A fost exact așa cum ziceam alaltăieri la Digi Sport! Lăsați-mă și pe mine să am această măruntă satisfacție de comentator de tenis: Johnson și Sock sunt puternici luați fiecare în parte, servesc constant cu peste 200 km/h și lovesc năprasnic cu dreapta, dar când îi pui la un loc mai au de învățat finețe tehnică și gândire tactică de la Tecău și Mergea.
Jocul de dublu nu poate fi câștigat numai pe bază de forță. Florin le-a trimis niște crosuri cu dreapta lui minune aproape paralele cu fileul, la care americanii pur și simplu n-au știut să răspundă.
Un-doiurile serviciu plasat pe rever Horia, voleu la intercepție Florin, ca, de altfel întreg jocul de fileu al românilor au fost clar în afara competențelor lui Jack și Steve.
Ai noștri au folosit în momente importante lovituri moi, dar foarte bine plasate, cum se spune, „unde-i greu voinicului”, obligându-i pe americani să forțeze și să greșească.
Dar, poate că atuul cel mai important pentru cuplul Horia Tecău-Florin Mergea a fost altul: au arătat mai uniți în dorința de victorie pentru țara lor...
În sfârșit, în a șasea zi a Olimpiadei, România are asigurate două medalii, cel puțin de argint, mai întâi de către superbele fete de la spadă, și acum, de doi băieți care nu sunt produsul politicii sportive românești în agonie, ci propriii constructori în regim privat. Cu atât mai mare este meritul lor.
Aș vrea ca Rafael Nadal, alături de Marc Lopez, să le fie adversar în finală!...
PS. Chiar așa este, pentru istorie: finala olimpică la dublu, Rio 2016, Mergea-Tecău contra Nadal-Lopez
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
