Într-o cinstită adunare culturală, Maiei Morgenstern i s-a pronunțat în față cuvântul „jidan”. Nu evreu, jidan. Când a întrebat consternată „Ce-ați spus?”, respectivul a rânjit relaxat: „Hai, nu te supăra. Am zis așa, în glumă!...”. Marea actriță a mai putut să scrie pe fbk: „E grav. E urât. Sunt rănită… Tremur…”.
După care, Teatrului Evreiesc din Capitală i-a fost trimis un mesaj înspăimântător, la adresa Maiei, a Teatrului, a evreilor, parcă scrijelit de un organizator de transporturi către gurile cuptoarelor de la Auschwitz. Amenințările cu exterminarea erau făcute în numele formațiunii AUR. Surse din anchetă spun că au fost identificate ca autori două persoane de pe teritoriul României.
Întrebarea pe care o adresez cititorilor este: ce anume vi se pare mai periculos, mesajul ieșit din beznele sângerii ale istoriei sau cuvântul aruncat Maiei Morgenstern?
O să încep prin a încerca un răspuns.
Specimenele care au produs această dejecție-abjecție habar n-au cine este și ce înseamnă Maia SteauaDimineții pentru teatrul și filmul românesc și mondial. Nu știu nici cine și ce sunt evreii. Au azvârlit însă cu aceste prefabricate odioase, luate după ureche, pentru că au simțit că momentul e potrivit.
De-a lungul secolelor, în vremuri de molimă, au apărut întotdeauna atacuri la adresa oamenilor obișnuiți, a celor cu semne fizice deosebite, a evreilor, țiganilor, femeilor cu părul negru și cu privire pătrunzătoare, pentru a-i scoate vinovați și a înlătura, prin uciderea lor, nenorocirea abătută asupra obștii.
Pomparea în români a urii față de străini a reințiat-o PSDragnea. După ce Dragnea a ieșit din șut, pe terenul astfel pregătit a năvălit AUR. Nu știu dacă criminalii identificați au de-a face cu acest partid. Conducerea AUR se delimitează. Dar sunt fruntași AUR cei ce susțin în Parlament reabilitarea unor nume notorii ale Mișcării Legionare, personaje cu funcții în statul dictatorial care i-a prigonit, deportat și ucis pe evreii din România. Vedeta AUR, senatoarea Urlătoarea, e cea care urlă despre alungarea și condamnarea la moarte a neromânilor Iohannis, Arafat sau Dominic Fritz. Puhoaiele de xenofobie și antisemitism delirant de pe net aparțin cu precădere românoșilor susținători declarați AUR – îi recunoști imediat, după putoarea degajată de la primele cuvinte…
Dar nu sunt numai aceștia. Există și cei care spun: „Ce mare lucru, domne, că i-a zis «s-o facem jidănește», a glumit și omu… Acuma nu mai putem nici să glumim, că nu ne mai dă voie UE”. Cel care a jignit-o incalificabil pe Maia Morgenstern nu e o brută de aur microcefală. E un om cult în cap, care știe cât se poate de bine ce încărcătură poartă acest cuvânt. Știe că folosindu-l întreține, cu toate că au rămas atât de puțini evrei în România, o cultură antisemită latentă, cu rădăcini vechi pe plaiurile noastre. Indivizii de acest soi posedă însă tehnica de a se mira candid după ce îți trântesc o insultă ordinară, în cazul de față rasială: „Ce, te-ai supărat?! Da ce crispat ești, nu mai știi de glumă!... Stai cam prost cu nervii…”.
Dar ia spune-i intelectualului românos un „Büdös oláh!”, „Valah împuțit!” – sunt de studiat spumele de umor pe care le face la gură…
Complicitatea zâmbăreață a celor, mulți, care dau „jidan” drept glumă e patul germinativ din care răsar monștrii gata să omoare pe oricine consideră ei „jidan”.
