Give that man a cookie! Ofertele „de nerefuzat” pe care mi le oferă Internetul în epoca GDPR

Foto: Guliver Getty Images

Dacă veți fi fiind destul de „fezandați”, poate vă amintiți că circula un banc, acum vreo 35-40 de ani, cum că oamenii se temeau să mai aprindă veioza ori aragazul. Pe la radio și Tv, singurele canale de comunicare „în masă” la acea vreme, tovarășul și tovarășa erau prezenți în orice emisiune, direct ori prin ricoșeu. Așa că suflau și-n iaurt.

Azi, cu voia Domnului, ne e dat să trăim o eră incredibilă. Vreau să spun, incredibilă prin prisma a ceea ce puteam să ne imaginăm pe vrema aia. De la scrisoarea din armată la scrisoarea online. De la bătut magazine pentru cumpărături la țopăit ici-colo pe site-uri. De la scuipat pe degete să dai pagina bunicului „Sportul” la unul-două-enșpe clickuri pe pagini virtuale de sport.

Răsfăț!

De-aș spune că nu-mi place s-ar mânia Domnul. Că, vorba aia, ce sens ar avea să asuzi din greu dacă aceleași foloase ți se servesc fără efort. Așa că m-am lăsat sedus de Windows, Android, e-mail și fel de fel de derivate. Conturi ici, clickuri colea, o aplicație – două pe telefon. Vorba aia, toate-ți fac viața ușoară, de ce să nu profiți?

„Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi. Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile în funcţie de preferinţele tale.”

Ăstea două rânduri de mai sus transmit un mesaj public regăsit, în aceeași formă ori în forme diferite cu același sens, pe toate site-urile pe care omul doritor de o informație oarecare deschide o pagină. După mine, enunțul ăsta e de o perversitate maximă. E întrecut doar de alt enunț, de data asta scris pe hârtie și lipit pe unele uși ale unor clădiri publice, citez aproximativ: „Această clădire nu prezintă siguranță în utilizare, dacă intri pe ușa asta o faci pe riscul tău!”

Lumea intră. Nu știu ce spune legea, bănuiesc că cel care a lipit afișul se consideră (ori chiar o fi) exonerat. El ți-a spus!

Mai acum vreun an ne-am pricopsit cu un instrument de apărare.

GDPR.

Binevenit, să fie primit!

Mă chinuiau, pe contul de mail, zilnic, câteva mail-uri de la indivizi ori alte cele, pe care nu le voiam. Spam, știți voi. După momentul GDPR e cu totul altceva. Zilnic primesc de la 30-40 în sus.

Despre experiența navigării pe orice site nici nu vreau să vorbesc. Vreau, nu vreau, îi musai să îmi expun datele personale. Mai exact, vreau o pereche de pantofi? Ori un motor mic pentru barcă? Ori un ghiozdan pentru nepot? Ori cum s-a terminat Astra – CFR aseară?

Atunci e normal să permit unele violuri virtuale, cum ar fi unde mă aflu, de câte ori am vrut (i-am accesat), ce și cum îmi place (ce produse / informații mă interesează). Și, de-oi fi vreun nesătul, nici nu e cazul să mă mai deranjez să-i caut, știu ei unde și cum mă pot găsi și-mi tot trimit după aia cât să-mi prisosească. Iertat să-mi fie conotația păcătoasă,

Ei sunt absolviți, să ne-nțelegem. Îți pun la dispoziție un buton spre o ușiță către un document în limbaj avocățesc care îți explică. Documentul e, la scară față de informația pe care o cauți, cam ca o Enciclopedie versus un nume de stradă. Cine mama dracului stă să citească toate cele de-acolo? Ca să nu mai vorbim că, pentru majoritatea, e un fel de chinezească.

Da’, poate n-ai înțeles, confidențialitatea ta este icoană pentru ei! Ai deplină libertate de alegere! Nu ți-e clar? GDPR este instrumentul perfect creat întru apărarea dreptului tău personal!

Ca un apendice, poate v-ar tenta să deschidem o discuție despre aplicațiile pentru telefoanele mai deștepte decât mulți dintre cei care le folosesc. Să presupunem, la o adică, cum că ați avea nevoie de o aplicație care v-ar ajuta să bateți un cui în peretele de la baie. Să nu fiți foarte surprinși dacă ofertantul o să v-o dea absolut gratuit, numai să-i dați voie să arunce un ochi pe lista voastră de contacte și, fără nici un interes, pe albumele de fotografii. N-are nici un sens să-l suspectați de ceva necurat, el vinde ciocane și cuie virtuale, vrea permisiunile astea just for fun.

Vă las acum.

Merg la bucătărie să-mi fac o cafea. Sunt liniștit, aragazul este, încă, offline.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp