Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

În Norvegia, când un copil se naște, are deja 250.000 dolari pe numele lui, prin fondul suveran al țării. La noi, fiecare copil se naște cu o datorie care crește accelerat

Copil îngrijorat

Foto: Profimedia

În urmă cu doi ani, atrăgeam atenția prietenilor pe pagina de Facebook că statul român face credite cu nemiluita pe numele nostru fără să ne întrebe, fără ca eu să-mi fi dat acordul și fără să le folosească în folosul nostru.

Atunci datoria noastră publică era de 527,5 miliarde de lei, 13.000 euro/persoană activă. Astăzi am depășit pragul de 700 miliarde de lei (712 mld lei în iulie conform ZF), însemnând 17.500 euro/persoană activă, pentru care plătim aproximativ 1000 euro dobândă anuală de persoană.

Să punem în perspectivă.

Toți banii luați de la UE, de la integrare până în prezent, înseamnă aproximativ 260 miliarde lei (36% din ce datorăm acum și cam cât am împrumutat doar în ultimii trei ani). 

Granturile din PNRR se ridică la aproximativ 60 miliarde lei (*), restul fiind credite, în condițiile în care noi dăm 40 miliarde lei anual pe dobânzi. Adică plătim 80% din bugetul anual pentru educație pe dobânzi sau echivalentul vânzării a 85% din Hidroelectrica, cea mai valoroasă companie listată la BVB, sau echivalentul construirii a trei reactoare nucleare ca la Cernavodă în fiecare an.

Altfel spus, lună de lună, în ultimii doi ani, guvernanții au făcut datorii de 930 de lei constant pe capul fiecăruia dintre noi. Și cu dobânzi enorme.

Pe lângă acest lucru, ne-au mai sustras 16,4% din salariu anul trecut și anul acesta încă 10,5% prin inflație. Pentru că ai mei 100 de lei munciți pot cumpăra acum mai puține lucruri ca în urmă cu 2 ani, valorând practic doar 75 de lei din 2021.

Și totuși nimeni nu iese în stradă. Taxele și impozitele mai mari ce urmează să le plătim sunt tocmai nota de plată a dezmățului financiar de mai sus la care am rămas pasivi. A doua notă de plată e mai subtilă și o resimțim deja prin degradarea serviciilor publice din lipsă de investiții în educație, sănătate, infrastructură, mediu, protecție socială etc. A treia este chiar pierderea puterii de cumpărare a leului (văzută pentru moment doar prin inflație, fiindcă cursul a fost ținut stabil în ultimii doi ani de BNR prin eforturi financiare mari, ce nu sunt sustenabile pe termen lung).

Și pentru cine zice că inflația e un fenomen global, spun doar că în Spania și Franța inflația a fost de 5-6%, Italia 7%, Germania 8%. La noi e dublă și încă un pic - 16,4%. 

La cele de mai sus se adaugă exodul de creiere către țările din vest, căpușarea bugetului public de rețelele de firme de partid, investițiile de mântuială pentru care nu se dă socoteală, acordarea de beneficii nejustificate funcționarilor publici, pensii speciale mari pentru specimene vs pensii de mizerie pentru oamenii de rând, degradarea mediului (poluarea apei în absența stațiilor de epurare, a aerului prin ardere necontrolată a deșeurilor, a solului prin gropi de gunoi neconforme, defrișări ilegale de arbori seculari), lipsa programelor de sprijin pentru cultură (a se vedea cum stăm cu vânzările de carte), dependența tot mai mare de importuri, tradusă prin deficitul de cont curent de 131 miliarde lei de anul trecut. Plata de amenzi către UE pentru nerespectarea de angajamente (infringement) sau blocarea de fonduri structurale.

În Norvegia, când un copil se naște, are deja 250.000 dolari pe numele lui, prin fondul suveran al țării. La noi, fiecare copil se naște cu o datorie. Una care crește accelerat, fără să se vadă ceva în urmă.

(*)UE ne-a anulat deja 10 miliarde de lei din granturile PNRR, fiindcă economia noastră aparent duduie și nu avem nevoie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Comparatia cu Norvegia nu numai ca nu isi are sensul, dar este mai mult un clickbait decat o plangere "reala". Seamana cu ONG-urile care tot ne baga pe gat educatia finlandeza, uitand ca noi nu suntem finlandezi.
    Da, este mult adevar in care ati scris referitor la capacitatea statuliu roman de a rezolva anumite lucruri, dar sa nu uitam ca noi TOTI suntem statul roman. Chiar si diasporenii care vin de sarbatori sa ne explice cat de prosti suntem noi, cei care am ramas, si cat de buni sunt ei, de ONGistii care stiu foarte multa teorie si nu prea multa practica si bineinteles sotul, sotia, sora, fratele, varul, versisoara, cumatrul, cumatra, vecinu sau vecina care lucreaza in adminstratia de stat si care ne-a ajutat intotdeauna sa obtine o hartie mai repede, un CI sau pasaport, un carnet de conducere peste rand, etc.
    Cred ca este momentul sa intelegem ca noi toti suntem Romania si faptul ca am ajuns aici la 30 de la revolutie suntem mai mult sau mai putin toti de vina. Intrebarea principala este ce facem noi TOTI de acum incolo? Tot ce am facut fiecare pana acum? Adica unii au dat bir cu fugitii, alti care s-au descurcat au preferat sa se izoleze in mediu lor, angajatii din institutiile de stat care o freaca langa toata ziua si revolutionarii din fata tastaturii ascunsi in spatele anonimatului?
    Sau vom face intr-adevar ceva sa schimbam ceva?
    • Like 3
    • @ Nume
      corne check icon
      1. daca comparatiile ar fi lipsite de sens, nu s-ar mai utiliza. 1a. daca noi am fi finlandezi, nu ar mai avea rost sa "ne bage (cineva) educatie finlandeza pe gat", tocmai pentru ca am avea-o deja. 1b. nevoia de modele sau experiente preluate de la altii e reala si productiva. 1c. nemtii nu sunt priceputi la masini din motive genetice. 2. NU suntem toti statul roman, iata definitia: " Instituție suprastructurală, instrument principal de organizare politică și administrativă prin intermediul căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt reglementate relațiile dintre oameni; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație." 3. eu nu cunosc nici un "diasporean" care vine in vacanta sa-mi spuna cat sunt de prost (...am suficienti neuroni sa mi dau singur seama de asta), 4. nu, eu nu sunt deloc de vina pentru starea tarii asteia. 5. nu, unii nu "dau bir cu fugitii", incearca sa-si construiasca o viata in locuri unde educatia (finlandeza, klingoniana, sau de alta origine) a avut impactul scontat asupra majoritatii populatiei, dupa ce aici au atins anumite limite(financiare, de rabdare sau greata). nimeni nu-i este dator tarii, patriotismul vine din iubire sau nu mai vine deloc, nu poate fi impus cu forta moralei. 6. nu, problemele nu se rezolva in stil "neONG" ist, heirupist, adica ...odata se aduna natia romana, cu rai cu buni, cu escroci cu onesti, rusinata de mustrarea domnului NUME- si se opinteste la unison si gata treaba, ne-am revenit! ca tot pomeneati de "plangeri nereale", modelul dumitale tine intru totul de taramul basmelor.
      • Like 2


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult