Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

În firea lucrurilor: de două săptămâni nu am apă caldă și mă spăl cu oala, ca pe vremuri

reparatii Bucuresti - Inquam Photos / Octav Ganea

Foto Inquam Photos / Octav Ganea

Cam de vreo două săptămâni nu am apă caldă la țeavă.

N-a fost direct, bucuria asta n-a venit brusc. Înaintea acestei perioade au fost alte vreo două săptămâni cu apă caldă așa-și-așa, plus vreo două-trei zile fără, ca să zic așa. Apoi ne-a venit inima la loc, apă fierbinte berechet, vorba aia, să-ți pui și-n cap. Răsfățul a durat vreo două zile. 

Pe 6 iunie, mai pe după-amiază, doi meseriași de profil au lipit pe geamul ușii de la intrare un fluturaș nițel mai mare decât palma. Pentru executarea unor lucrări, Compania Municipală Termoenergetica București e nevoită să întrerupă furnizarea apei calde de consum acolo, vreo 10-11 zile. eventual până pe 17, dar nu e sigur. Cine știe ce se mai găsește „pe teren”, zice palma de hârtie, așa că e posibil ca durata intervenției să sufere ajustări. Două rânduri mai jos primim sincere scuze pentru inconfort și mulțumiri pentru înțelegere.

Cârcotașul din mine a reacționat prompt.

Prima reacție a fost de adâncă frustrare.

Uite că ne-a dat bunul Dumnezeu și votul electoratului „inspirat” o administrație melancolică. Păi n-ar fi fost păcat să pierdem frumusețe de amintiri din epoca ligheanului și a apei încălzite pe aragaz? Noi, drept să spun, ne-am mobilizat și-am dat fuga la magazinul de oale. Pe-aia mare, dedicată, o aruncasem cu mulți ani în urmă. Ni s-a părut, după atâția ani de viață normală, cu apă caldă oricând vrem (că de-aia plătim), că am depășit o etapă nefirească și, într-un sens aproape dureros, umilitoare. Că e în firea (ptiu!) lucrurilor să uităm de „inconfortul” ăsta. Ghinion, n-a fost să fie. Pare-se că firea (ptiu!) lucrurilor e fix pe măsura competențelor administrative.

A doua reacție a fost să purec palma de hârtie în litera și înțelesul celor scrise. Că atât mi-a mai rămas, ei oricum își văd de treabă, câinii latră CMTEB a purces la ale lui.

Textul redă esența subiectului în câteva idei principale:

a) Apă caldă (denumită mai jos „agent termic” în dorința de a evolua de la prozaicul termen inițial către o exprimare elevată) canci între 06.06 orele 16.00 și 17.06 orele 24.00

a’) Nu e sigur că ne vom face treaba în ăste 11 zile, mai zice hârtia, că terenu-i mare și plin de capcane, dar ora repornirii, nenișorilor, e bătută-n cuie. Miezul nopții, negreșit,

Corolar: adevăr grăit-au. N-au gătat pe 17, așa că au fixat un alt termen, 20.06. Apoi, pentru că e dovedit, neștiute sunt căile Domnului și plin de neprevăzut terenul de trudă al angajaților Primăriei, ziua împlinirii s-a mutat pe 22 iunie. După atâtea tentative, clar că ziua rămâne la fel de incertă precum timpul probabil dar, laudă lor, indiferent de ziuă, momentul mult așteptat se va produce sigur la 24.00.

b) Transparența la Compania Municipală Termoenergetica București e la dânsa acasă. La fel și disponibilitatea la orice reclamații, sesizări ale consumatorilor. În plus, ca să știm, ne-au dat o adresă de web unde putem urmări aproape live strădania muncii lor asidue, reflectată în amânări successive. www.cmtb.ro Așa că, plin de frustrări și animat de nădejdi, am sărit pe internet. Nee! La adresa aia e altceva! E Compania Municipală Turistică București.

Altă gâscă, da-n aceeași traistă: Municipalitatea. Frumos a fost că pe pagina de acasă mi-au sărit în ochi două lucruri: onor Municipalitatea a născut puzderie de companii municipale ale căror denumiri se înșiră dinamic într-o succesiune relevantă și, doi, această primă pagină a site-ului face, subtil, reclamă la o binecunoscută marcă de bere și la o sănătoasă clinică privată. E drept că în poză și-au făcut loc silueta unei fântâni și, undeva departe, sediul Palatului Parlamentului.

b’) N-am fost dezamăgit că m-au trimis la cai verzi pe pereți, muream prost și nu aflam cele de mai sus. Intuiția îmi zice că poate www.cmteb.ro ar putea fi adresa corectă și n-am greșit, acolo e o secțiune unde afli unde se învrednicesc muncitorii municipali să rezolve avarii. Ba mai mult, după ce localizezi locul avariei, afli un lucru cert, când au început lucrările, și unul probabil, când s-ar putea finaliza. Mai e loc de o informație, ce anume avarie s-a produs însă, în ce mă privește, e una criptată, probabil e doar pentru avizați, ARP.

c) La final, după scuzele pentru inconvenient, palma de hârtie mai relevă o informație. Probabil, m-am gândit eu, e una paratrăsnet. Conștientă că cele 14, 15 ori 20 de zile de privațiune de agent termic vor genera, cum e și firesc, unele gânduri în masa mare de consumatori, ziceri din subsolul popular și urări de „bine”, onor Municipalitatea ne pune la-ndemână un nume. Dl director Nu-vă-spun-cum-îl-cheamă pe capul și karma căruia să se reverse binecuvântările câtorva mii de bucureșteni. Mi-e milă de el, sper să nu i se cronicizeze sughițul. 

Zilele astea mi-a fost dat să trec pe lângă un punct din apropierea casei care părea fix locul în care o echipă termoelectrică părea să se ocupe de o avarie. O groapă extinsă atât pe orizontală, cât și pe adâncime și, cum spuneam, echipa. Vreo 4 echipieri se ocupau de unele activități auxiliare, cum ar fi fumat, împărtășit povești diverse ori pur și simplu odihnă în poziția stând pe șezut pe postamentul gardului din apropiere. În vădită opoziție ocupațională doi muncitori chiar munceau. Uite că n-am avut curiozitatea să mai trec pe-acolo, sunt curios dacă efortul lor susținut a avut efect, dacă avaria a fost potolită și groapa astupată. Da’ promit că trec mâine, nu de alta, dar o privire pe viu e mai de folos decât o vizită online, simți că trăiești și ai oarece șanse să descifrezi codul ARP.

Altfel, situația asta cu spălat cu oala mi-a reamintit vremurile de demult, mi-a răscolit amintirile. Mă-ntreb ce ne mai rezervă firea (ptiu!) lucrurilor din traista Municipalității. Poate vreo coadă la carne, poate, privit de sus, un București orgă de lumini, cei care au trăit multe nopți în beznă ori la lumina arhaicelor lămpi știu la ce mă refer.

Nu-i nostalgie, credeți-mă. E doar frustrare și revoltă. Mă gândesc că normal ar fi să avem o instituție care să administreze acest serviciu fără să afecteze condiția normală a celui care plătește. Ar fi decent să nu-mi spuneți că prețul gigacaloriei este subvenționat. Bănuiesc că știți, subvenția vine de la bugetul de stat pe care, ia să vezi, tot noi îl alimentăm.

Epilog: aveți idee de ce e nevoie de un accept ca să mă rup de la sistemul centralizat de furnizare apă caldă și căldură? Umblă vorba că cei care intenționează să monteze o centrală în propriul apartament renunțând la un serviciu municipal deficitar au șanse mari să nu li se aprobe demersul.

Oare n-ar fi negarea, blocarea unui drept evident? Eu o să-ncerc oricum, poate chestia asta cu refuzul aprobării e doar o bârfă-n sat. Și, de n-o fi, mă bate gândul să sesizez Avocatul Poporului, că doar știm ce săritori au tot fost avocații ăștia în apărarea celor oropsiți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Delia MC Delia MC check icon
    Un avantaj tot este: cu lipsa cronică a "agentului termic" o să fie firea (ptiu!) lucrurilor și la vot...
    • Like 0
  • Solutia:bucurestenii sa l voteze pe Nicusor,ca Boc de la cluj precis nu vine ca a patit o ca primministru in capitala,sau pe Bolojan-primarul de la Oradea care i-ar da lectii sa nu mai minta Firea ca lucrarile de gospodar sar si n ochii celor de teapa ei,iar viitorul primar sa faca o vizita la Cluj si Oradea,sau la Mica Roma orasul romanismului curat cu un primar ca la el acasa de gospodar.
    • Like 1
  • Of, Doamne, cat adevar trist in articolul asta! Tara asta, in care traim, se va face bine vreodata?
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult