Klaus Iohannis la Casa Albă, 7 mai, 2024 (Profimedia Images)
S-a instalat în spațiul public românesc o critică radicală față de președintele K. Iohannis, critică ce este justificată, dar deopotrivă și inutilă, în mare parte deoarece respectivul nu mai este subiect de competiție electorală. Într-un cor nemaiîntâlnit până acum, de la politicieni, la jurnaliști, toți vituperează împotriva lui K. Iohannis. Este drept că ne-am pus mari speranțe în actualul președinte, speranțe care s-ar traduce printr-o anumită infantilitate a neamului nostru de a avea așteptări soteriologice cu care îi investim pe unii conducători.
Ceea ce este ciudat în cazul opiniei publice amnezice de azi a națiunii este că I. Iliescu și A. Năstase nu au fost la fel de criticați de națiune, cu toate că ei au avut comportamente mult mai grave care au scos țara din admirația întregii lumi în urma eroismului cetățenilor ei din decembrie 1989, prin mineriade, prin înăbușirea mitingului din Piața Universității, prin apropierile frățești cu telefonul roșu de la Moscova. Toate acestea au distonat profund cu formula deosebit de inspirată a profesorului de psihiatrie din Timișoara, Eduard Pamfil, care a surprins prăbușirea comunismului în cuvintele: „Comunismul s-a născut pe Neva și a murit pe Bega” (și nu pe Dâmbovița, Bahlui sau Someș).
Criticile adresate președintelui Iohannis, asamblate la nivel național ca într-o adevărată falangă de hopliți ai vechilor atenieni, s-au concentrat asupra următoarelor trăsături: este leneș, comod, profitor de lux, arogant, necomunicativ (spre deosebire de Băsescu a cărui hăhăială din fața garajului unde comunica în perioada suspendării sale a fost copios preluată de națiune), concentrat pe probleme personale și pe excursii-deplasări peste hotare în formulă restrânsă, în mod obligatoriu cu soția, astfel încât: „Klaus Iohannis și soția/Asta este România!”. Și-a prestat atribuțiile de președinte conform minții și inteligenței de care a dat dovadă. Atât a putut.
Cu toate acestea, Iohannis s-a poziționat ferm în cadrul alianței României la NATO și UE, a întreținut raporturi exemplare cu SUA ca partener strategic, a fost consecvent cu partea de civilizație a lumii în a condamna Rusia pentru războiul cu Ucraina, s-a implicat fizic și activ pentru a bloca legile privind justiția ale PSD din 2017, a coordonat responsabil deciziile executivului în perioada pandemiei 2020-2021.
Mai nou, justiția a decis că șeful statului trebuie să restituie sute de mii de euro, însușiți necuvenit din chiriile unor clădiri obținute prin fals. Că Iohannis se înscrie și el în rândul acelor politicieni care au obținut mai multe case: „Iohannis, 6 case” și „Năstase, 7 case”.
Toate aceste critici fac mult bine PSD-ului care în confruntările electorale simte ca adversar polul electoral Iohannis - PNL. Nimic nu este mai competitiv și mai serios decât Iohannis și PNL, iar fratele politic de conviețuire dizgrațioasă, care este UDMR, contează foarte puțin până la deloc, tot așa după cum, din punctul de vedere al strategilor PSD, nu contează nici AUR (decât ca tovarăș de parcurs în turul 2 pentru M. Ciolacu), nici USR, nici SOS. PSD știe să manipuleze adversitățile colective față de Iohannis (cel care i-a adus la guvernare pentru așa numita stabilitate politică a țării), adversitate generată poate și de nostalgia bolnăvicioasă și totodată periculoasă a unei părți importante din populația electorală față de comunismul și neocomunismul pesedist.
Dar iată că mai nou s-a trezit în mod efectiv un ins deosebit de leneș, și anume, Crin Antonescu, care și-a lansat săgețile critice față de PNL și totodată, față de Iohannis. Crin Antonescu se încadrează în proverbul „Râde ciob de oală spartă”. Leneș celebru, care se scoală târziu, pentru el începutul zilei este la prânz, el care a ratat tot felul de întâlniri în calitate de fost ministru și lider politic din cauza somnului lung de dimineață provocat de cauze știute și mai puțin știute. Mustind de toate frustrările, el, ca un „clarvăzător”, susține că Iohannis și-ar prelungi a treia oară mandatul dacă ar fi candidat la Senat în calitate de eminență cenușie a PNL. Este un derapaj logic în această opinie, oare cum un om leneș și apatic precum K. Iohannis ar putea fi manipulatorul din umbră al PNL și implicit al țării? Cert este că PNL a dat dovadă de mari inabilități politice, a fost confiscat la vârf de pletora pedelistă a lui Băsescu, de figuri greu digerabile ca liberali, precum L. Bode, E. Boc, Gh. Flutur și alții asemenea, iar în durata lungă, acest partid a rămas consecvent lui însuși, urmărindu-și interesele atât în perioada interbelică, cât și în anii de după 1989, când a avut o primă colaborare „istorică” cu FSN - PSDR. Actuala alianță PNL – PSD intră în năravurile politice ale acestui partid, dincolo de cea invocată „nevoi de stabilitate politică”.
Sarcasmul fără margini a lui C. Antonescu, cel prin care califică conducerea PNL că „se comportă ca niște nevertebrate”, recunoscând în discursul său limbajul degradant promovat de A. Năstase și T. Băsescu, îl face cu atât mai condamnabil cu cât acest om a fost ridicat din condiția de profesor de provincie la cele mai înalte poziții în stat de acealași PNL. Retras din viața publică, iată că s-a ițit și el în competiția politică după o lungă perioadă de lene și de tăietor de frunze la câini, pe străzile Bruxelles-ului, ca soț de soție bine remunerată de UE. Plin de venin, cu masive frustrări, acest limbut de-o inteligență răutăcioasă a început să fie băgat în seamă ca mare observator politic. La fel de leneș, dar dedat la beneficiile unei vieți fără griji, cu o situație materială solidă, el se profilează în zicala: „Antonescu și soția/ Să trăiască boemia!”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
E simplu: multă lume și-a pus speranța pentru un viitor mai bun în "Klaus The German".
Din păcate pentru toți, și el și-a pus speranța într-un somn mai bun în funcția de la Cotroceni.
Și a câștigat, personal. România, ca de obicei a pierdut. Niște bani, NIȘTE ANI, Schengen-ul, un sistem Patriot, s.a.m.d.
După deceniul pierdut păstorit de "Popov" a urmat un nou deceniu pierdut la umbra "Ficusului".
Semn clar că nu ne mai facem vreodată bine!
Cel puțin pe plan extern, "leneșul" Iohannis a fost vrednic de îndatoririle sale ca președinte. A fost o voce activă în UE, NATO și un aliat consecvent al Ukrainei în războiul său de apărare. Faptul că a ratat prezidenția NATO a fost un bun prilej pentru criticii săi de a-și freca mâinile de satisfacție. Hienele din presă au jubilat într-un cor unanim.
Poate că din toți ceilalți președinți, Iohannis s-a comportat în modul cel mai normal. Și, în afară de casele agonisite la Sibiu, n-a fost acuzat nici de genocid precum Ceaușescu, nici de infracțiuni împotriva umanității precum Iliescu la "revoluție", nici de colaborator a Securității ca Băsescu. Constantinescu nici nu mai contează, și-l mai amintește cineva?
Naționaliștii îl urăsc pentru că nu e etnic român, prețioșii fandosiți intelectuali de dreapta îl urăsc pentru că a fost antibăsist și, câtuși de puțin, n-a încercat să semene cu idolul lor Băsescu. În al doilea mandat, nemaigăsind aliați în dreapta, în afara unui USR suficient și arogant, a apelat la PSD, partid cu vechi bube încă necicatrizate. Presa meschină l-a acuzat că folosește avioane de lux în diverse călătorii. Îl doreau într-un nenorocit de charter sau avion de linie la clasa economic. Chiar și așa, s-ar fi interpretatat că face paradă de populism. Îl mai urăște cineva? Da, PSD pentru că încă un deceniu n-au avut acces la președinție cu Ponta și Dăncilă. Îl mai detestă Orban și cu Forța lui de Dreapta pentru că i-au scos din cărți și i-au redus la câteva procente la care numai forță nu sunt.
Îl urăște și C.T.Popescu, așa cum urăște el tot restul lumii în afară de el însuși. Nici Băsescu nu-l are în grații pentru că Iohannis vorbește fluent engleza spre deosebire de argoul de port al marinarului. Pentru că s-a bucurat de aprecieri pe plan extern și pentru că n-a promovat, ca favorită, în politică, o fufă precum Elena Udrea. Dan Tăpălagă l-a clasificat ca cel mai slab președinte pe motiv că n-a numit la parchete procurorii doriți de domnia sa. La fel și distinsa jurnalistă Dogioiu, eterna noastră specialistă pe probleme de Justiție, considera că nu l-ar numi pe Iohannis nici măcar președinte de bloc, d-apoi șef la NATO. Până și dna Șercan cred că e supărată, întrucât Iohannis neavând doctoratul, n-a putut folosi timp din viața dumneai pentru a-i dibui eventuale texte plagiate, acoperindu-se de glorie.
Deci, toată lumea fiind oripilată de prestația lui Iohannis, nu știu de ce ne-am aștepta la altceva! Va urma Ciolacu, Geoană sau cine știe... Toți hulitorii lui Iohannis, vor respira ușurați. A plecat neamțul. dulapul, ficusul, turistul, leneșul, mutul... de-acum suntem izbăviți!
- "casele agonisite la Sibiu"... justiția a fost de părere că nu au fost agonisite. Dex-ul spune că “a agonisi = a dobândi, a câștiga prin muncă”... nu prin hoție.
- "USR suficient și arogant"... pentru că memoria nu ne-a lăsat încă, USR, cu toate hibele lui, era pus pe reforme dar PNL-ul le-a pus numai bețe în roate, dându-le afară ministru după ministru, forțându-i să iasă de la guvernare (evident, totul fiind orchestrat de Iohannis). Cine a fost suficient, arogant și anti-reforme? Cine a mințit cu nerușinare după o campanie electorală în care singura temă trâmbițată a fost "luptăm împotriva PSD"?
- despre avioane pentru călătorii mai mult sau mai puțin în interes de stat, e suficient să facem o paralelă cu Maia Sandu. Dar, na, Iohannis trebuia să afișeze prostimii un comportament de împărat peste mahala. Și nu, argumentul cu populismul pe care îl aduceți pe tema asta nu stă deloc în picioare, pentru că niciun alt președinte nu a fost criticat cu privire la avionul cu care a călătorit.
- "s-a bucurat de aprecieri pe plan extern"... Chiar așa? A fost atât de apreciat încât i s-au închis toate ușile în nas, la NATO și la UE. Am văzut cât de apreciat a fost.
Cât despre ultimul paragraf, să nu ne facem iluzii. Actualii candidați la președinția României sunt cei mai slabi din ultimii 34 de ani. Practic, nu ai pe cine să alegi. O să vedem noi izbăvire, de la anul.