•N-am fost și nu sunt pentru acțiuni împotriva firmelor austriece. Nici pentru darea în judecată la Curțile europene a Austriei. Sunt pentru menținerea relațiilor diplomatice, a dialogului cu țara... era să zic vecină, dacă prietenă nu ne e. Nu sunt suveranist.
Dar e greu să nu mă scoată din sărite declarația bodelui de la Viena, din start, înainte de a vizita un metru de frontieră a României: „Nu pot să vă ofer o dată fixă pentru aderarea României la Schengen. Suntem încă departe să spunem că sistemul de protecție a frontierelor este funcțional”. Cine hotărăște asta? Reprezentantul unei singure țări. Avem două, România și Austria. Una hotărăște soarta celeilalte, pe bază de cherem, fără a avea nici cel mai mic argument acceptat de Uniunea Europeană.
Bine, am înțeles și strâmbătatea asta. Dar de ce trebuia invitat în România acest craniu vorbitor? În decembrie, Bode zicea că a fost luat prin surprindere. Acum, însă, nu știa că alde Karner va veni să ne spună Gutu-vă-n Tag?! Nu știa că putem să ne dăm noi și în fund și în cap, câtă vreme interesul politic personal al ministrului de Interne austriac e altul, Schengen verboten pentru România?
Ba știa foarte bine, dar, la fel ca austriacul, are și Bode interesul său personal, să mimeze dezghețul relațiilor cu Viena în nădejdea că în iunie o să înghețe el pe scaunul de la Interne...
•Ciolacu, viitorul premier, mustind de moralitate, zice că trebuie supraimpozitate cu 16% toate salariile bugetarilor mai mari decât cel al președintelui României. Încearcă astfel să prindă două vrăbii cu un singur laț: să pară însetat de dreptate socială în fața votanților și să nu pronunțe cuvintele care i-ar putea tăia din voturi – tăierea salariilor.
Care tăiere ar fi cât se poate de firească în firma numită statul român. Supraimpozitarea veniturilor foarte mari e o măsură aplicată în destule țări asupra bogătașilor privați, cărora statul n-are dreptul să le scadă salariile sau profiturile. În ce privește bugetarii, statul este patronul, care are dreptul să hotărască reducerea salariilor lor și reduceri de personal pe criterii de performanță capitalistă. Capitalismul trebuie să fie și de stat, nu doar privat.
Căci, nu e vorba numai de mărimea salariului, ci și de cât și cum muncești ca să-l încasezi. Știre: „Șefa serviciului Producție de la Teatrul Dramatic Elvira Godeanu din Tg. Jiu a fost pozată în timpul serviciului, cum dormea cu capul pe birou, salariată fiind de la buget cu suma de circa 8000 lei/lună”. Dacă s-ar cumula energia sforăiturilor emise de cei care dorm în post la stat pe multe mii de lei, ar rezulta o putere instalată cât a unei salbe de hidrocentrale. Or, în criza actuală, cu alegerile la orizont, guvernul Cioacă nu poate renunța la acest aport energetic important.
•Megasoftul numit ChatGPT, în ciuda eforturilor guvernelor de a-l opri, e din ce în ce mai aproape să treacă vechiul test al lui Alan Turing: să nu mai poți deosebi pe internet robotul de om. Inteligența artificială de inteligența umană, fie că e vorba de matematică, fie de literatură, fie filosofie, de pictură, de muzică, de bucătărie, de școală, medicină sau bune maniere. De tot.
Asta duce la o idee foarte dificil de înghițit: orice performanță intuitivă, iluminată, genială, magică a omului poate fi realizată de un program pe computer, dacă are la dispoziție și poate prelucra un volum colosal de date. Și acum, îl are și poate.
Ceaușescu ne-a căpiat cu transformarea cantității într-o nouă calitate. Răspândirea informației prin tehnologie i-a pus capac scorniceșteanului. Acum, Inteligența Artificială anunță inversul, depășirea calității inteligenței prin cantitate.
Prin urmare, gândirea, rațiunea, sensibilitatea, spiritul, de finețe sau geometric, sentimentele, bune sau rele, pe scurt, Ideile, Eidos, nu sunt platonice, nu sunt transcendente, nu sunt de la Dumnezeu, sunt proprietăți ale materiei.
Și dacă ai intrat la o idee, fandacsia-i gata.
