Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

La 50 de ani mi-am asumat o provocare. Să citesc 50 de cărți într-un an

Femeie citind

Foto: Guliver Getty Images

Atunci când Ann Morgan, colegă cu mine la London School of Journalism, m-a rugat să-i recomand un autor român pentru ce avea de gând să facă în 2012, m-am gândit că ideea, deși uimitoare, este imposibil de pus în practică. Își propusese ca, pe parcursul unui an, să citească o carte din fiecare stat al lumii. Londra urma să găzduiască Olimpiada de Vară, iar Ann voia să marcheze evenimentul în felul ei: să citească într-un an aproape două sute de cărți. Planul lui Ann, dus cu stoicism până la capăt, s-a materializat într-o carte lansată pe ambele maluri ale Oceanului Atlantic. (Cine este interesat, poate accesa aici lista cărților citite de Ann Morgan.)

Ideea mi-a tot rulat în subconștient și a ieșit din nou la suprafață la începutul acestui an, după ce am citit în Harvard Business Review un articol despre cum să citești mai multe cărți. Așa a început totul.

Primul lucru pe care l-am făcut după ce am terminat articolul a fost să mă uit în jurul meu. Am descoperit multe, multe cărți. Unele începute și abandonate. Altele în țiplă, neatinse de ani de zile. Cele mai multe așteptau în stivă ziua în care urma să transform cititul zilnic într-o rutină.

Pasul doi recomandat de autor era să-ți iei un angajament public referitor la numărul de cărți pe care îți propui să le citești. Aha!, mi-am spus. Dacă tot împlinesc anul acesta 50 de ani, cum ar fi să citesc zilnic 50 de pagini, iar într-un an 50 de cărți? Mai rămânea să-mi întocmesc o listă de lecturi, după ce în prealabil aș fi cercetat ce preferințe au liderii de opinie. S-a rezolvat și asta: am compus lista, am fotografiat-o, am scris pe Facebook și pe blog.

Ce am învățat? În primul rând, să nu mă culc fără să fi citit cât de puțin. Am citit chiar și în zilele în care am ajuns acasă ruptă de oboseală. M-am trezit dimineața devreme și am citit. Am renunțat aproape de tot la televizor și am redus substanțial timpul petrecut pe rețelele sociale

De la începutul anului am terminat 38 de cărți. Doar în luna iulie am terminat șase. Am depășit în total zece mii de pagini de carte, fără a pune la socoteală articolele sau publicațiile de specialitate pe care orice om pasionat de munca lui le citește.

Ce am învățat? În primul rând, să nu mă culc fără să fi citit cât de puțin. Am citit chiar și în zilele în care am ajuns acasă ruptă de oboseală. M-am trezit dimineața devreme și am citit. Am renunțat aproape de tot la televizor și am redus substanțial timpul petrecut pe rețelele sociale. Am văzut că se poate, că pe măsură ce citesc capăt viteză, iar creierul meu începe să funcționeze ca atunci când mă pregăteam pentru examene.

Ce revelație am avut? În timp ce-l citeam pe Radu Pavel Gheo mi-am dat seama că numărul autorilor români din lista mea inițială era foarte mic. Mi s-a părut că am comis o nedreptate și mi-am făcut din nou temele. Așa am ajuns să descopăr autori deosebit de talentați precum Mara Wagner, Camelia Cavadia, Radu Găvan sau Ion Aion, care te țin captiv între coperte.

Ce a fost cel mai greu? Să mențin ritmul zilnic, indiferent de prioritățile profesionale. Să nu renunț. Indiferent de motiv, să nu mai abandonez cărți și să le termin odată ce le-am început. Să mă opresc din cumpărat cărți (asta e cel mai greu).

Ce am descoperit? Că lumea nu citește. Și nu mă refer la presă ori la lucruri postate de prieteni, ci la cărți. Mergând cu metroul am fost uimită să văd cât de mulți călători pierd timpul pe Facebook. 

Ce nu a funcționat? Cine a spus că cititul îi dă omului greutate, a avut dreptate mare. Tot citind am pus pe mine niște kilograme, care m-au trimis spre un alt obiectiv: parcurgerea zilnică a cinci mii de pași. Am început să merg pe jos, dar asta înseamnă mai mult timp pentru a ajunge din punctul A în punctul B. Grație tehnologiei, mi-am pus pe telefon audiobook-uri (podcasturi aveam deja), iar mersul pe jos a devenit dintr-o dată mult mai interesant.

Ce am descoperit? Că lumea nu citește. Și nu mă refer la presă ori la lucruri postate de prieteni, ci la cărți. Mergând cu metroul am fost uimită să văd cât de mulți călători pierd timpul pe Facebook. Lumea din jurul meu a început să mă felicite pentru cât citesc, unii oftând că nu au timp suficient, alții plângându-se că nu au mai citit o carte de ani de zile.

Ce m-a uimit? 1/ Numărul prietenilor care îmi oferă cărți a crescut simțitor. 2/ Cineva a intrat pe blogul meu și mi-a trimis un link de la care să pot descărca, în voie, o ladă de cărți. Nu am descărcat cărțile și nu am făcut public comentariul din motive care țin de legislație. Pentru asta, comentatorul a găsit că e potrivit să mă înjure. 3/ Pentru că una dintre cărțile citite de mine lăsa mult de dorit la capitolul traducere/editare, am fost rugată să ajut cu o nouă corectură. 4/ Cel mai mult, însă, nu m-a uimit faptul că pot să-mi duc la îndeplinire un obiectiv calculat corect și asumat onest, ci că această activitate, banală până la urmă, mi-a indus o stare de zen la care nu mai sunt dispusă să renunț. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Este „un exercițiu” recomandabil multora ( excluzându-i , desigur, pe filologi).
    Două observații: cartea nu e medicament, pe care „musai să-l iei”, că-ți place ori nu;
    nu-ți poți programa să nu mai cumperi cărți.
    • Like 0
  • Fără falsă modestie, nu cred că sunt mulți care au citit mai mult decât mine!
    • Like 0
  • Crabu check icon
    Fara numar, fara numar ...
    • Like 0
  • Sunt batran dar nascut fiind “mai de demult” fara televizor si net am citit foarte mult. Au trecut anii si a venit momentul la care am realizat ca am citit mult si prost. Am vazut ca nu am citit cartzi esentziale!
    Acum sunt pensionar si cumpar cu multa parcimonie numai cartzi de istorie . Si nu din cauza banilor ci pentru ca am constatat ca domeniul care imi place cel mai mult are raftul gol. Si nici nu mai am mult timp.
    Indemnul “cititzi baietzi (si fete) numai cititzi” suna bine dar data fiind criza de timp eu cred ca o selectie se impune.
    O carte se citeste daca “intri” in atmosfera ei, o alergare buna se face daca te bucuri de atmosfera prin care alergi (parc, padure, oameni). In ambele cazuri itzi simtzi ritmul interior modificat…..in acord sau nu cu mediul in care patrunzi.
    Daca patrunzi!
    Daca patrunzi!
    Daca patrunzi!
    Nu va propunetzi sa cititzi oricum 50 de carzti pe an. Cititzi mai putzine dar aflatzi care sunt cele esentziale! Esentziale pentru ca fac parte din patrimoniul cultural al omenirii si suntem oameni si iar esentiale pentru personalitatea noastra unica (pentru sufletul meu, al tau...).
    • Like 7
    • @ Dan Apostol
      Anon check icon
      Tot respectul. Multumesc pentru sfatul intelept.
      • Like 0
  • nobody check icon
    Găsesc oarecum dezgustătoare ideea de a citi un număr prestabilit de cărţi. Cititul nu se face la normă, nu se face pentru "palmares". Sau cel puţin nu ar trebui, în opinia mea.

    Eu când mă hotărăsc să citesc o carte sunt foarte atent la starea de spirit pe care o am în momentul ăla. Scopul e să savurezi "călatoria", să te "impregnezi" în rândurile parcurse, să fii una cu naratorul şi personajele. Dacă n-am chef de citit în ziua respectivă voi parcurge paginile mecanic, impersonal, fără să reuşesc acea imersiune plăcută în universul imaginat de autor.
    • Like 3
  • Buna ,Cristina!Am inceput sa citesc la 5 ani.Povesti nemuritoare,poezii frumoase pentru copii.Am ajuns repede la Jules Verne si Al.Dumas(amandoi).In cativa ani eram dependent de citit iar mama ma incuraja straduindu-se sa-mi gaseasca carti greu de procurat pe vremea aceea.Televizorul nu ma tenta din motive lesne de inteles,deci rupeam cartile.In cativa ani am ajuns sa uit titlurile a ceea ce am citit dar e deajuns sa rasfoiesc paginile ca sa-mi reamintesc.Cand am fost militar in termen l-am exasperat pe "lentul" sef de pluton ca in pauze eram permanent cu cartea intr-o mana si ceva mancabil in cealalta.Dupa '90 au aparut cartile nepublicate pana atunci si am inceput sa dau sume considerabile pe ele doar pentru ca nu puteam sa nu le citesc.Am continuat sa ignor tv-ul dar mai putin,erau mai multe de vazut si acolo.Si am ajuns in epoca computerelor,laptopurilor,smart-phonurilor,fite pentru o gramada de oameni si mai ales adolescenti care au inceput tot mai des sa dea cu capul in copaci pe strada din cauza fb-ului,nu se mai vad ei intre ei chiar daca stau alaturi,au o gramada de prieteni in pixeli. Acum am 53 de ani,laptopul este o necesitate ca si telefonul mobil, dar cum ai spus si tu-dimineata ma trezesc si nu se poate sa nu citesc macar cateva pagini iar noaptea de multe ori adorm cu cartea in mana si visez uneori ce va urma fara sa se potriveasca vreodata.E foarte placut si voi fi permanent contra celor care se aduna la un gratar si bere dar inafara de muzica,e liniste.Conversatiile sunt din varful degetelor.D e multe ori am avut ocazia sa contemplu imaginea asta trista si chiar i-am intrebat direct de ce ne-am adunat acolo cand puteam sta foarte bine acasa si sa rasfoim fb-ul.Fara efect din partea majoritatii.Asa ca am inceput sa-i ignor pe "telefonisti"si sa-mi caut alte ocupatii.Stii care este marele meu avantaj?Pot sa-mi verific e-mail-ul,messengerul,sa vad filme care i-mi plac,sa citesc ce si cat timp vreau iar cand ies pe strada ma uit la cer,la nori,la pasari,la oameni,la masini .Ma bucur mai mult sau mai putin de ceea ce vad dar macar vad ceva si mi-e mila de cei cu nasul plecat in telefon,ma mir ca nu-i doare gatul,ii ocolesc inainte de a se tranti in mine sau uneori nu,doar pentru ai trezi putin.Ma bucur ca nu sunt "telefonist"! A propos de citit,50 de carti pe an e destul,depinde si de timpul pe care il ai,de numarul de pagini si de complexitatea cartii.200 pe an e o aberatie.As vrea tare mult sa incerce si cei cu telefonul lipit de mana sa citeasca ceva,sa-si aleaga o tema care le place si poate i-si vor da seama ca e mult mai placut in lumea cartilor decat in lumea barfelor fb.
    • Like 4
    • @ Emil Bodnariuc
      Anon check icon
      Sunt in general cu telefonul lipit de mana si va dau dreptate: cartile sunt muuult mai interesante decat fb. Nu-mi plac retelele de social media, nu mi-au placut de la bun inceput, drept urmare nici nu le prea folosesc. Carti pe telefon insa am destule :)
      • Like 1
    • @ Emil Bodnariuc
      dalex check icon
      Sa observam diferenta intre "In cativa ani eram dependent de citit" din comentariul dvs. si cele afirmate in articol "Ce am descoperit? Că lumea nu citește". Este diferenta intre a face un lucru din pasiune si a-l face din snobism.
      • Like 0
  • De asemenea, pentru o reala și realista asimilare a lecturilor, nu as recomanda cititul la kilogram. Sau compulsiv. Totul poate deveni un zgomot de fond in acest fel. Și e păcat (de cărți, de tine).
    • Like 2
  • De peste cincizeci de ani ma chinui sa termin de citit o carte, sper ca anul asta sa reușesc.
    • Like 1
    • @ Gigel Flocea
      check icon
      Levantul?
      • Like 2
    • @ Gigel Flocea
      dalex check icon
      Verifica metoda Basescu.
      • Like 0
  • Am citit mereu, dar în ultimii doi ani citesc, în medie, o carte pe săptămână.
    • Like 0
  • De peste zece ani, reușesc să citesc cca 48 de cărți într-un an. Beletristica, istorie și psiho. Și nu am cincizeci de ani. Încă.
    • Like 1
    • @ cristiansirb
      As fi vrut s-o întreb si pe autoarea articolului, te întreb si pe tine:
      Care e cea mai buna carte pe care ai citit-o, ever???
      • Like 0
    • @ Gigel Flocea
      Foarte bună întrebare! Mereu mi-m pus-o și singură dar nu e ușor de răspuns. Fiecare carte citită are atractivitatea ei și îți oferă o sumedenie de răspunsuri la multe din întreările exitențiale pe care ți le pui într-un moment sau altul al vieții. La 12 ani a fi spus cu cea mai mare sigurnață posibilă ca nu există carte mai bună decât " Contele de Monte Cristo", la 17 ani aș fi spus că în mod sigur cartea cea mai bună este " Roșu și negru" de Stendhal la 20 de ani aș fi pus pe primul loc "În căutarea timpului pierdut" de Marcel Proust. Astăzi, când am 70 de ani și mii de cărți citite de-a lungul vieții, nu mă pot hazarda să dau un răspuns sigur și precis. Pot spune că cea mai bună carte citită la acest început de august este romanul scriitoarei Ruxandra Ivăncescu " Maranon sau Adevărata istorie a descoperirii lumii noi" un roman superb pe care îl recomand tuturor celor care iubesc lectura. Și recitirea unui roman necesar zilei de 6 august " Nu ești tu Stăpânul zorilor" de Pearl Buck pentru comemorarea tragediei de la Hirosima de acum 72 de ani.
      • Like 4
    • @ Gigel Flocea
      Nu prea accept să fac clasamente din astea. Nici pentru mine însumi. Cel mai ușor mi-este să stabilesc la final de an care a fost cea mai buna carte a anului. Cred ca nu as fi același cititor înrăit dacă as avea in top o "cea mai buna carte" a tuturor timpurilor. Și cred ca nu ar exista nici literatura de azi, dacă o asemenea carte ar fi fost posibila.

      Pot face un top al cărțulie care au avut o influența copleșitoare asupra mea. Asta da! Camus, Marquez, Philip Roth etc.

      Nu exista deci cea mai buna carte dintotdeauna. Este foarte posibil ca o carte pe care la 23 de ani o socoteam epocala acum să-mi provoace ridicări de sprâncene.

      Criteriile se tot schimba. Simtitor. :)
      • Like 1
    • @ cristiansirb
      dalex check icon
      Incearca sa incluzi in lista Don Quijote de la Mancha.
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult