Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Horia Brenciu, despre adopția fiului său: „Trebuie să știi că înăuntrul tău există destulă dragoste. Așa cum în muzică nu poți fără voce, în adopție nu poți fără dragoste”

Horia Brenciu are 4 copii - 3 fete și un băiețel pe nume Toma, care are astăzi 5 ani. Atunci când soția sa, producătoarea tv Alice Dumitrescu, i-a propus să adopte, artistul a spus „da” fără rezerve. 

Cum a știut că este pregătit pentru acest pas? Horia Brenciu a vorbit despre o condiție esențială pe care crede că trebuie să o îndeplinească toți cei care vor să devină părinți adoptivi. „Trebuie să știi că înăuntrul tău există destulă dragoste. Așa cum în muzică nu poți fără voce, în adopție nu poți fără dragoste. Vrei? Da! Trebuie apoi să te întrebi: Ai destulă dragoste, ești dispus să întâmpini un destin?”, a spus acesta în emisiunea „În fața ta” de la Digi24.

Familia lui Horia Brenciu

În opinia sa, surpriza primirii unui copil adoptiv în familia ta nu este foarte diferită de surpriza nașterii unui copil biologic, pe care încerci să ți-l imaginezi din perioada intrauterină. 

„Acel lucru nu este la fel de surprinzător precum un copil adoptat? Cu atât mai mult cu cât al nostru a fost adus direct de la maternitate. Nu-ți mai face probleme, e al tău, îl acoperi cu dragostea ta”, crede Horia Brenciu. 

În timp continuă el, copilul se integrează în familie și ajunge să îți semene. Mina, surioara mai mare a lui Toma, îl ia cu ea peste tot. Când Brenciu pleacă de acasă o perioadă mai lungă, lasă în sarcina celui mic, singurul bărbat rămas în casă, să aibă grijă de fete. „Și el îmi spune: Tati, fără probleme! Protejăm! Protejăm”, povestește artistul.

Acesta spune că a așteptat vreme de 3-4 ani să devină părinte adoptiv, însă ar fi fost dispus să aștepte oricât. „Aici e vorba strict de dragoste. Că ar fi durat 10 ani hârțogăraia cu statul, nu mă interesa. La noi a durat 3-4 ani, în continuare există verificări care se fac. Statul își face datoria. Dar statul nu îți cuantifică dragostea ta. Dragostea ta este neîntinată față de un copil. Dacă tu ai hotărât să faci pasul către adopție nicio intervenție sau nicio hârțogăraie nu-i prea mare pentru a-ți da această legătură”, este de părere Brenciu.

Emisiunea „În fața ta” este difuzată de Digi 24 sâmbăta și duminica, de la ora 14:00.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Întreb și eu : oricare dintre noi poate adopta un copil în aceeași termeni în care a făcut-o Horia Brenciu ?
    • Like 1
  • Bravo! Foarte frumos și moralizator. Un lucru, totuși, trebuie remarcat: nu vad nici un copil rrom sau țigan, cum preferați.
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Un bătrân de 70 de ani stă pe nisip, cu picioarele încrucișate, după moda asiatică, lângă niște cercuri trasate de el cu bățul. Din când în când, se ridică și se uită la cercuri de sus și învârtindu-se în jurul lor. Din depărtare, se aud catapultele Siracuzei, îmbunătățite de moșneag ca să lovească mai precis și mai departe, dar și mai aproape, când navele romane ajungeau la câteva stadii distanță de zidurile cetății.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Copil furios / sursa foto: Profimedia

Școala românească, deși ar trebui să fie primul spațiu de siguranță, a devenit un loc al performanței mecanice, unde succesul se măsoară în note, nu în caractere. Absența educației emoționale lasă copiii fără cuvinte pentru a-și exprima frustrarea, frica sau nevoia de apartenență, transformând aceste stări în pumni sau în agresiuni online.

Citește mai mult