Foto credit: Andreas Arnold / AFP / Profimedia
Recentul atentat de la Solingen, o localitate din vestul Germaniei cu aproximativ 160.000 locuitori, a schimbat multe în politica privind migrația de la Berlin. Guvernul s-a văzut nevoit să ia măsuri urgente (deși oarecum tardive) pentru a-și mulțumi și liniști electoratul și așa extrem de nemulțumit din alte cauze. De-a lungul anilor la guvernare, coaliția-semafor (social- democrați, verzi și liberali) nu și-a respectat promisiunile, preferând disensiunile unui compromis benefic populației civile și soluționării problemelor reale (cum ar fi cele de ordin economic, de exemplu).
Exact din acest motiv, partidul de extremă dreapta AfD (Alternativa pentru Germania) a câștigat alegerile regionale din Turingia din 1 septembrie: pentru că, în modul cel mai populist posibil, a apelat la oamenii cu prea puțină răbdare pentru jocurile politice și prea mult gust pentru soluții facile (și fasciste), cum este și blamarea imigranților pentru toate relele din țară. Deși, dacă tot e să ne referim la economie sau la infrastructură, acestea sunt în declin de zeci de ani și nu pot fi relaționate cu politica privind migrația și azilul, inaugurată de guvernul Merkel.
În orice caz, AfD-ul a demonstrat acum că nu mai poate fi nici ignorat, nici marginalizat: victoria incontestabilă din Turingia cu 32,8% și cele 30,6% obținute în Saxonia - o poziție secundă față de CDU, dar la o diferență de doar 1,5% - nu sunt deloc de neglijat. Este prima dată după 1945 când un partid de extremă dreapta obține astfel de rezultate la nivel de land.
Și, în ciuda refuzului celorlalte partide de a coaliza pe plan regional, AfD-ul cu ideologia sa, așa cum s-a văzut și la alegerile europarlamentare, are deja o greutate pe plan național.
Este o tendință cu adevărat îngrijorătoare, la fel ca ascensiunea Uniunii Sahra Wagenknecht (BSW), o mișcare cameleonică ce pare de stânga, dar care frizează absurdul populismului de dreapta, când și cum îi convine.
În oglindă trebuie văzută înfrângerea de-a dreptul rușinoasă suferită de partidele de guvernare, dar mai ales de SPD, care își pierde (și aici) legitimitatea și inclusiv priza la public.
Atentatul terorist de la Solingen din 23 august ar fi putut avea loc în orice stat european, dar a avut loc în Germania și a fost extrem de bine instrumentalizat de către AfD în contextul alegerilor: a fost comis de un tânăr sirian căruia îi fusese respinsă cererea de azil și nu fusese încă deportat.
Din păcate, Solingen nu este pentru prima dată teatrul unui astfel de atac înspăimântător: în mai 1993, 4 tineri neonaziști au incendiat locuința familiei de origine turcă Genç: 5 femei au murit, alți 17 bărbați au fost grav răniți. De asemenea, landul Westfalia nu a trecut pentru prima dată printr-o astfel de dramă. La Dortmund în perioada 2000-2006, grupul terorist de extremă dreaptă NSU (National Socialist Underground) a comis o serie de 9 asasinate, motivate rasial, asupra unor mici întreprinzători de origine străină: 3 de origine turcă, 5 de origine kurdă și 1 grec.
Din păcate, toate aceste acte de discriminare și violență rasială, dar mai ales contribuția imigranților, a „străinilor”, la bunăstarea actuală a Germaniei par acum să fie uitate…
Polemica actuală privind controalele și măsurile de securitate împotriva terorismului a fost exacerbată și în urma unui atac din luna mai 2024, când un polițist a fost înjunghiat de către un afghan la Mannheim. În consecință, guvernul de la Berlin începuse deja să se gândească la posibilitatea deportării infractorilor de origine străină, chiar dacă statul de origine ar fi Siria sau Afghanistan, care nu pot fi considerate complet sigure.
Ca să închidă această dezbatere, care a devenit deja extrem de încinsă, guvernul de coaliție a propus, în ziua de 29 august, un nou pachet de măsuri, care, dacă vor fi aprobate, vor redefini noua politică a Berlinului referitoare la fenomenul migrației și la azil. Prevederile includ măsuri drastice legate de portul de armă albă, o mai mare libertate acordată autorităților responsabile de investigații (inclusiv accesul la bazele de date biometrice) și anularea ajutorului social acordat refugiaților ce nu au primit azil. Refugiații înregistrați conform Regulamentului Dublin într-un alt stat UE nu vor mai putea beneficia (în principiu) de ajutor financiar în Germania. Controalele la granițe vor rămâne în vigoare, obiectivul guvernului și al opoziției fiind reducerea migrației ilegale: din octombrie 2023, Germania a impus controale la granița cu Polonia, Cehia și Elveția, suspendând astfel („în mod excepțional” și din motive de securitate) regulile spațiului Schengen.
Cât despre deportarea imigranților acuzați de infracțiuni, ministrul de interne, Nancy Faeser, a declarat că procedurile vor fi demarate curând, însă, vineri, 30 august, deja a avut loc primul zbor de repatriere către Kabul, ceea ce reprezintă o premieră absolută de la preluarea puterii de către talibani. Deși guvernul german afirmă că nu a tratat și nu tratează cu talibanii, 28 de persoane au fost repatriate cu acest zbor, iar operațiunea a fost efectuată prin intermediul Qatar.
În orice caz, Berlinul știe bine că deportările și refugiații musulmani în sine nu au nimic de-a face cu radicalizarea islamistă, că problema trebuie combătută cu alte metode, nu prin sancționarea celor ce vin din afara spațiului UE în căutare de protecție internațională.
Tentativa de atentat de la München, din 5 septembrie, este o altă dovadă în acest sens.
Chestiunea migrației ilegale trebuie tratată cu atenție în momentul de față - ceea ce nu pare să facă partidul de opoziție CDU, în frunte cu Friedrich Merz, care își pregătește încă de pe acum campania electorală din 2025 - deoarece traversăm o perioadă în care partidul AfD duce o adevărată cruciadă rasistă împotriva imigranților, în general, și a musulmanilor în special, acuzând politica dusă de Angela Merkel și planurile privind „Remigrația”.
Aceasta este o retorică xenofobă toxică, ce prinde încă la anumite categorii de populație din vechea Germanie de Est, dar ilustrează un adevărat regres în contextul în care Germania modernă nu doar că supraviețuiește datorită demografiei multi-kulti, dar a fost reconstruită de către muncitorii străini mediteraneeni invitați în Vest încă din 1959: italieni, spanioli greci, turci - așa-numiții “Gastarbeiter” (cei din urmă, în marea lor majoritate musulmani).
Și să nu uităm sutele de mii de sirieni deja integrați, în procent de 70%, pe piața de muncă națională, dar care, în procent de 66% beneficiază (încă!) doar de salariul minim pe economie.
Într-adevăr, statul german trebuie să se arate ferm și să ia măsuri împotriva amenințărilor teroriste de orice tip: contra islamismului, dar și contra neonazismului, care, prin intermediul AfD, ia forme ceva mai insidioase ca discurs politic,… dar din ce în ce mai vizibile.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sahra Wagenknecht și partidul ei BSW reprezintă Stânga conservatoare, iar partidul cel nou este special construit în jurul liderului său Sahra Wagenknecht, un politician integru de mare notorietate și foarte bună apreciere, altfel unui partid nou și cvasinecunoscut i-ar fi fost greu să se impună pe scena politică.
Sahra Wagenknecht nu este "cameleonică" și nu "pare de stânga", ci _chiar este_ de stânga și așa a fost toată viața ei: provine din fosta RDG, a crescut și a studiat în Jena, unul dintre orașele mari și centrele universitare de bun renume din Germania. A făcut parte la început din SED, fostul partid al lui Erich Honecker, apoi, nach der Wende, succesiv din PDS, WASG și DIE LINKE - Partidul Stângii din Germania.
Prin urmare, până să își înființeze propriul partid, BSW, Sahra Wagenknecht a făcut parte numai din partide de stânga, iar actualul ei partid BSW este tot de stânga, având în vedere că principalele idei care stau la baza doctrinei și programului partidului sunt ale Sahrei Wagenknecht, idei corecte, raționale și sănătoase pe care le susține de ani de zile, de pe vremea când BSW încă nici nu exista.
Obiectivul principal al BSW a fost și este să smulgă voturi de la partidul fascist și ultrareacționar afd, în condițiile ascensiunii acestui partid pe fondul nemulțumirii electoratului față de politicile tâmpite și atât de dăunătoare ale coaliției-semafor, în mare parte impuse din afara Germaniei, de către păpușarii imperialiști de la washington. Pentru un partid înființat abia în ianuarie 2024, primele alegeri, europarlamentareke, au fost o victorie, BSW obținând mandate și un procentaj dublu față de fostul partid al Sahrei Wagenknecht, DIE LINKE.
De asemenea, și în alegerile de land din Turingia și Saxonia, BSW a obținut un procentaj cu 2 cifre, fiind al treilea partid politic după afd și cdu în Turingia, respectiv după cdu și afd în Saxonia.
Fără BSW, în Turingia afd ar fi avut cu 15,8%, iar în Saxonia cu 11,8% mai mult și eventual ar fi dat premierul de land. Însă acest lucru nu se întâmplă, și anume mulțumită Sahrei Wagenknecht și partidului ei de stânga BSW, care a refuzat și refuză orice alianță sau colaborare cu partidul fascist de extremă dreaptă afd.
Prin urmare, ascensiunea Sahrei Wagenknecht și a partidului ei BSW nu este îngrijorătoare, ci îmbucurătoare și salvatoare, deoarece este invers proporțională cu procentajul afd: altfel spus, cu cât crește BSW, cu atât scade afd și, prin urmare, fiecare vot în plus pentru Sahra Wagenknecht și partidul ei BSW este o lovitură dată fascismului. Irice lovitură dată fascismului este un lucru bun!
Sahra Wagenknecht și partidul ei BSW reprezintă de fapt _adevărata_ alternativă pentru Germania atât raportat la partidele din coaliția-semafor, cât și la falsa "alternativă" la acestea, respectiv partidul fascist afd. De aceea orice creștere a Sahrei Wagenknecht și a BSW este îmbucurătoare, benefică și salvatoare pentru Germania și, cu bătaie lungă, pentru întreaga Europă: câtă vreme există politicieni-model ca Sahra Wagenknecht și partide ca BSW, încă există speranță de mai bine! Foarte rău că noi în România nu avem așa ceva!
Cât despre marii perdanți ai alegerilor de land din Turingia și Saxonia, aceștia nu sunt nici pe departe social-democrații din SPD, care da, au pierdut multe procente, dar au rămas în parlamentul de land, ci liberalii din FDP, care zboară din ambele parlamente de land, precum și verzii, care au scăzut rău în Saxonia și au zburat de tot din Landtag în Turingia.
De ce prinde la popor Sahra Wagenknecht și este votată în principal de oamenii cei mai săraci, cu cele mai mici venituri? Fiindcă e cum spune ea: sărăcia este problema nr. 1 si pentru orice forță politică preocuparea nr. 1 ar trebui să fie eradicarea sau măcar ameliorarea sărăciei și creșterea nivelului de trai. Numai ea și BSW acordă prioritate maximă acestei chestiuni, alții fiind preocupați să arunce bani pe gârlă pe "ajutorarea" (în traducere înarmarea) Ucrainei și să distrugă economia Germaniei prin sancțiunile zise antiruse, dar de fapt antieuropene și în special antigermane impuse de la washington.
De asemenea, ea vine cu critici justificate la adresa coaliției-semafor și în același timp cu soluții rezonabile, viabile, realiste, bazate pe date concrete furnizate de instituții oficiale si pe modele rodate în alte țări europene și care au dovedit că funcționează bine în țările respective, deci ar trebui să funcționeze bine și în Germania: reforma pensiilor după modelul Austriei ar aduce minim 800 euro lunar în plus la fiecare pensie din Germania, sau controlul strict al imigrației după modelul european din Danemarca.
De ce este Sahra Wagenknecht un politician-model? Fiindcă se remarcă din prima prin inteligență, gândire logică, rațiune, elocință (știe să vorbească și să argumenteze logic și astfel să convingă pein discurs), seriozitate (chiar dacă are simțul umorului și al ironiei, ea știe că nu se glumește cu lucruri serioase), carismă, dar și competență (este doctor în economie), corectitudine (asupra ei nu planează nicio acuzație și nicio suspiciune de corupție, furăciuni, fraude etc.), consecvență (își menține ideile principale de ani de zile; de ex., pt. restricționarea imigrației și-a și luat un tort în plină figură în 2016 la o adunare a DIE LINKE), bun look (știe să se îmbrace, să se macheze și să se accesorizeze mereu decent-elegant, nu ca bălțata aia de claudia roth, ministrul culturii, de pildă) etc. etc. Foarte rău că în România nu avem politicieni ca Sahra Wagenknecht și, din păcate, la noi nimeni nici măcar nu se apropie de modelul ei!
Europa MOARE, a ajuns de râsul lumii, "capitala Europei" arată ca o mizerie de oraș african, dar "formatorii de opinie" ne fac capul mare despre "extremiștii" de la AfD care vor, culmea tupeului, o Germanie pentru... GERMANI!