Danemarca, așa cum a văzut-o un prieten de-ai mei, care a trăit acolo 7 luni: o societate funcțională, în care omul este cel mai important și totul este conceput pentru el

Foto: Profimedia

M-am întâlnit zilele trecute cu un domn octogenar, fost profesor universitar, un model de modestie și generozitate. Și membru al asociației din care fac parte. Mi-a povestit despre experiența sa trăită în Danemarca, unde din motive personale a trebuit să locuiască mai bine de 7 luni, deși plecase pentru un eveniment în familie.

Povestea sa a început cu „cred că Danemarca este o societate funcțională, omul este cel mai important și totul este conceput pentru el, în jurul lui”. Și că „danezii sunt interesați în primul rând de protejarea mediului”.

Fiind preocupat și în România de colectarea selectivă a gunoiului, a studiat problema „smart” și în Danemarca. A remarcat că totul este curat și verde, că sistemul de colectare la blocul unde a locuit era introdus în sol, cu trape de deschidere, în niște pungi mari, referindu-se doar la gunoiul menajer, hârtie și pet-uri, sticlele și metalul fiind colectate în recipiente dispuse la suprafață. Mașinile de gunoi erau extrem de curate, nu a văzut pete, urme lăsate la manipularea sacilor sau a recipienților. Zona de colectare selectivă era iluminată. De altfel și la lucrările edilitare pe care le-a întâlnit în cale a observat că totul este perfect delimitat, se lucrează rapid, nu există mizerie în afara zonei delimitate, iar după terminarea lucrării locul arată la fel ca înainte. Betonierele și camioanele strălucesc de curățenie și nu a văzut niciunde nori de praf, așa cum se întâmplă permanent la noi,  când există vreo intervenție sau o lucrare.

În perioada cât a locuit în Danemarca, a prins alegerile parlamentare și a remarcat că totul a decurs discret, doar cu câteva emisiuni tv, afișe lipite, fără bannere sau spectacole grotești, fără cheltuieli extravagante și risipă. Campania a durat puțin, iar la câteva zile după alegeri afișele dispăruseră, viața reluându-și cursul obișnuit.

Pe stradă, în magazine, oriunde, oamenii sunt zâmbitori, amabili, nu există încrâncenare și supărare. Chiar îmi povestea că îi spusese soției că în țară, dacă i-ar zâmbi unei doamne pe stradă în acest mod, ar interpreta ori că e nebun ori că are „gânduri necurate”. Fiecare market oricât de mic are un dispozitiv automat de reciclare, la care primești un bon de reducere la diverse cumpărături. Se practică sistemul produselor ambalate în cantități mici, pentru a descuraja risipa,

La blocul unde locuia în Naerum, o suburbie aflată la 20 de kilometri de Copenhaga, lângă Lyngby, bicicletele fixate în rastel sau sprijinite de acesta nu erau ancorate cu dispozitive, a remarcat chiar că unele au stat nemișcate câteva săptămâni, se depusese și zăpadă pe ele. La fel și câteva haine ale unor copii sau jucării dintr-un parc în apropierea unei grădinițe, probabil uitate de aceștia, au stat zile întregi, fără să le ia cineva.

A fost fascinat de arhitectura verde a unei zone, casele erau înconjurate de un gard viu oval, delimitând fiecare câte o proprietate, toate dispuse într-un perimetru cu gazon și drumuri de acces. Cât s-a plimbat nu a văzut decât garduri vii, infrastructura cuprinde peste tot piste de biciclete, danezii fiind sportivi și iubitori de natură. Sunt multe mașini electrice, hibride, stații de încărcare și din ce în ce mai puține mașini cu motoare diesel. A remarcat că este încurajată producția proprie de produse agricole, supermarketurile fiind pline de astfel de produse, pe lângă cele de import atent selectate privind calitatea acestora existând din câte înțelesese chiar o politică guvernamentală pentru menținerea sănătății oamenilor.

Soția dumnealui a fost internată într-unul dintre cele mai mari spitale din Copenhaga, „Herlev Hospital”, în corpul modern cu o arhitectură circulară și curți interioare, cu dotări de excepție, sistemul danez de sănătate fiind printre cele mai performante din lume, model pentru alte state dezvoltate. Îmi spunea că pur și simplu te pierdeai pe culoare, salonul în care a stat soția era cu un singur pat, în salon exista un monitor unde își alegea meniul din ziua respectivă. La externare, a beneficiat de un ajutor social, la fiecare 4 ore venea un asistent care o îngrijea, se ocupa de tratament, dar în aceeași liniște și discreție de care are nevoie pacientul.

Plimbându-se în timpul zilei, povestitorul meu trecea pe lângă niște case de recuperare, relaxare pentru bâtrâni, adică azilurile de la noi. La danezi s-a implementat un alt concept - s-a renunțat la azilurile mari, reci, în care bătrânii se simțeau izolați și au fost create stabilimente mai mici, unde vârstnicii socializează, se cunosc între ei, ca într-o familie. Se pare că această viziune va fi preluată și de alții.

Blocul în care a locuit avea la subsol mașinile de spălat, exista o programare a locatarilor pentru acces. Sistemul de încălzire era semicentralizat, câteva blocuri fiind arondate unei microcentrale. Peste tot domină vegetația, blocurile sunt înconjurate de copaci ca într-o pădure și există multe parcuri și zone de recreere.

„Cred că politicienii lucrează pentru cetățeni, e o societate în care lucrurile merg, asta a fost percepția. Nu contează cine este la putere, există strategii care nu sunt influențate de cine conduce”, a spus la încheierea discuției interlocutorul meu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp