Declarația ministrului Educației, Daniel David, privind „dedicarea zilnică a minții profesorilor școlii și copiilor timp de 8 ore” este, din păcate, un exemplu clasic de discurs rupt de realitatea din teren. Un soi de idealism de cabinet ministerial, care sună bine în PowerPoint-uri și ședințe cu consilieri, dar sfidează logica și contextul actual al sistemului educațional românesc.
Presupunerea că profesorii sunt plătiți pentru 8 ore pe zi este cel puțin înșelătoare. Norma didactică nu înseamnă program fix de 8 ore, ci un complex de activități (predare, corectare, pregătire, formare continuă, consiliere, etc.) care rareori sunt echivalate echitabil în bani sau timp. Dacă vrei 8 ore ca la birou, trebuie să creezi și condițiile salariale și structurale aferente.
Ambiguitatea „dedicării minții” este un fel de poezie vagă, care permite o manipulare moralistă: „să fim mai buni”, „să ne implicăm”, „să dăm totul pentru copii”.
Nimeni nu neagă vocația și dăruirea profesorilor buni, dar o astfel de formulare poate deveni ușor o bâtă simbolică împotriva celor care cer, pe bună dreptate, condiții mai bune de muncă și salarizare decentă.
Folosirea subtilă a vinovăției profesionale m-a iritat cel mai tare: „Știu că cei mai mulți o faceți” e o formulă pasiv-agresivă care camuflează o acuzație: „Dar unii nu.” Când un ministru insinuează asta public, indirect, creează dezbinare și suspiciune în rândul unui corp profesional deja demoralizat.
Dar acum, în ce clădiri să stea profesorii 8 ore, domnule ministru? În școli cu WC în curte, cu săli neîncălzite, cu zero spații de lucru sau biblioteci funcționale? Sau în ruralul unde un singur profesor predă 4 materii și se roagă să nu-i plouă în catalog?
Să fim realiști. Profesorii români muncesc deja peste norma oficială. Mulți își duc materialele de lucru acasă, plătesc din buzunar consumabile, își consumă energia psihică pentru a compensa disfuncțiile sistemului. Ceea ce lipsește nu e dedicația „minții”, ci respectul concret din partea autorităților: salarii corecte, infrastructură decentă, formare continuă reală, autonomie profesională.
Dacă vrem minți dedicate educației, haideți să le tratăm ca atare, nu ca simple pârghii de propagandă instituțională.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ăsta e modelul de prosperitate servit tinerei generații, de mass-media.
E calea facilă, fără dureri de cap, fără BAC..
Cine mai alege calea grea ? Cine-și mai bate capul cu învățătura ?
O minoritate. Bine că o avem și pe aceea. Altfel Pământul se va turti până va deveni plat și nimeni nu avea nimic de obiectat..
Articolul e răuvoitor la adresa domnului David. Ceea ce cere el este acel efort de a trezi curiozitatea elevilor, singura care-i poate convinge să lase tiktok-ul pentru ceva mai interesant și mai util.
Și-n felul ăsta să nu rateze o șansă pe care o au acum, de a se instrui. Altfel își vor rata viitorul.
Cât despre poveștile cu WC-ul în curte.. Pe bune.. ?
În România sunt comune cu standard mai ridicat ca-n urban.
Și nu mă refer doar la comunele din apropierea capitalei.
Ciugud(Alba), Dumbrăvița(Timiș), Cristian(Brașov), Petrești(Satu Mare), Richiș(Sibiu) au o dezvoltare pe măsura bugetului local (milioane de euro), la care s-au adăugat granturi din PNRR pentru investiții în infrastructura școlară.
Sunt 39 de proiecte din toată țara, cu 830 de miloane de lei, dar dl.David vă poate da amănunte despre ce s-a făcut în 2024, dacă prin absurd v-ar interesa..
Ideea este că acolo unde autoritățile locale și-au dat interesul, au venit bani europeni pentru investiții.
Iar acolo unde se rezumă la întrebarea "Muieți îs posmagii", e posibil ca WC-ul să fie tot în curte, ca-n satul pe care l-ați vizitat dvs..
P.S.
Să-i obligi să stea 8 ore pe poziții nu e bine nici pentru profesori nici pentru elevi.