Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Iașul pe mâini hrăpărețe. Băieții lui Mihai Chirica și Costel Alexe au fost plantați peste tot

Primarul Iașului, Mihai Chirica, dansează la un eveniment de Ziua Unirii Principatelor

Un slogan folosit intens de peneliștii ieșeni sună astfel: „Iașul pe mâini bune”. Îl auzi și la cei din Primăria Municipiului Iași, și la cei din Consiliul Județean, și la cei trimiși în Parlament nu pentru că au dovedit ceva în afara partidului, ci pentru că sunt fideli prădătorilor aflați în vârful lanțului trofic al organizației. Există chiar și un website cu acest nume, de unde propaganda dinspre Palatul Roznovanu și Casa Pătrată se revarsă neîncetat.

Încet, încet, pas cu pas, băieții lui Mihai Chirica și Costel Alexe au fost plantați peste tot în instituțiile ieșene. Prin rețele clientelare, unii au fost instalați și în alte locuri, mai aproape de centrul puterii. Urlă competența din birourile ocupate de ei. Din când în când se mai fac mutări dintr-o parte în alta, oamenii fie urcă în ierarhie, fie sunt parcați prin locuri călduțe, răsplată pentru eforturile în slujba grupului. Nimeni nu este abandonat dacă nu greșește față de șefi, dacă înțelege că trebuie să ia forma vasului politic în care este turnat.

Ultima mișcare s-a petrecut în urmă cu câteva zile, pe când propaganda unei jumătăți din partidul-stat se unea în cuget și mințiri chiar la Iași, de 24 ianuarie. Andrei Apreotesei, înfipt în urmă cu aproape opt ani la conducerea Ateneului Tătărași de primarul municipiului, a fost numit director interimar al Complexului Muzeal Național Moldova, cu sediul în Palatul Culturii din Iași. Complexul cuprinde patru muzee mari: Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul de Artă și Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”, dar și câteva exterioare: Muzeul Unirii, Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu”, Muzeul „Poni Cernătescu”, Palatul „Alexandru Ioan Cuza” de la Ruginoasa, Muzeul de Sit Arheologic de la Cucuteni, Muzeul Viei și Vinului din Hârlău.

Miza pentru instalarea într-o asemenea funcție este mare. Poziția, influența și banii au contat mai mereu pentru inșii pentru care cultura este doar un pretext, o mască pentru urmărirea propriilor interese.

Domnul Apreotesei nu are niciun fel de competențe cunoscute, certificate pentru ocuparea unei poziții de manager al unei instituții muzeale, cu atât mai puțin al unui complex care coordonează mai multe astfel de așezăminte. Dimpotrivă, în anii trecuți s-a remarcat, alături de primarul Mihai Chirica, prin coordonarea unei campanii de revopsire a unor monumente funerare din Cimitirul Eternitatea, de un kitsch evident, prin înălțarea unor busturi ale unor personaje istorice controversate în Iași, inclusiv cu trecut fascist. Toate acestea au fost făcute pe bani publici, atribuirea contractelor făcându-se ca pe vremea fanarioților, strămoșii de praxis ai elitelor hrăpărețe ale Iașului.

În schimb, noul director are două atuuri pentru ocuparea funcției de la Palat: face parte din curtea primarului și este membru PNL, aripa ultraconservatoare, paseistă, unde se regăsește și patronul său. Este un om verificat, credincios celor care l-au numit în funcții. Loialitățile sunt esențiale în structurile partidelor românești, nu poți face carieră internă dacă nu execuți ce și cum ți se spune. Dacă îți imiți șefii, dacă le preiei ideile și vocabularul, eventual dacă manifești exces de zel, șansele de a te afirma în organizație cresc.

Complicitățile între feudalii locali și cei centrali au făcut posibilă această numire scandaloasă la Iași. Mihai Chirica a tras sforile, iar Raluca Turcan, ministrul Culturii, a semnat dispoziția. Probabil o avea deja pregătită în momentul în care a venit la Iași, alături de colegii de partid, să vândă iarăși mărgele de sticlă moldovenilor. Înțelegerile între oamenii de onoare fac posibilă tranzacționarea a tot ceea ce se poate imagina. Important este ca public să se poată spune că există o guvernare liniștită. 

Intelectualii din partid cu funcții politice sunt și ei parte a acestui aranjament, așteaptă să li se reconfirme și lor pozițiile ocupate, eventual să primească ceva în plus sau la schimb. În același timp, mă tem că mulți dintre intelectualii ieșeni neangajați vor prefera să privească în tăcere cum instituțiile importante ale orașului sunt politizate, populate cu oameni pe care îi critică în liniștea propriilor birouri sau la o bere. Pasivismul se întinde ca o pâclă sufocantă în comunitate. Capturarea unui mare oraș de către grupurile interesate doar de propriul bine, instalate în clădiri publice, devine posibilă pentru că prea mulți oameni care nu sunt lipsiți nici de inteligență, nici de valori etice aleg să tacă, se retrag în comoditate.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult