ai putea fi silit să te încălzești la soba, chiar dacă stai la bloc (eu am crescut la bloc și ne-am făcut sobă în casă, în apartamentul de la etajul 9). Există sobițe din teracotă la 500-800 de lei portabile, care pot fi ușor instalate într-un apartament, la nevoie. Nu o cumperi acum, dar este bine să fii informat ca să mergi la sigur când îți trebuie.
Atenție la gradul de tehnologizare al casei și la centralizarea comenzii într-un singur device. Sunt la modă casele inteligente, dar ia în calcul să nu rămâi blocat dacă se oprește electricitatea pe termen lung ori trebuie să ieși într-o situație de urgență sau când nu poți fi recunoscut.
Tot din punct de vedere al siguranței, află care sunt cele mai sigure zone din casă ta în caz de cutremur și de pătrundere forțată din afară. Este locul în care te refugiezi ca să scapi cu viață și să te ferești de cioburile care pot zbura din ferestre. Tot legat de ferestre, sunt de preferat obloanele, dacă poți să le instalezi. Au rol de a proteja și de a izola termic, fiind de folos pentru protecție față de hoți, furtuni, temperaturi extreme.
Rezerva de hrană pentru două săptămâni
Dacă îți sună ciudat, gândește-te ca oricum ai prin casă paște, orez, conserve și diverse chestii de ronțăit, pentru situațiile în care trebuie să pregătești rapid ceva. Fă un calcul al porțiilor și vei constata că s-ar putea să ai deja ce să mănânci dacă rămâi blocat în casă câteva zile. Trebuie doar să mărești puțin rezerva și să te asiguri că ea rămâne constantă.
Urmărește să ai în rezervă și alimente pe care le poți consumă fără să gătești (conserve), dar și care au un aport caloric mare și care nu necesită păstrarea la frigider sau congelator, ca să reziste și dacă rămâi fără curent electric (nuci, miere, batoane energizante, fructe uscate). Nu stochezi mai mult, ci mai deștept.
Și încă un truc: verifică periodic datele de valabilitate și urmează principiul „first in, first out”, care înseamnă să consumi mai întâi cutiile intrate primele în rezervă, adică cele care se apropie cel mai mult de expirarea termenului de valabilitate.
Surse proprii de hrană
Bunicii noștri trăiau cu ce creșteau în curte și cultivau în grădină. Nouă ne-a dispărut o parte din acest obicei și chiar și la sate sunt oameni care cumpără de la magazin tot ce au în frigider și pe masă. Așa au ajuns sătenii ca, rămăși blocați sub troiene, să sufere de foame și de sete pentru că nu aveau nimic în cămară. Este inadmisibil, dacă mă întrebi pe mine.
Nu înseamnă că trebuie să îți produci singur tot. Un ghiveci cu condimente, un pom fructifer în fața blocului, trei fire de roșii într-un ghiveci sau o tufă de mură la gard sunt parte a antrenamentului pentru supraviețuire. Adică înveți ce să faci, ca să replici la scară mare dacă ești nevoit să îți crești singur hrana.
Află unde sunt surse alternative de apă în apropierea casei – izvoare și fântâni care pot fi utilizate – și citește despre cum filtrezi și dezinfectezi apa pentru a o face bună de băut. De exemplu, zăpada poate fi topită și folosită că apă menajeră pentru toalete, dar trebuie fiartă pentru a o dezinfecta și utiliza apoi în bucătărie.
Plan de urgență pentru membrii familiei
Stabilește cu ceilalți membri ai familiei un scenariu de urmat în caz de urgență – o persoană la care să apeleze pentru ajutor, un traseu și un punct de întâlnire în caz de dezastru, un loc în care să vă refugiați în caz de evacuare.
Ideal ar fi să ai un bagaj de urgență cu un minimum necesar de haine și medicamente, pe care să îl iei rapid și să pleci dacă ajungi in situație limită. Acest kit de urgență este denumit de americani „bug out bag” și poți citi mai multe despre el pe site-urile de specialitate.
Stabiliți o metodă de comunicare alternativă pentru situația în care nu funcționează rețelele mobile. Din acest motiv, eu am păstrat telefonul fix, locul în care noi am pleca în caz de urgență putând fi contactat, de asemenea, prin rețeaua de telefonie fixă.
Ușurează localizarea ta și a membrilor familiei tale instalând pe telefon aplicația Apel 112, care ajută la localizarea cu precizie de către echipele de urgență.
Folosește ieșirile în aer liber pentru a exersa câteva abilități de supraviețuire cum ar fi orientarea fără Google Maps ori GPS, ci pe baza hărților printate, pornirea unui foc fără chibrituri sau brichetă, cățăratul în copaci, găsirea punctelor cardinale fără busolă, identificarea plantelor și a fructelor de pădure comestibile, identificarea urmelor de animale sălbatice. Sunt un prilej de a te distra împreună cu cei mici, dar și de a dezvoltă abilități care pot salva viața.
Mașina gata de plecare
Poți lasă în mașină kitul de urgență, ca să scurtezi timpul de plecare, în caz că este necesar. Să ai carburant în rezervor și un încărcător de telefon în mașină, o hartă a țării și un traseu în minte pe care să îl urmezi că să ajungi acolo unde te consideri în siguranță. Ia cu tine actele importante și bani, nu pe card ci cash.
Și dacă tot am vorbit mai sus despre evacuare, să știi că cel mai bun moment de a pleca este înainte că autoritățile să dispună evacuarea, ca să eviți să rămâi blocat în trafic. Folosește aplicații care să îți indice traseul perfect și nu aștepta să ți se spună că lucrurile o iau razna.
Fii vigilent și învață-ți familia să fie la fel
Am intrat cu un prieten prepper într-un bar din Statele Unite și l-am văzut cum alege cu atenție masa la care stăm, urmărind câteva lucruri: să avem vedere afară, să nu stea nimeni în spatele nostru și să avem acces rapid la ieșire. Pare complicat, dar la el a durat câteva secunde, timp în care a cântărit din ochi încăperea și pe cei câțiva oameni din ea. La final, mi-a indicat chiar două persoane care purtau armă – deși nu o aveau la vedere – și pe care nu i-a scăpat din ochi cât am stat la masă. El, la rândul lui, poartă armă, având permis pentru asta.
Asta înseamnă vigilență, ceea ce americanii numesc „situational awareness”. Adică să fii mereu conștient de ce se întâmplă în jur, să identifici potențialele riscuri, ca să îți iei măsuri de prevenire, ca să poți acționă rapid în cazul unei crize. Pare obositor, dar nu este atunci când devine un obicei. Înseamnă să te asiguri că știi unde este ieșirea când mergi într-un bar aglomerat. Să nu mergi pe stradă cu ochii în telefon ori cu căștile în urechi și muzica la maximum. Să fii circumspect când intri în contact cu persoane necunoscute ori care au un comportament deosebit. Să nu rămâi în spații mici (lift, mașină) cu persoane necunoscute.
Este important mai ales în cazul copiilor să creezi aceste reflexe, pentru că ei sunt victime mult mai ușor de prins. Caută pentru ei soluții care să îți permită să îi protejezi în drumul spre și dinspre școală și să știi mereu unde se află. Există aplicații pentru mobil care includ, pe lângă controlul parental, și funcția de localizare permanență a copilului.
Este ceea ce ne lipsește cel mai mult, pentru că ține de schimbarea atitudinii și implică mai multă responsabilitate și acțiune la momentul potrivit. Este exact atitudinea care face diferența între victimă și supraviețuitor, între cel care așteaptă să fie salvat și acela capabil să-i salveze și pe alții.
Învață să te aperi
Autoapărarea poate fi o chestiune de viață și de moarte. Nu trebuie să știi arte marțiale la nivel de performanță, dar îți sunt de folos câteva trucuri, ca să te poți apăra și dacă ești mic și slab. Se aplică inclusiv în cazul copiilor, expuși la violență în toate mediile, inclusiv în școală (unde – din experiență îți spun – posibilitățile de intervenție împotriva agresorilor sunt foarte limitate).
Într-o confruntare unu la unu, un agresor mai voluminos decât tine va fi suprins să aibă de-a face cu o reacție. Dacă lovești, scopul nu este să îl doborî la pământ, ci să îl faci indisponibil o vreme, suficient cât să poți fugi să ceri ajutor. Iată câteva locuri sensibile în care să lovești agresorul ca să poți scăpa, iar pentru asta trebuie să îți folosești picioarele, mâinile, degetele, coatele sau capul.
