Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

În Norvegia, când un copil se naște, are deja 250.000 dolari pe numele lui, prin fondul suveran al țării. La noi, fiecare copil se naște cu o datorie care crește accelerat

Copil îngrijorat

Foto: Profimedia

În urmă cu doi ani, atrăgeam atenția prietenilor pe pagina de Facebook că statul român face credite cu nemiluita pe numele nostru fără să ne întrebe, fără ca eu să-mi fi dat acordul și fără să le folosească în folosul nostru.

Atunci datoria noastră publică era de 527,5 miliarde de lei, 13.000 euro/persoană activă. Astăzi am depășit pragul de 700 miliarde de lei (712 mld lei în iulie conform ZF), însemnând 17.500 euro/persoană activă, pentru care plătim aproximativ 1000 euro dobândă anuală de persoană.

Să punem în perspectivă.

Toți banii luați de la UE, de la integrare până în prezent, înseamnă aproximativ 260 miliarde lei (36% din ce datorăm acum și cam cât am împrumutat doar în ultimii trei ani). 

Granturile din PNRR se ridică la aproximativ 60 miliarde lei (*), restul fiind credite, în condițiile în care noi dăm 40 miliarde lei anual pe dobânzi. Adică plătim 80% din bugetul anual pentru educație pe dobânzi sau echivalentul vânzării a 85% din Hidroelectrica, cea mai valoroasă companie listată la BVB, sau echivalentul construirii a trei reactoare nucleare ca la Cernavodă în fiecare an.

Altfel spus, lună de lună, în ultimii doi ani, guvernanții au făcut datorii de 930 de lei constant pe capul fiecăruia dintre noi. Și cu dobânzi enorme.

Pe lângă acest lucru, ne-au mai sustras 16,4% din salariu anul trecut și anul acesta încă 10,5% prin inflație. Pentru că ai mei 100 de lei munciți pot cumpăra acum mai puține lucruri ca în urmă cu 2 ani, valorând practic doar 75 de lei din 2021.

Și totuși nimeni nu iese în stradă. Taxele și impozitele mai mari ce urmează să le plătim sunt tocmai nota de plată a dezmățului financiar de mai sus la care am rămas pasivi. A doua notă de plată e mai subtilă și o resimțim deja prin degradarea serviciilor publice din lipsă de investiții în educație, sănătate, infrastructură, mediu, protecție socială etc. A treia este chiar pierderea puterii de cumpărare a leului (văzută pentru moment doar prin inflație, fiindcă cursul a fost ținut stabil în ultimii doi ani de BNR prin eforturi financiare mari, ce nu sunt sustenabile pe termen lung).

Și pentru cine zice că inflația e un fenomen global, spun doar că în Spania și Franța inflația a fost de 5-6%, Italia 7%, Germania 8%. La noi e dublă și încă un pic - 16,4%. 

La cele de mai sus se adaugă exodul de creiere către țările din vest, căpușarea bugetului public de rețelele de firme de partid, investițiile de mântuială pentru care nu se dă socoteală, acordarea de beneficii nejustificate funcționarilor publici, pensii speciale mari pentru specimene vs pensii de mizerie pentru oamenii de rând, degradarea mediului (poluarea apei în absența stațiilor de epurare, a aerului prin ardere necontrolată a deșeurilor, a solului prin gropi de gunoi neconforme, defrișări ilegale de arbori seculari), lipsa programelor de sprijin pentru cultură (a se vedea cum stăm cu vânzările de carte), dependența tot mai mare de importuri, tradusă prin deficitul de cont curent de 131 miliarde lei de anul trecut. Plata de amenzi către UE pentru nerespectarea de angajamente (infringement) sau blocarea de fonduri structurale.

În Norvegia, când un copil se naște, are deja 250.000 dolari pe numele lui, prin fondul suveran al țării. La noi, fiecare copil se naște cu o datorie. Una care crește accelerat, fără să se vadă ceva în urmă.

(*)UE ne-a anulat deja 10 miliarde de lei din granturile PNRR, fiindcă economia noastră aparent duduie și nu avem nevoie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Comparatia cu Norvegia nu numai ca nu isi are sensul, dar este mai mult un clickbait decat o plangere "reala". Seamana cu ONG-urile care tot ne baga pe gat educatia finlandeza, uitand ca noi nu suntem finlandezi.
    Da, este mult adevar in care ati scris referitor la capacitatea statuliu roman de a rezolva anumite lucruri, dar sa nu uitam ca noi TOTI suntem statul roman. Chiar si diasporenii care vin de sarbatori sa ne explice cat de prosti suntem noi, cei care am ramas, si cat de buni sunt ei, de ONGistii care stiu foarte multa teorie si nu prea multa practica si bineinteles sotul, sotia, sora, fratele, varul, versisoara, cumatrul, cumatra, vecinu sau vecina care lucreaza in adminstratia de stat si care ne-a ajutat intotdeauna sa obtine o hartie mai repede, un CI sau pasaport, un carnet de conducere peste rand, etc.
    Cred ca este momentul sa intelegem ca noi toti suntem Romania si faptul ca am ajuns aici la 30 de la revolutie suntem mai mult sau mai putin toti de vina. Intrebarea principala este ce facem noi TOTI de acum incolo? Tot ce am facut fiecare pana acum? Adica unii au dat bir cu fugitii, alti care s-au descurcat au preferat sa se izoleze in mediu lor, angajatii din institutiile de stat care o freaca langa toata ziua si revolutionarii din fata tastaturii ascunsi in spatele anonimatului?
    Sau vom face intr-adevar ceva sa schimbam ceva?
    • Like 3
    • @ Nume
      corne check icon
      1. daca comparatiile ar fi lipsite de sens, nu s-ar mai utiliza. 1a. daca noi am fi finlandezi, nu ar mai avea rost sa "ne bage (cineva) educatie finlandeza pe gat", tocmai pentru ca am avea-o deja. 1b. nevoia de modele sau experiente preluate de la altii e reala si productiva. 1c. nemtii nu sunt priceputi la masini din motive genetice. 2. NU suntem toti statul roman, iata definitia: " Instituție suprastructurală, instrument principal de organizare politică și administrativă prin intermediul căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt reglementate relațiile dintre oameni; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație." 3. eu nu cunosc nici un "diasporean" care vine in vacanta sa-mi spuna cat sunt de prost (...am suficienti neuroni sa mi dau singur seama de asta), 4. nu, eu nu sunt deloc de vina pentru starea tarii asteia. 5. nu, unii nu "dau bir cu fugitii", incearca sa-si construiasca o viata in locuri unde educatia (finlandeza, klingoniana, sau de alta origine) a avut impactul scontat asupra majoritatii populatiei, dupa ce aici au atins anumite limite(financiare, de rabdare sau greata). nimeni nu-i este dator tarii, patriotismul vine din iubire sau nu mai vine deloc, nu poate fi impus cu forta moralei. 6. nu, problemele nu se rezolva in stil "neONG" ist, heirupist, adica ...odata se aduna natia romana, cu rai cu buni, cu escroci cu onesti, rusinata de mustrarea domnului NUME- si se opinteste la unison si gata treaba, ne-am revenit! ca tot pomeneati de "plangeri nereale", modelul dumitale tine intru totul de taramul basmelor.
      • Like 2


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult