Într-o cinstită adunare culturală, Maiei Morgenstern i s-a pronunțat în față cuvântul „jidan”. Nu evreu, jidan. Când a întrebat consternată „Ce-ați spus?”, respectivul a rânjit relaxat: „Hai, nu te supăra. Am zis așa, în glumă!...”. Marea actriță a mai putut să scrie pe fbk: „E grav. E urât. Sunt rănită… Tremur…”.
După care, Teatrului Evreiesc din Capitală i-a fost trimis un mesaj înspăimântător, la adresa Maiei, a Teatrului, a evreilor, parcă scrijelit de un organizator de transporturi către gurile cuptoarelor de la Auschwitz. Amenințările cu exterminarea erau făcute în numele formațiunii AUR. Surse din anchetă spun că au fost identificate ca autori două persoane de pe teritoriul României.
Întrebarea pe care o adresez cititorilor este: ce anume vi se pare mai periculos, mesajul ieșit din beznele sângerii ale istoriei sau cuvântul aruncat Maiei Morgenstern?
O să încep prin a încerca un răspuns.
Specimenele care au produs această dejecție-abjecție habar n-au cine este și ce înseamnă Maia SteauaDimineții pentru teatrul și filmul românesc și mondial. Nu știu nici cine și ce sunt evreii. Au azvârlit însă cu aceste prefabricate odioase, luate după ureche, pentru că au simțit că momentul e potrivit.
De-a lungul secolelor, în vremuri de molimă, au apărut întotdeauna atacuri la adresa oamenilor obișnuiți, a celor cu semne fizice deosebite, a evreilor, țiganilor, femeilor cu părul negru și cu privire pătrunzătoare, pentru a-i scoate vinovați și a înlătura, prin uciderea lor, nenorocirea abătută asupra obștii.
Pomparea în români a urii față de străini a reințiat-o PSDragnea. După ce Dragnea a ieșit din șut, pe terenul astfel pregătit a năvălit AUR. Nu știu dacă criminalii identificați au de-a face cu acest partid. Conducerea AUR se delimitează. Dar sunt fruntași AUR cei ce susțin în Parlament reabilitarea unor nume notorii ale Mișcării Legionare, personaje cu funcții în statul dictatorial care i-a prigonit, deportat și ucis pe evreii din România. Vedeta AUR, senatoarea Urlătoarea, e cea care urlă despre alungarea și condamnarea la moarte a neromânilor Iohannis, Arafat sau Dominic Fritz. Puhoaiele de xenofobie și antisemitism delirant de pe net aparțin cu precădere românoșilor susținători declarați AUR – îi recunoști imediat, după putoarea degajată de la primele cuvinte…
Dar nu sunt numai aceștia. Există și cei care spun: „Ce mare lucru, domne, că i-a zis «s-o facem jidănește», a glumit și omu… Acuma nu mai putem nici să glumim, că nu ne mai dă voie UE”. Cel care a jignit-o incalificabil pe Maia Morgenstern nu e o brută de aur microcefală. E un om cult în cap, care știe cât se poate de bine ce încărcătură poartă acest cuvânt. Știe că folosindu-l întreține, cu toate că au rămas atât de puțini evrei în România, o cultură antisemită latentă, cu rădăcini vechi pe plaiurile noastre. Indivizii de acest soi posedă însă tehnica de a se mira candid după ce îți trântesc o insultă ordinară, în cazul de față rasială: „Ce, te-ai supărat?! Da ce crispat ești, nu mai știi de glumă!... Stai cam prost cu nervii…”.
Dar ia spune-i intelectualului românos un „Büdös oláh!”, „Valah împuțit!” – sunt de studiat spumele de umor pe care le face la gură…
Complicitatea zâmbăreață a celor, mulți, care dau „jidan” drept glumă e patul germinativ din care răsar monștrii gata să omoare pe oricine consideră ei „jidan”.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cu, cat aud astfel de invective, si le-am trait si eu pe pielea mea de la personaje de gasca, incep sa ma gandesc la idealurile de stanga, democratice, care incercau sa scoata lumea din mocirla istoriei, din saracie si din sclavie.
Din pacate aceste manifestari ii trimit pe romani nu in pizda masii, cum ar zice un maghiar unui roman, dar trimit la idea de inegalitate in fata legii, si a valorilor democratice, lucru ce tinde mai departe la apucaturi de capitalism salbatic, unde apar si profitorii de ocazie, si sunt destule hiene.
Îmi amintesc cum, cu mai mulţi ani înainte, când voiam să schimb o parte din acoperiş la o anexă, constructorul (care era „de etnie”) mi-a spus cam aşa: „Eu zic să punem ţiglă peste tot, să nu învelim jumătate cu tablă, jumătate cu ţiglă că iese treabă ţigănească”. Când şi-a dat seama ce a zis, a fost primul care a izbucnit în râs.
Deci atunci când cuvintele sunt folosite pentru a jigni sau a răni (ştiindu-se sensibilităţile celuilalt la astfel de cuvinte) sunt cu totul împotrivă, indiferent cine şi cui le adresează. Şi „cartof” poate fi un cuvânt jignitor într-un anumit context.
Ceea ce urmează nu am citit (nu sunt atât de cult în cap), am auzit zâcându-se. Atunci când a fost eliberat Auschwitzul, un militar făcea fotografii după fotografii. Comandantul său, văzându-l, i-ar fi spus: „Fotografiază, fotografiază, pentru că peste două generaţii se vor găsi destui tâmpiţi care să spună că aşa ceva n-a existat”. Cred că acest citat răspunde, într-o oarecare măsură, întrebării dlui Popescu.
Daca nu se face ceva .
Asa ca dna Maia primiti scuze si respect de la noi,nu de la institutiile publice canceroase ale statului in frunte cu MAInterne.