Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Imagini de la cexecuția PSD

● „Manevristă, securistă!”, a descris-o fiul Vrâncioaiei pe Gabriela Vrânceanu, zisă și Firea. Sunt complimente ale unui bărbat galant pentru această varancă a PSD. Fiecare lacrimă vărsată cu acest prilej de varancă va fi plătită cu sânge de Marian Oprișan. Sau, nu. Firea îl va îmbrățișa.

● S-a vorbit despre dom Marcel ca ciolac de salvare. Mi se pare greșit, partidul are nevoie de un ciolan de salvare.

● Teodorovici, armăsarul cu pampon de dric, l-a strigat „șobolanul partidului!” pe Fifor. Iarăși, o confuzie: șobolanul e un animal inteligent și care poate deveni curajos când e încolțit. Domnul Fifor este un limax, un melc fără cochilie, care, la o adică, se mută dintr-o gaură în alta.

● Deşi din Buzău, dl Ciolacu face parte din acelaşi trib cu dna Dăncilă – vorbeşte acelaşi dialect ameţitor al limbii române.

● Anaconda blonda Olguța Vasilescu și-a trimis prelungitorul în noua conducere a partidului.

● Dl Ciolacu, în schimb, nu a reexpediat-o pe dna Dăncilă președinte al organizației de femei PSD, ci „ca și președinte la doamne”. Adică, președinte peste secțiunea respectivă dintr-un WC public.

● Lătrăul țuguiat Codrin Ștefănescu a venit cu Biblia sub braț la cexecuție, se pare că voia să-i pună pe colegi să fi jurat, cu mâna pe ea, că n-au furat, bani din bugetul de stat. Colegii, însă, l-au înjurat cu mâna liberă și l-au dat afară.

● Paul Stănescu: „Porţile partidului sunt deschise şi vreau ca în partid să vină cât mai mulţi intelectuali, tineri şi îi aşteptăm cu drag pe toţi”. Așa să fie. Dar pentru că intelectualii dornici de PSD vor da năvală, o să trebuiască să dea un examen de armetică cu Paul Stănescu.

● Rovana Plumb consideră că lacrimile lui Firea sunt „lacrimi de iubire”. E o interpretare consecventă, căci, de-o viață, dna Plumb ia scuipatul șefului drept vaporizator pentru hidratarea feței.

Ajunge. Am și eu limitele mele de greață în a vorbi de PSD. Un singur lucru mai merită deslușit.

Circulă expresia, vehiculată și de președintele Iohannis, că „PSD e un partid nereformat”. Este un nonsens.

Ca și Biserica, PSD nu se poate reforma în veci. Sunt posibile doar schisme, dar care nu durează 1000 de ani. Bucăți desprinse din când în când, ca prin diviziune celulară, revin apoi la celula mamă.

Și încă un lucru mai poate PSD: să dispară. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult