Foto: Guliver Getty Images
Atunci când Ann Morgan, colegă cu mine la London School of Journalism, m-a rugat să-i recomand un autor român pentru ce avea de gând să facă în 2012, m-am gândit că ideea, deși uimitoare, este imposibil de pus în practică. Își propusese ca, pe parcursul unui an, să citească o carte din fiecare stat al lumii. Londra urma să găzduiască Olimpiada de Vară, iar Ann voia să marcheze evenimentul în felul ei: să citească într-un an aproape două sute de cărți. Planul lui Ann, dus cu stoicism până la capăt, s-a materializat într-o carte lansată pe ambele maluri ale Oceanului Atlantic. (Cine este interesat, poate accesa aici lista cărților citite de Ann Morgan.)
Ideea mi-a tot rulat în subconștient și a ieșit din nou la suprafață la începutul acestui an, după ce am citit în Harvard Business Review un articol despre cum să citești mai multe cărți. Așa a început totul.
Primul lucru pe care l-am făcut după ce am terminat articolul a fost să mă uit în jurul meu. Am descoperit multe, multe cărți. Unele începute și abandonate. Altele în țiplă, neatinse de ani de zile. Cele mai multe așteptau în stivă ziua în care urma să transform cititul zilnic într-o rutină.
Pasul doi recomandat de autor era să-ți iei un angajament public referitor la numărul de cărți pe care îți propui să le citești. Aha!, mi-am spus. Dacă tot împlinesc anul acesta 50 de ani, cum ar fi să citesc zilnic 50 de pagini, iar într-un an 50 de cărți? Mai rămânea să-mi întocmesc o listă de lecturi, după ce în prealabil aș fi cercetat ce preferințe au liderii de opinie. S-a rezolvat și asta: am compus lista, am fotografiat-o, am scris pe Facebook și pe blog.
Ce am învățat? În primul rând, să nu mă culc fără să fi citit cât de puțin. Am citit chiar și în zilele în care am ajuns acasă ruptă de oboseală. M-am trezit dimineața devreme și am citit. Am renunțat aproape de tot la televizor și am redus substanțial timpul petrecut pe rețelele sociale
De la începutul anului am terminat 38 de cărți. Doar în luna iulie am terminat șase. Am depășit în total zece mii de pagini de carte, fără a pune la socoteală articolele sau publicațiile de specialitate pe care orice om pasionat de munca lui le citește.
Ce am învățat? În primul rând, să nu mă culc fără să fi citit cât de puțin. Am citit chiar și în zilele în care am ajuns acasă ruptă de oboseală. M-am trezit dimineața devreme și am citit. Am renunțat aproape de tot la televizor și am redus substanțial timpul petrecut pe rețelele sociale. Am văzut că se poate, că pe măsură ce citesc capăt viteză, iar creierul meu începe să funcționeze ca atunci când mă pregăteam pentru examene.
Ce revelație am avut? În timp ce-l citeam pe Radu Pavel Gheo mi-am dat seama că numărul autorilor români din lista mea inițială era foarte mic. Mi s-a părut că am comis o nedreptate și mi-am făcut din nou temele. Așa am ajuns să descopăr autori deosebit de talentați precum Mara Wagner, Camelia Cavadia, Radu Găvan sau Ion Aion, care te țin captiv între coperte.
Ce a fost cel mai greu? Să mențin ritmul zilnic, indiferent de prioritățile profesionale. Să nu renunț. Indiferent de motiv, să nu mai abandonez cărți și să le termin odată ce le-am început. Să mă opresc din cumpărat cărți (asta e cel mai greu).
Ce am descoperit? Că lumea nu citește. Și nu mă refer la presă ori la lucruri postate de prieteni, ci la cărți. Mergând cu metroul am fost uimită să văd cât de mulți călători pierd timpul pe Facebook.
Ce nu a funcționat? Cine a spus că cititul îi dă omului greutate, a avut dreptate mare. Tot citind am pus pe mine niște kilograme, care m-au trimis spre un alt obiectiv: parcurgerea zilnică a cinci mii de pași. Am început să merg pe jos, dar asta înseamnă mai mult timp pentru a ajunge din punctul A în punctul B. Grație tehnologiei, mi-am pus pe telefon audiobook-uri (podcasturi aveam deja), iar mersul pe jos a devenit dintr-o dată mult mai interesant.
Ce am descoperit? Că lumea nu citește. Și nu mă refer la presă ori la lucruri postate de prieteni, ci la cărți. Mergând cu metroul am fost uimită să văd cât de mulți călători pierd timpul pe Facebook. Lumea din jurul meu a început să mă felicite pentru cât citesc, unii oftând că nu au timp suficient, alții plângându-se că nu au mai citit o carte de ani de zile.
Ce m-a uimit? 1/ Numărul prietenilor care îmi oferă cărți a crescut simțitor. 2/ Cineva a intrat pe blogul meu și mi-a trimis un link de la care să pot descărca, în voie, o ladă de cărți. Nu am descărcat cărțile și nu am făcut public comentariul din motive care țin de legislație. Pentru asta, comentatorul a găsit că e potrivit să mă înjure. 3/ Pentru că una dintre cărțile citite de mine lăsa mult de dorit la capitolul traducere/editare, am fost rugată să ajut cu o nouă corectură. 4/ Cel mai mult, însă, nu m-a uimit faptul că pot să-mi duc la îndeplinire un obiectiv calculat corect și asumat onest, ci că această activitate, banală până la urmă, mi-a indus o stare de zen la care nu mai sunt dispusă să renunț.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Două observații: cartea nu e medicament, pe care „musai să-l iei”, că-ți place ori nu;
nu-ți poți programa să nu mai cumperi cărți.
Acum sunt pensionar si cumpar cu multa parcimonie numai cartzi de istorie . Si nu din cauza banilor ci pentru ca am constatat ca domeniul care imi place cel mai mult are raftul gol. Si nici nu mai am mult timp.
Indemnul “cititzi baietzi (si fete) numai cititzi” suna bine dar data fiind criza de timp eu cred ca o selectie se impune.
O carte se citeste daca “intri” in atmosfera ei, o alergare buna se face daca te bucuri de atmosfera prin care alergi (parc, padure, oameni). In ambele cazuri itzi simtzi ritmul interior modificat…..in acord sau nu cu mediul in care patrunzi.
Daca patrunzi!
Daca patrunzi!
Daca patrunzi!
Nu va propunetzi sa cititzi oricum 50 de carzti pe an. Cititzi mai putzine dar aflatzi care sunt cele esentziale! Esentziale pentru ca fac parte din patrimoniul cultural al omenirii si suntem oameni si iar esentiale pentru personalitatea noastra unica (pentru sufletul meu, al tau...).
Eu când mă hotărăsc să citesc o carte sunt foarte atent la starea de spirit pe care o am în momentul ăla. Scopul e să savurezi "călatoria", să te "impregnezi" în rândurile parcurse, să fii una cu naratorul şi personajele. Dacă n-am chef de citit în ziua respectivă voi parcurge paginile mecanic, impersonal, fără să reuşesc acea imersiune plăcută în universul imaginat de autor.
Care e cea mai buna carte pe care ai citit-o, ever???
Pot face un top al cărțulie care au avut o influența copleșitoare asupra mea. Asta da! Camus, Marquez, Philip Roth etc.
Nu exista deci cea mai buna carte dintotdeauna. Este foarte posibil ca o carte pe care la 23 de ani o socoteam epocala acum să-mi provoace ridicări de sprâncene.
Criteriile se tot schimba. Simtitor. :)