Hristos a înviat! Pentru orice creștin, e mai mult decât o afirmație, e o proclamație, în care nu încape nici umbră de îndoială. Aidoma unei axiome în matematică, Hristos a înviat! nu are nevoie de nicio demonstrație, ESTE.
Replica însă, e un răspuns necerut, la o întrebare care nu se pune. Adevărat a-nviat! implică existența întrebării: este adevărat sau nu este adevărat că Hristos a înviat?
Învierea din morți a lui Iisus e dogma fundamentală a creștinismului. Fără ea, întreaga credință se prăbușește. De aceea, simpla întrebare de mai sus, care presupune un dubiu, este hulă. După Adevărat a-nviat! ar trebui ca un creștin adevărat să întrebe indignat: „De ce-mi spui asta? S-a pus vreo clipă problema că n-ar fi adevărat că Hristos a înviat?”.
Apoi, felul lipsit de respect față de Mântuitor în care e formulată Adevărat a-nviat! Subiectul nu e rostit, nu e nici măcar înlocuit printr-un pronume cu majusculă, El. Din „economie”?! E prea mult a se repeta numele Domnului? Poți să fii eliptic când vorbești de învierea lui Iisus?
Mai rău, așa mut cum este, subiectul Hristos nici măcar nu e așezat în capul vorbei, ca în Hristos a înviat!, acolo stă cuvântul „Adevărat”. Adevărul îl face viu pe Hristos sau Hristos este izvorâtorul de adevăr?
Iată de ce cred, eu, necredinciosul, că la Hristos a înviat! creștinește e să spui a doua oară Hristos a înviat! Orice altceva e de la Diavol.
