Foto: Cancelarul german Angela Merkel și președintele rus Vladimir Putin, în 2018 (Getty Images)
Au trecut 3 luni de la începutul războiului Rusiei împotriva Ucrainei. 3 luni de când teritoriul unui stat suveran a fost cotropit de un altul, care își arogă prerogative de imperiu medieval. Consecințele se resimt la nivel european și mondial, lumea s-a reîmpărțit în două blocuri principale, plus restul statelor ce au ales o politică de „nealiniere”, urmărindu-și propriile interese - doar pentru că își permit acest lux (statele din Golf, Turcia etc).
Alte state nu își pot permite atâta flexibilitate în poziție: aici exemplele sunt multiple. România, în calitate de stat NATO, reprezintă (de voie și de nevoie) interesele alianței nord-atlantice, Polonia s-a transformat în cel mai aprig aliat al lui Zelenski, iar Germania, unde Rusia era demult văzută ca vajnic tovarăș de afaceri, a fost rapid forțată să se obișnuiască cu ideea de a renunța la resursele de gaz și petrol provenite din Rusia.
Atitudinea Germaniei în contextul acestui conflict este din nou marcată de un sentiment de culpă. Proiectul gazoductului Nord Stream 2 (atât de drag guvernului Merkel) a fost stopat, însă Berlinul continuă să cumpere gaz rusesc, livrat prin conducta Nord Stream 1, care transportă gazele naturale prin Marea Baltică. Până la 24 februarie, ponderea livrărilor de gaze rusești în Germania era de 55%, iar în aprilie 2022 vorbim deja de 35%. Până la sfârșitul anului se dorește atingerea unui 30%, în primul rând prin achiziționarea de gaze naturale lichefiate, așa-numitele GNL, iar până în vara anului 2024, guvernul federal consideră posibilă o reducere suplimentară a cotei la 10%.
Prin urmare, ministrul economiei și al energiei, Robert Habeck (Partidul Verzilor), este într-un perpetuu turneu mondial pentru recrutarea de noi parteneri de afaceri în domeniul combustibilului, fie el chiar și fosil - o altă premieră în istoria politicii germane: schimbarea subită a cromaticii unui partid care s-a individualizat tocmai prin atitudinea radicală în favoarea mediului înconjurător!
Cât despre infrastructura necesară producerii și stocării energiei din surse alternative... Aici ar fi multe de povestit, însă mă rezum la a spune că, de exemplu, Bavaria nu prea consideră estetică priveliștea turbinelor eoliene…
Însă cel puțin Gerhard Schröder a fost (in sfârșit!) „mustrat” în mod oficial de Bundestag, fiindu-i retrase toate privilegiile de fost cancelar - o tardivă „pedeapsă” pentru serviciile de lobby prestate ani de zile la Gazprom & Rosneft. De menționat este că Schröder este încă membru al SPD: până acum, doar 4 filiale regionale l-au exclus din partid.
Multe s-au schimbat în aceste 3 luni - și la fel de multe s-au clarificat. Criza inițială a refugiaților a fost oarecum depășită, fluxurile migratorii s-au îndreptat spre Vestul Europei și sunt în prezent în stagnare, în timp ce statele gazdă (Moldova, Polonia, Italia, Germania etc) sunt în căutare de soluții pe termen lung pentru acomodarea noilor migranți.
Germania, înaripată de același sentiment de vină, a început să ajute Ucraina prin a trimite căști (prima gafă memorabilă a ministrei Apărării, Lambrecht), a continuat prin a trimite și arme - sporadic, în comparație cu alte state - însă s-a demonstrat primitoare față de refugiații ucraineni, încercând să le ofere celor deja 700.000 ucraineni un trai decent.
La acest capitol s-au înregistrat unele progrese în comparație cu 2015, când statul german i-a cam vitregit pe sirienii ce fugeau de război, obligați să respecte nu doar Tratatul de la Dublin, dar și să aștepte luni până la clarificarea cererii de azil. Ucrainenii nu trebuie să se confrunte cu astfel de dificultăți, în cazul lor a fost permisă libera circulație în spațiul UE, iar războiul (fiind de această dată clar!?) nu a mai trebuit dovedit ca motiv în fața autorităților. Ucrainenii se pot astfel înregistra la Biroul Imigrări, iar apoi la Serviciile Sociale pentru a primi un ajutor lunar de până la 300€ (plus decontarea chiriei și cursuri gratuite de germană), fiind liberi să înceapă să muncească, în condițiile în care reușesc să-și găsească de lucru.
Într-adevăr, nu este ușor pentru mulți ucraineni; uneori nici condițiile de cazare în adăposturile oferite de stat nu sunt la standarde (în special la Berlin), însă există libertatea de mișcare, posibilitatea de a intra imediat pe piața de muncă germană și de a cere azil în țara dorită - făcându-se abstracție totală de prevederile tratatului de la Dublin.
Deci pentru unele războaie și unii refugiați este posibil și pentru alții nu? UE dă din nou dovadă de o excesivă subiectivitate când este vorba de chestiuni cu un efect direct. Și, evident, ca orice mare putere, își arogă și ea anumite prerogative...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Toate societățile au defecte, toate sunt în schimbare. Dar e limpede că unele vor binele comun, iar altele sunt dictaturi care disprețuiesc drepturile omului.
Profitul pe care l-au căutat marile economii și concurența dintre ele înseamnă și salarii mai mari și produse mai accesibile și mai bune pentru cei săraci, nu doar conturi grase pentru acționari. Da, au greșit neluând în seamă riscurile, dar se pregătesc să repare din aceste erori. Nu sunt multe alternative, e greu. "Cetățenii" pot înțelege mecanismele, daca nu sunt infantilizați.
Să nu aruncăm cu pietre și să rămânem de partea celor care vor să fim cât mai mulți în lumină!
Germania a făcut niște greșeli de politica externa printre ele numărându-se și relația cu Rusia, mai ales după 2014, dar, nemții învață din greșelile lor.
Nu pot sa nu ma gândesc la faptul ca in ciuda faptului ca e un criminal scelerat de rangul lui Hitler și al lui Stalin, Putin ne face totuși anumite servicii, de la demascarea populismul, peste accelerarea sfârșitului epocii hidrocarburilor și pana la abandonarea idealismului tip Merkel din repertoriul politicii europene sau măcar îmbunătățirea lui cu o doza de realism.
La Doppelmoral intră, din toate punctele de vedere, turneul perpetuu al lui habeck, pe de o parte fiindcă este aberant să impui sancțiuni Rusiei și în schimb să cumperi produse energetice de la șeicatele arabe petroliere, care sunt și mai nedemocratice, și mai iliberale, și mai dictatoriale decât Rusia, ca să nu mai zic că asemenea state-marionetă arabe ale Americii imperialiste atacă și bombardează Yemenul zi de zi, omorând o grămadă de civili nevinovați, inclusiv femei și copii; și, pe de altă parte, fiindcă el, "verdele" habeck, încearcă achiziționarea de combustibili fosili, care numai verzi nu sunt; dar verzii din Germania sunt ca usr din România, un partid fără ideologie, la ei contează doar ordinele păpușarilor de la washington!
Tot la Doppelmoral intră și discriminarea pozitivă a ucrainenilor comparativ cu victime de alte etnii ale unor războaie cel puțin la fel de "clare", chiar dacă nu apar toată ziua la știri precum cel din Ucraina, exemplu concret Yemen.
Dar na, asta este opinia pe care politruco-cia-isto-sorosisto-securiștii din presa mainstream încearcă să o impună la nivel internațional: că Ucraina ar fi o victimă nevonovată care musai trebuie ajutată cu orice preț, inclusiv în detrimentul propriu al altor state.
De fapt, Ucraina fascistă este o pseudovictimă, ea nefiind atacată de Rusia nici fără motiv, nici din bun senin. Ucraina fascistă este statul-interpus-coadă-de-topor al Americii imperialiste, prin care aceasta poartă războiul ucrofascisto-imperialisto-amerloc împotriva Rusiei, război pe care păpușarii de la washington l-au pregătit de ani de zile.
Victima nr. 1 a războiului ucrofascisto-imperialisto-amerloc este clar și categoric Germania, fiindcă ea este, la fel de clar și categoric, ținta nr. 1, fiindcă e evident că scopul războiului și al sancțiunilor împotriva Rusiei urmărit de imperialiștii de la washington este subminarea economică și nu numai a Germaniei, precum și torpilarea până acum excelentelor relații germano-ruse și ținerea Germaniei cât mai departe și pentru cât mai mult timp de resursele energetice din Rusia.
Ba mai mult, culmea cinismului și a jignirii inteligenței noastre este ideea pe care vrea să ne-o bage pe gât mașina de propagandă internațională cia-isto-sorosisto-securistă cum că toți ar trebui să îi fim recunoscători Ucrainei fiindcă ne apără de ruși! Ucraina cică apără întreaga Europă de ruși! De parcă i-ar fi cerut cineva asta! Păi tocmai Ucraina este cea care a creat artificial probleme între statele UE și Rusia, fiindcă statele UE mereu au avut relații de la neutre la excelente cu Rusia, mai ales Germania! Singura care are probleme cu Rusia este Ucraina fascistă, care nu este stat UE!
Așa-zisa "apărare" de Rusia, în condițiile în care Rusia nici nu are și nici nu a avut vreodată în plan atacarea vreunui stat membru UE, nu ne ține nouă, statelor membre UE, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de urât, pe când gazul și petrolul din Rusia DA! Ba mai mult: "apărarea" asta nu numai că nu face niciun bine Europei, ci este nocivă și păguboasă pentru economia statelor UE și în special a Germaniei.
Prin urmare, este cât se poate de clar că Europa și în special Germania nu are nevoie să fie "apărată" de Rusia, ci tocmai de restabilirea cât mai grabnică a excelentelor relații cu Rusia!
Asta înseamnă efectele colaterale ale constipației: ai mai mult timp de cujetat „profund” în timp ce te scremi. Iese precis ceva rahat. Ori în budă, ori în comenți. Ori ambele.
Nu dorim confirmare despre prima variantă, despre a doua nu avem nevoie.
Cât despre măscăriciul acerebrat și bolșevic pe care îl giugiulești îndărăt, nu mai cobor la nivelul la care aș putea să îi bag în seamă inepțiile.