Familia mea a venit în vizită din Olanda: tata și unul dintre băieții mei, Ezra. Am petrecut câteva zile la Bistrița, iar luni dimineață, la micul dejun, Ezra mă întreabă: „Na, ce s-a întâmplat aseară?”. Ei, bineînțeles, nu știu prea multe despre politica din România, dar au văzut tensiunea și agitația. Încerc să îi explic – ca pentru începători – ce s-a întâmplat.
„Aici, partidul care a fost mereu la putere este PSD, socialiștii, dar acum au ajuns într-o poziție în care trei sferturi din România vrea să scape de ei. Românii sunt foarte supărați.”
Tata mă întreabă: „Dar de ce? Sărăcia e mult mai mică decât acum 32 de ani, prima dată când am venit în România.”
„Nu din cauza sărăciei neapărat,” îi răspund. „PSD e considerat partidul cel mai puțin dispus să lupte cu corupția. Pe deasupra, sunt 6 milioane de români plecați în străinătate, pentru că nu au de lucru aici. Și, ca ultim motiv, inegalitatea: economia a crescut, e drept, dar în mod inegal. Mulți s-au îmbogățit fără efort, prin șmecherii, iar alții au rămas în urmă – bătrâni, oameni de la țară. Socialiștii, care în mod normal ar trebui să-i protejeze pe cei vulnerabili, n-au făcut-o, din păcate, în România.”
„Și, l-au scos?”, întreabă Ezra.
„Cei supărați,” spun eu, „sunt separați în două tabere: una progresistă și una naționalistă. Amândouă au câștigat destul, dar PSD a rămas cu 22% cel mai mare partid.”
„Bine jucat,” zice Ezra, un bun jucător de șah. „Dintr-o supărare prost înțeleasă, au dat toată puterea înapoi partidului pe care voiau să-l scoată din joc.”
Bravo, Ezra. România șah mat în două mișcări, înapoi la mâna PSD-ului.
Pe de altă parte, am simțit și eu o ușoară alinare când am văzut PSD pe primul loc și nu AUR. Cumva, ne întoarcem la o aparentă normalitate, după șocul de săptămâna trecută. Mai mult, parcă l-am văzut pe domnul Ciolacu mai simpatic, mai onest și mai deschis zilele astea. Deznădejdea te poate duce spre smerenie. Totuși, mă întreb dacă o singură săptămână de deznădejde e suficientă pentru o smerenie durabilă a PSD-ului.
Deja simt că instinctul lor de jocuri de putere e viu. Șansa lor de a vinde pielea cât mai scump există încă. Simt că nici nu mai exclud atât de categoric o colaborare cu AUR. Și vreau să fiu scurt și la obiect: alianțe între socialiști și naționaliști au mai existat. Cel mai cunoscut exemplu este pactul Molotov-Ribbentrop, iar finalul îl știm bine.
Dacă aveți curajul să deschideți poarta pentru AUR și d-l Georgescu, să nu uitați: naționaliștii, fasciștii sunt mereu dispuși – chiar bine dispuși – să vă bage cuțitul în spate. Sper să faceți ce trebuie pentru România! Avertismentul se dă o dată, nu vă jucați cu foc - curățați rândurile partidului și declarați susținere pentru partidele pro-europene!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Gloata (pardon, masa electorală, că asta suntem pentru ei) nu are minte. Are numai emoţii. Pentru ce-au făcut partidele „mari” oamenii au fost atât de scârbiţi că l-ar fi votat şi pe Dracu, numai să nu voteze PNL, PSD şi sateliţii lor. Ei, din nefericire, de data asta au nimerit. L-au votat chiar pe Dracu.
Acum suntem în situaţia din perioada interbelică. Nu uitaţi că oameni ca Eliade, Cioran, Goga, au simpatizat cu extremiştii tocmai din cauza falimentului politicienilor. Ce s-a-ntâmplat... cunoaştem: o juma' de secol de întuneric. Şi cam jumătate din perioada aia întunecată am cunoscut-o pe pielea mea. Nu mi-au rămas amintiri plăcute.
Imediat după turul întâi, erau cu toții speriați și declarau că au învățat lecția dată de popor. Între timp le-a venit inima la loc.
Acum, Ciolacu promite continuitate (..!!) și șantajează pentru a rămâne premier.
În rest, defensiv stăm bine, dar nu avem vârf.. Ne lipsește un(o) van Basten(ă)..