Sursa: Pinterest
Chiar dacă nu ai forță, caută să compensezi prin lovitura bine plasată. Folosește ce ai la îndemână pentru a-i aruncă în ochi agresorului și a-l impedica să vadă încotro fugi: apa din sticlă, spray sau fixativ, chiar și praful de pe trotuar te ajută. Un spray paralizant este mai greu de procurat, dar un fixativ ori spray mic, de tipul celor pe care le iei în avion, sunt de același folos în situații limită.
O altă soluție de ieșire din necaz este uneori să faci pe mortul ori să simulezi o criză care te face să te prăbușești la pământ horcăind și zbătându-te aparent necontrolat. Uneori, atacatorii se sperie de acest fapt și fug, de teamă de a nu fi acuzați de ceva mai grav decât furt.
Și, mai ales, menține-ți vigilența și evită zonele și situațiile periculoase, caută să fii mereu cu oameni în jur și fă gălăgie când simți ca ceva nu este în regulă ori ești atacat.
Construiește-ți mentalitatea de supraviețuitor
Este o muncă de durată, un rezultat de durată al dezvoltării personale. Trebuie să înveți să te detașezi de emoții, să îți păstrezi controlul, să nu intri în panică și să judeci rapid, în căutare de soluții. Înseamnă să te descurci prin forțe proprii și să nu aștepți nimic de la nimeni, pentru că primul om pe care te poți bază ești chiar tu. Dar merită efortul, este viață ta în joc!
Acest pas înainte vine la pachet cu altele, așa cum am spus și mai sus: responsabilitate, inițiativă, spirit de sacrificiu, simțul dreptății. Ele ne determină să luăm poziție față de nedreptăți, să ne apărăm punctul de vedere, să ieșim în stradă când trebuie să ne cerem dreptatea, să ne implicăm pentru a schimba lucrurile și a le aduce pe calea cea dreaptă.
Este dificil să schimbi oameni și atitudini blocate în indiferență de ani de zile. Dar într-o țară în care inclusiv legea este îndoită ca să îi protejeze pe cei răi, este singura opțiune rămasă.
Articol publicat pe blogul autoarei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In rest, toate bune.
Sa uitam, de exemplu ca:
- In caz de cutremur serios, sobita dumneavoastra de la etajul 9 e un pericol pentru toata cladirea, asa cum este si mica butelie de camping. De curiozitate, pe unde se face evacuarea fumului de lemn ars, la etajul 9?
- Doua ghivece in care cresteti rosii pe balcon va vor hrani exact doua zile, daca apocalipsa vine in august. Ca daca vine in ianuarie...Ati vazut vreodata cum arata o planta de rosie? Una de cartof? Pentru ca daca ati sti cat produc doua trei-tufe de rosii si doua-trei cuiburi de cartofi...
- Aplicatia 112 nu functioneaza acolo unde nu exista acoperire, sau acolo unde, din motive de fier beton prabusit deasupra dumneavoastra, s-a format o cusca Faraday. Daca nu aveti semnal, adio aplicatie 112.
- Telefonul dumneavoastra fix nu mai este de mult pe doua fire de cupru; nu ca v-ar ajuta daca ar fi. Cablurile telefonice se pot taia/rupe la fel de usor si daca sunt de fibra, si daca sunt analogice. In plus, daca a cazut electricitatea, adio line fixa.
- La fiecare dezastru de dimensiuni considerabile (sa luam, Fukushima), telefonia mobila s-a dovedit MULT mai eficienta decat cea fixa, din simplul motiv ca releele de telefonie mobila sunt conectate intr-un mod super redundant, mai ales in zonele urbane. Daca nu mai merge turnul A, mai exista B si C, cateodata si D. Care, apropo, au generatoare de electricitate de urgenta proprii.
- In caz de apocalipsa, nu stiu la ce va va folosi cash-ul. Am sentimentul ca va fi inchis la Carrefour.
- E grozav sa avem in masina o harta a tarii. Intrebarea este incotro mergem, daca vine sfarsitul lumii, moment in care cad efectiv toate serviciile publice? Banuiesc ca ne vom indrepta catre bunker-ul pregatit anterior, nu?
