Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Imagini de la cexecuția PSD

● „Manevristă, securistă!”, a descris-o fiul Vrâncioaiei pe Gabriela Vrânceanu, zisă și Firea. Sunt complimente ale unui bărbat galant pentru această varancă a PSD. Fiecare lacrimă vărsată cu acest prilej de varancă va fi plătită cu sânge de Marian Oprișan. Sau, nu. Firea îl va îmbrățișa.

● S-a vorbit despre dom Marcel ca ciolac de salvare. Mi se pare greșit, partidul are nevoie de un ciolan de salvare.

● Teodorovici, armăsarul cu pampon de dric, l-a strigat „șobolanul partidului!” pe Fifor. Iarăși, o confuzie: șobolanul e un animal inteligent și care poate deveni curajos când e încolțit. Domnul Fifor este un limax, un melc fără cochilie, care, la o adică, se mută dintr-o gaură în alta.

● Deşi din Buzău, dl Ciolacu face parte din acelaşi trib cu dna Dăncilă – vorbeşte acelaşi dialect ameţitor al limbii române.

● Anaconda blonda Olguța Vasilescu și-a trimis prelungitorul în noua conducere a partidului.

● Dl Ciolacu, în schimb, nu a reexpediat-o pe dna Dăncilă președinte al organizației de femei PSD, ci „ca și președinte la doamne”. Adică, președinte peste secțiunea respectivă dintr-un WC public.

● Lătrăul țuguiat Codrin Ștefănescu a venit cu Biblia sub braț la cexecuție, se pare că voia să-i pună pe colegi să fi jurat, cu mâna pe ea, că n-au furat, bani din bugetul de stat. Colegii, însă, l-au înjurat cu mâna liberă și l-au dat afară.

● Paul Stănescu: „Porţile partidului sunt deschise şi vreau ca în partid să vină cât mai mulţi intelectuali, tineri şi îi aşteptăm cu drag pe toţi”. Așa să fie. Dar pentru că intelectualii dornici de PSD vor da năvală, o să trebuiască să dea un examen de armetică cu Paul Stănescu.

● Rovana Plumb consideră că lacrimile lui Firea sunt „lacrimi de iubire”. E o interpretare consecventă, căci, de-o viață, dna Plumb ia scuipatul șefului drept vaporizator pentru hidratarea feței.

Ajunge. Am și eu limitele mele de greață în a vorbi de PSD. Un singur lucru mai merită deslușit.

Circulă expresia, vehiculată și de președintele Iohannis, că „PSD e un partid nereformat”. Este un nonsens.

Ca și Biserica, PSD nu se poate reforma în veci. Sunt posibile doar schisme, dar care nu durează 1000 de ani. Bucăți desprinse din când în când, ca prin diviziune celulară, revin apoi la celula mamă.

Și încă un lucru mai poate PSD: să dispară. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult