Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Guy Kawasaki: „Scopul meu este să educ, nu să uluiesc”. INTERVIU

Guy Kawasaki

Foto: Guliver/Getty Images

S-a născut în Hawaii și este japonez. Și-a cunoscut soția, Beth, pe când lucra la Apple. A fost dragoste la prima vedere. Este tatăl a patru copii (Nicodemus, Noah, Nohemi și Nathan), dintre care doi sunt adoptați.

Este promotorul-șef al platformei australiene Canva, destinată celor care nu se pricep la design, dar care au nevoie de materiale de promovare de calitate. Este președintele Consiliului de Administrație al companiei Cheeze. Este ambasador al mărcii Mercedes.

Deși este cunoscut pentru activitatea sa din cadrul Apple, în perioada Steve Jobs, interlocutorul meu a lucrat și ca însoțitor de șofer de camion, arhivar, cercetător, numărător de diamante și vicepreședinte de vânzări și marketing pentru o firmă de bijuterii.

A scris, în total, 15 cărți. În ultima, apărută recent la Editura Publica, amintește despre fostul vice-președinte al companiei United Airlines, căruia i-a împrumutat niște bani. Dacă i-a primit sau nu înapoi, o să aflați direct de la autor.

Suferă de tulburarea Ménière, despre care spune că a căpătat-o în urma numeroaselor prezentări de doi bani la care a asistat.

A fost confundat de-a lungul vieții cu Jackie Chan (vedeți o postare amuzantă de pe Twitter) și cu Robert Kiyosaki (pe care îl parafrazează, spunând că el, Kawasaki, a rămas doar un “tată sărac, tată sărac”).

Este un orator excelent, are un umor incredibil și a răspuns cu generozitate întrebărilor.

Scopul meu este să educ, nu să uluiesc

Interviu cu Guy Kawasaki 

Familia e cea mai tare

În ultima carte, Wise Guy, îl menționați pe tatăl dvs. de 90 de ori. În același timp, o aduceți pe mama dvs în prim plan de numai 20 de ori. V-ați propus să îndreptați în vreun fel acest aspect?

Nu, nu mi-am propus așa ceva. Nu simt nicio presiune în direcția aceasta. Dacă cineva vrea să tragă vreo concluzie în funcție de o astfel de numărătoare, ar greși profund. Nu e chiar atât de simplu.

Numele celor patru copii ai dvs. încep toate cu litera N. De ce?

După alegerea numelor primilor doi copii, am hotărât că ar fi un amănunt simpatic, așa că am rămas la litera N. Fără nicio semnificație aparte.

Există vreun motiv pentru care unii oameni au parte de o viață pe care mulți și-ar dori-o?

Cele mai prețioase bunuri ale vieții mele sunt cei patru copii. Există vreun motiv în spatele faptului că am patru copii? Oare Dumnezeu sau vreo altă forță supremă a avut vreun plan pentru mine sau pentru ca eu să am patru copii? Nu m-am gândit la asta. Mă simt doar norocos că am patru copii.

Despre greșeli

La finalul lunii trecute, Papa Francisc a fost în România. Cu câteva luni înainte, un preot catolic din Polonia a dat foc unor cărți din seria Harry Potter. Ce l-ați fi întrebat pe Papă, dacă v-ați fi întâlnit cu el în România?

L-aș fi întrebat: ar fi necesar ca creștinătatea să se renască?

Infografic Guy Kawasaki

V-a înapoiat Tom O’Toole cei o sută de dolari?

Nu. (n.r. Ceea ce înseamnă că O’Toole nu a citit încă Wise Guy.) 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Filbert check icon
    Dupa citate pare un Coelho al ariei high-tech/TED talks. E doar o impresie grabita asa ca n-o luati prea in serios, n-o iau nici eu. :)
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult

Eoliene / sursa foto: Inquam Photos

Suntem într-un moment foarte dificil care nu mai poate fi rezolvat cu încă o rundă de împrumuturi și încă o rundă de consum în neștire. Vestea bună este că avem în sfârșit un prim ministru capabil, care pare decis să ia decizii dure care să ne scoată repede din criza. Întrebarea este: suntem în stare pentru prima oară după Revoluție să facem ceva pe termen lung?

Citește mai mult