- Daca nu s-a anuntat nevoia de evacuare, plecam hai-hui, numai ca sa batem traficul? Si din nou, unde plecam?
Ma scuzati ca va ironizez, dar in afara de a avea mancare, medicamente (va doresc success in a obtine un stoc de antibiotice fara reteta) SI apa potabila in casa pentru doua saptamani (desi in caz de cutremur, supravietuirea camarii bine dotate si a masinii din parcare nu este garantata), tot ce scrieti este probabil preluat dintr-un manual de rezistenta impotriva guvernului federal scris undeva in Montana.
95% din ce scrieti in legatura cu securizarea locuintei nu poate fi aplicat in mediul urban, iar unele lucruri, cum ar fi sobele de teracota si buteliile de gaz in apartamente sunt nu numai periculoase pentru dumneavoastra si cei din jur, ci si ilegale.
Nu stiu exact pentru ce urgente sunteti pregatita - scrieti foarte corect ca singurul pericol care ne paste, ca grup - sunt cutremurele. Sau va asteptati la o rascoala, un bombardament, vin rusii si trebuie sa fugim in munti...?
Uitati totusi sa mentionati ca preppers nu sunt exact bine priviti in State, pentru ca in afara de cateva chestii de bun simt, au tendinta sa tina cateva tone de munitie si arme automate printre cutiile de sos de rosii. Am dat si eu, la un moment dat peste un excentric de acest fel, l-am ascultat cam o ora si jumatate despre cum se vor apara el si comunitatea lui de guvern/atacul iminent al Uniunii Europene/Rusiei/Chinei, pana cand sotul meu, care e militar, l-a intrebat: You do realise the govenment, any government, has airplanes with bombs, and tanks, right? Lucru care l-a mai linistit.
Dar macar amicul nostru excitabil, si toata gasca lui care isi invata copiii de 5-6 ani sa umble cu AKM-uri si cutite avea dreptate dintr-un punct de vedere. Ce o sa faceti dumneavoastra si familia dumneavoastra cand fugiti in munti, iarna, de exemplu? Veti trai din conserve doua saptamani, dupa care veti vana iepuri cu arcul (de productie proprie, sigur)? Sigur, land navigation e o chestie foarte folositoare, dar sase ore de land nav pe weekend nu va vor transforma din corporatist in Bear Grylls. Serios, nu, si a crede asta e naiv si periculos.
In final, a aduce-o in discutie pe Alexandra este inutil. Singura greseala pe care a facut-o copila a fost sa se urce in masina cu un necunoscut, lucru pe care nu ar fi trebuit sa il faca. Atat. Dar toti facem asta in fiecare zi - ne urcam in taxiuri, in Uber, si dupa ce se inchide usa masinii, devenim vulnerabili. Pentru ca nu avem de ales, in afara de cazul in care mergem pe picioare sau cu bicicleta din Bragadiru pana in Stefanesti.
Nici unul dintre sfaturile dumneavoastra nu ar fi ajutat-o pe Alexandra, care a avut, in mod evident, si abilitatea sa se dezlege, si prezenta de spirit sa gaseasca un alt telefon mobil - pentru ca daca publicul larg stie despre existenta aplicatiilor de localizare pe smartphone, o stiu si infractorii. Telefonul fetei a fost primul lucru de care a scapat rapitorul. Deci...?
Imi cer scuze pentru comentariul lung si ironic, dar nu cred ca este bine sa ne inoculam ideea ca putem supravietui, intr-o comunitate, mai ales urbana, fara autoritati. Pe Alexandra nu a ajutat-o, dar credeti ca era mai bine sa nu sune? Probabil ca ati vazut cum arata atacatorul, credeti ca l-ar fi oprit un spray cu fixativ, sau doua degete in ochi, de la o copila de trei ori mai slaba, probabil mai scunda, deja ranita? A facut singurul lucru pe care il putea face, singura sansa pe care o avea ar fi fost ca politistii/procurorii sa nu fie de o prostie si lasitate criminala.
Sigur, este bine sa stim sa ne purtam singuri de grija, insa in marea majoritate a situatiilor de criza nu putem sa o facem 100%. Nu promovati aceasta idee, si mai ales cu clisee neaplicabile. Nu ajuta.