Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Danemarca, așa cum a văzut-o un prieten de-ai mei, care a trăit acolo 7 luni: o societate funcțională, în care omul este cel mai important și totul este conceput pentru el

Danemarca.

Foto: Profimedia

M-am întâlnit zilele trecute cu un domn octogenar, fost profesor universitar, un model de modestie și generozitate. Și membru al asociației din care fac parte. Mi-a povestit despre experiența sa trăită în Danemarca, unde din motive personale a trebuit să locuiască mai bine de 7 luni, deși plecase pentru un eveniment în familie.

Povestea sa a început cu „cred că Danemarca este o societate funcțională, omul este cel mai important și totul este conceput pentru el, în jurul lui”. Și că „danezii sunt interesați în primul rând de protejarea mediului”.

Fiind preocupat și în România de colectarea selectivă a gunoiului, a studiat problema „smart” și în Danemarca. A remarcat că totul este curat și verde, că sistemul de colectare la blocul unde a locuit era introdus în sol, cu trape de deschidere, în niște pungi mari, referindu-se doar la gunoiul menajer, hârtie și pet-uri, sticlele și metalul fiind colectate în recipiente dispuse la suprafață. Mașinile de gunoi erau extrem de curate, nu a văzut pete, urme lăsate la manipularea sacilor sau a recipienților. Zona de colectare selectivă era iluminată. De altfel și la lucrările edilitare pe care le-a întâlnit în cale a observat că totul este perfect delimitat, se lucrează rapid, nu există mizerie în afara zonei delimitate, iar după terminarea lucrării locul arată la fel ca înainte. Betonierele și camioanele strălucesc de curățenie și nu a văzut niciunde nori de praf, așa cum se întâmplă permanent la noi,  când există vreo intervenție sau o lucrare.

În perioada cât a locuit în Danemarca, a prins alegerile parlamentare și a remarcat că totul a decurs discret, doar cu câteva emisiuni tv, afișe lipite, fără bannere sau spectacole grotești, fără cheltuieli extravagante și risipă. Campania a durat puțin, iar la câteva zile după alegeri afișele dispăruseră, viața reluându-și cursul obișnuit.

Pe stradă, în magazine, oriunde, oamenii sunt zâmbitori, amabili, nu există încrâncenare și supărare. Chiar îmi povestea că îi spusese soției că în țară, dacă i-ar zâmbi unei doamne pe stradă în acest mod, ar interpreta ori că e nebun ori că are „gânduri necurate”. Fiecare market oricât de mic are un dispozitiv automat de reciclare, la care primești un bon de reducere la diverse cumpărături. Se practică sistemul produselor ambalate în cantități mici, pentru a descuraja risipa,

La blocul unde locuia în Naerum, o suburbie aflată la 20 de kilometri de Copenhaga, lângă Lyngby, bicicletele fixate în rastel sau sprijinite de acesta nu erau ancorate cu dispozitive, a remarcat chiar că unele au stat nemișcate câteva săptămâni, se depusese și zăpadă pe ele. La fel și câteva haine ale unor copii sau jucării dintr-un parc în apropierea unei grădinițe, probabil uitate de aceștia, au stat zile întregi, fără să le ia cineva.

A fost fascinat de arhitectura verde a unei zone, casele erau înconjurate de un gard viu oval, delimitând fiecare câte o proprietate, toate dispuse într-un perimetru cu gazon și drumuri de acces. Cât s-a plimbat nu a văzut decât garduri vii, infrastructura cuprinde peste tot piste de biciclete, danezii fiind sportivi și iubitori de natură. Sunt multe mașini electrice, hibride, stații de încărcare și din ce în ce mai puține mașini cu motoare diesel. A remarcat că este încurajată producția proprie de produse agricole, supermarketurile fiind pline de astfel de produse, pe lângă cele de import atent selectate privind calitatea acestora existând din câte înțelesese chiar o politică guvernamentală pentru menținerea sănătății oamenilor.

Soția dumnealui a fost internată într-unul dintre cele mai mari spitale din Copenhaga, „Herlev Hospital”, în corpul modern cu o arhitectură circulară și curți interioare, cu dotări de excepție, sistemul danez de sănătate fiind printre cele mai performante din lume, model pentru alte state dezvoltate. Îmi spunea că pur și simplu te pierdeai pe culoare, salonul în care a stat soția era cu un singur pat, în salon exista un monitor unde își alegea meniul din ziua respectivă. La externare, a beneficiat de un ajutor social, la fiecare 4 ore venea un asistent care o îngrijea, se ocupa de tratament, dar în aceeași liniște și discreție de care are nevoie pacientul.

Plimbându-se în timpul zilei, povestitorul meu trecea pe lângă niște case de recuperare, relaxare pentru bâtrâni, adică azilurile de la noi. La danezi s-a implementat un alt concept - s-a renunțat la azilurile mari, reci, în care bătrânii se simțeau izolați și au fost create stabilimente mai mici, unde vârstnicii socializează, se cunosc între ei, ca într-o familie. Se pare că această viziune va fi preluată și de alții.

Blocul în care a locuit avea la subsol mașinile de spălat, exista o programare a locatarilor pentru acces. Sistemul de încălzire era semicentralizat, câteva blocuri fiind arondate unei microcentrale. Peste tot domină vegetația, blocurile sunt înconjurate de copaci ca într-o pădure și există multe parcuri și zone de recreere.

„Cred că politicienii lucrează pentru cetățeni, e o societate în care lucrurile merg, asta a fost percepția. Nu contează cine este la putere, există strategii care nu sunt influențate de cine conduce”, a spus la încheierea discuției interlocutorul meu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Gigel check icon
    Danezii, din fericire pentru ei, nu sunt analfabeți funcționali și înțeleg că banii nu cad din cer și trebuie să aloce către stat un procent mare pentru a putea beneficia de servicii publice de calitate și pentru a avea o infrastructură bună.
    Acolo deciziile putem spune că sunt luate de cetățeni deoarece persoanele votate chiar pun in aplicare voința poporului.
    Noi așteptăm să ia statul măsuri pentru noi și vrem ca statul să ne dea fără să înțelegem că noi suntem statul.
    • Like 0
  • M0sh0o check icon
    "Danemarca, așa cum a văzut-o un prieten care a trăit acolo 7 luni". Ce-atâtea discuții aiurea? E clar că-i prietenul meu, nu-i al vecinului de bloc. Si poate că io am mai mulți dar nu despre ei e vorba-n text.
    • Like 0
  • nu exista societate perfecta. Tarile scandinave sunt foarte civilizate darsa vedem si alte cateva aspecte;o fiscalitate impovaratoare, cam 50% din PIB luat de stat prin impozite, comparativ Romania a colectat cam 26%, o corectitudine politicacam fortata, zone locuite de imigranti musulmani unde legea practic nu functioneaza, etc.
    • Like 1
    • @ Vasile Ostaciuc
      Gigel check icon
      Au impozitare mare pentru că așa au ales cetățenii să aibă. E cam greu de înțeles pentru un român care stă cu mâna întinsă la stat. Danezii au ales de bună voie să ofere o sumă consistentă către stat adică către drumuri, spitale, școli, etc deoarece nu cred ca românii că banii pică din cer. Pentru a avea o societate dezvoltată trebuie sa contribuie fiecare cetățean. Dumneta ți-ai construi vilă cu piscină în loc să dai bani la stat și preferi să calci in rahat când ieși pe poartă. Danezii nu gândesc ca dumneavoastră, ei preferă să fie totul bine și în curtea lor și în afara ei!
      • Like 0
  • Viata danezilor in Danemarca sau a nemtilor in Germania este asa de diferita fata de a romanilor din Romania pentru ca sunt popoare complect diferite ca si comportament si educatie!Sa dau doar un exemplu care explica atitudinea fata de colectarea gunoiului menajer::in 1990 am fost pentru prima data in West ,in Germania,la sora mea care traia acolo de 20 de ani si la un moment de plimbare prin Munchen am vazut prima si ultima coada de nemti!Si am aflt ca nu stateau nici la carne nici la butelii ci adunau semnaturi ca sa se promulge o lege cu selectarea gunoiului ,dar care sa aiba si pedepse,caci pana atuncivera doar o cutuma!Si s-a facut lege si aprope te baga la inchisoare pentru nerespectarea unor articole!Deci asta si-au dorit cetatenii!Cum o fi asta cu romanii care sunt campioni la nerespectarea legilor,nici prin constrangere?Mai e mult pana departe cu ecologia si functionarea institutiilor ca in Danemarca de ex.,adica mere cu paducele!
    • Like 1
  • tv check icon
    E corect ''un prieten de-ai mei'', deşi pare ciudat. Expresia este echivalentă cu ''un prieten dintre ai mei''
    • Like 0
  • Acum pe bune, dar există în limba română expresia „un prieten de-ai mei”? Dacă da, îmi cer scuze pentru ignoranță. Iar dacă nu, chiar nimeni nu e la volan aici la redacție? Just asking.
    • Like 3
    • @ Virgil Titarenco
      CS check icon
      Formularea autorului este corectă, deoarece se referă la un prieten din mai mulți. Acel “de” din “de-ai mei” îl inlocuiește pe “dintre” – “un prieten dintre ai mei/prietenii mei” (ne referim la cineva care face parte dintr-un grup, nu din sine însuşi). În schimb, ar fi incorect să spunem „un prieten dintre al meu".
      • Like 1
    • @ Virgil Titarenco
      Este corect “un prieten de-ai mei” dar este corect și “un prieten de-al meu”. Aici găsiți o explicație detaliată despre acest lucru: https://www.divahair.ro/timp_liber/cum-e-corect/cum-e-corect-un-prieten-de-al-meu-sau-de-ai-mei
      • Like 0
    • @ Virgil Titarenco
      ia si studiaza :)
      https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/pastila-de-limba-de-al-meu-sau-de-ai-mei-o-greseala-extrem-de-frecventa-479867
      • Like 1
    • @ Virgil Titarenco
      Dan check icon
      Google is your friend! Poate că, înainte de a face efortul de a scrie un comentariu pentru a pune o astfel de întrebare, era mai simplu să căutați expresia respectivă. Cel puțin la mine, primul rezultat e acesta: https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/pastila-de-limba-de-al-meu-sau-de-ai-mei-o-greseala-extrem-de-frecventa-479867.
      Pe scurt, da, expresia există în limba română.
      • Like 1
    • @ Dan
      Dan check icon
      Too slow :(
      Mersi, Călin!
      • Like 0
    • @ Calin Moian
      Dacă tot este să ne culturalizăm prin Google, se pare că problema este încîlcită (precum mai toate prin România), are bube și este crăcănată. Adică nimeni nu e de acord cu nimeni. Vezi https://anonimov.ro/un-prieten-de-al-meu/, precum și nesfîrșita controversă de aici https://cum-scriem-corect.blogspot.com/2016/11/prieten-de-al-meu-sau-prieten-de-ai-mei.html.
      În orice caz, oricît m-aș strădui, tot îmi sună aiurea „un prieten de-ai mei”. Poate și simplul fapt că nu vreau să comunic că este „un prieten dintre prietenii mei”, ci vreau să spun că este „un prieten care îmi aparține”. Adică nu vreau să îl definesc în raport cu alții ci doar în raport cu mine. Eu asta cred că vrea să spună expresia.
      • Like 1
    • @ Dan
      Merci Dan! :)
      • Like 0
    • @ Virgil Titarenco
      gogea check icon
      Dacă vrei să spui că îți aparține folosești: "un prieten al meu", fără "de".
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult