Foto - botosani24.ro.
Botoșănenii au scris „Nu am aer” și „Alexandra” pe fațada cabinetului particular al unuia dintre medicii considerați de către oameni responsabili de moartea Alexandrei Ivanov, tânăra gravidă care a decedat la finele săptămânii trecute la Maternitatea Botoșani.
Una dintre întrebările care mi se pun cel mai des în ultimul an și pe care, din păcate, o pun la rândul meu, este „Nu știi un medic bun?”
În România, cel mai bun medic rămâne norocul. Norocul de a nu te îmbolnăvi sau, dacă te îmbolnăvești, să știi pe cineva care știe „un medic bun”.
În ultima vreme, oamenii nici nu mai caută un medic bun. „Nu știi un medic bun?” s-a transformat în „Nu știi un medic?” Punct. Bun, rău, medic să fie.
Dacă ai ghinionul să stai la țară sau într-un oraș mic, să te vadă un medic și să te mai și trateze devine un vis din ce în ce mai greu de atins. Sunt spitale unde nu sunt medici de gardă. Sunt spitale în care medicii nu mai vor să intre în gardă, reclamând epuizarea. Sunt spitale unde, dacă nimerești în zilele libere, în weekend, în perioada de concedii, noaptea sau în pauza de prânz, nu se uită nimeni la tine.
„Nu am aer” sunt cuvintele femeii gravide abandonate de medici pe un pat de spital din Botoșani. După o agonie de ore bune, a murit.
Ziua și mortul. Ceva se întâmplă în aceste zile. Oamenii s-au săturat să-și numere morții. Aerul devine din ce în ce mai irespirabil, cetățenii protestează, frustrarea socială e la apogeu, țara e o oală sub presiune. Oamenii cer să fie tratați și cer să fie tratați cu umanitate. Cum putem face un sistem de sănătate ceva mai uman în această țară?
Intervenția mea la Digi24:
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Oricum, în 25 de ani am văzut și auzit multe și nu foarte pozitive aici, în Italia. Am și trecut prin situații dificile( chiar în familia noastră) din cauza incompetenței medicilor.
Sigur că un stil de viață nesănătos ”biciuiește” corpul și e foarte probabil să afecteze sănătatea, dar INVERS, dacă suntem cuminți și ponderați nu vom avea nicio garanție că nu ne vom îmbolnăvi de ceva chiar grav. Se vorbește numai de RISCURI pentru sănătate, adică totul e ceva probabilistic, nimic nu e garantat. Încercăm noi să ne amăgim că ne putem direcționa viața și sănătatea cum vrem, dar adevărul e că suntem la mâna sorții, a lui Dumnezeu. Atenție! Noi suntem stăpânii felului nostru de viață, nu al însăși vieții noastre. Noi de regulă (nu întotdeauna) încercăm să facem TOT CE ȚINE DE NOI, dar trebuie să realizăm că NU TOTUL ține de noi. Am auzit de oameni care au făcut cancer pulmonar fără să fumeze o zi în viața lor, dar am auzit și de oameni care au fumat ca șerpii toată viața lor, au făcut și războiul, au avut o viață teribil de grea, dar au murit de bătrânețe la vârste la care unii dintre noi nici nu îndrăznesc să spere. Asta nu înseamnă că fumatul ar fi inofensiv, dimpotrivă, e extrem de dăunător. Dar totul e un risc, nu o certitudine: Pe unii biciuirea cu tutunul nu i-a doborât fizic, dar alții, cu un organism mai fragil, au fost doborâți din nimic.
Iar în legătură cu ce zic doctorii, desigur e bine să le urmăm sfatul (celor competenți) dar cu atenție, trecând totul și prin filtrul nostru (nu intru în amănunte) și cerând și o a doua, a treia părere, fiindcă ați văzut că în cazul unei femei gravide în 9 luni, 4 (PATRU!!) medici care au consultat-o au ajuns la concluzia că are hernie și trebuie operată :-( :-(
Am crede, prin comparație, că în sistemul privat ”dai un ban dar stai în față” însă lucrurile nu stau chiar așa. În sistemul privat, cabinetele și clinicile sunt doar o afacere și deci urmează logica oricărei afaceri. Adică scopul principal e acela de a câștiga bani, cât mai mulți și de a crește afacerea, adică să se câștige bani din ce în ce mai mulți. Ca în orice firmă privată. Am cunoscut, atât eu cât și apropiați de-ai mei, în mod direct acest fenomen. A vrut, la un moment cineva și la alt moment eu, să ne adresăm unor medici specialiști buni (aici nu sunt dubii), recomandați de către alți medici de încredere. Ei bine s-a dovedit că există practic un CONFLICT DE INTERESE între noi, ca pacienți și respectivii medici. Fiindcă pacientul vrea un diagnostic corect și un tratament cât mai exact, dar în urma a cât mai puține investigații și bineînțeles cât mai puțin traumatizante. Dar interesul medicilor e invers: recomandarea a cât mai multor investigații (chiar dintre cele foarte traumatizante) fiindcă toate costă bani. Și ”e foame de bani băieți...” Desigur, medicii sunt acoperiți din punct de vedere profesional. Nu îi poate nimeni acuza că recomandă, de exemplu, pe lângă consultul și ecografia abdominală standard, dar care nu relevă nimic suspect, ȘI o colonoscopie ȘI o endoscopie, doar fiindcă așa ”e mai bine”. Înțeleg recomandarea unor asemenea investigații în principiu, mai ales odată cu vârsta, dar NU IMPUNEREA lor dacă nu e cazul pe moment. De asemenea nu înțeleg de ce un cardiolog care are atât un cabinet privat cât și o ditamai clinica unde se efectuează proceduri de chirurgie cardiacă și alte proceduri invazive, să folosească cabinetul individual pentru a ”speria” pacienții mai slabi de înger și a-i trimite să facă o coronarografie la clinica lui. De regulă coronarografia se face când ai factori de risc și / sau simptome grave de boală coronariană sau când ai avut deja un infarct. Dar să trimiți, pe bandă rulantă (am văzut asta) pacienți fără mari riscuri cardiace la clinica ta unde să le faci această procedură invazivă (ce presupune 24h spitalizare, introducerea unui cateter pe arteră, injectarea de substanță de contrast și imagistică cu iradiere), asta e de-a dreptul măgărie pe față. Dar de, procedura e bănoasă. Iar dacă se descoperă vreo colmatare pe coronare se pune stent. Scump și ăla, dar într-adevăr, uneori e necesar. Însă nu sunt deloc sigur că unii medici nemernici nu pot spune stent și unde NU e cazul, doar pentru a a lua un ban în plus. Poate par paranoic, dar au fost prezentate în media niște cazuri teribile. Exista un medic care INDUCEA pacienților fără prea mari probleme medicale, în mod intenționat, prin medicație, simptome cardiace severe, care să justifice implantarea unui PACEMAKER. Pacientul în mod normal nu ar fi avut nevoie de așa ceva, dar medicul ”îl prindea în lațul acesta” inuman. Apoi, s-a mai descoperit că au fost implantate pacemaker-e REFOLOSITE de la morți, fără să se declare asta. Deci grozăvii, nesimțire și măgării există și în domeniul privat. și e greu să fie eradicate, datorită acestui conflict de interese dintre medici și pacienții. Unii vor să își afle vindecarea cât mai direct, mai simplu, mai eficient și mai puțin dărâmător financiar, iar ceilalți vor să îi prindă pe primii în laț și să profite de îngrijorările lor pentru a-i jupui de bani cât de mult se poate.
Atenție! NU mă refer la investigațiile medicale, de orice fel, strict necesare pentru un diagnostic corect, ci la investigațiile cerute în exces, doar din considerente financiare, deși sunt ambalate ipocrit în ceea ce se numește ”grija față de pacient”.
Așa că are dreptate autorul articolului, cel mai bun medic e norocul și nu prea îl găsim nici la stat nici la privat. Poate la un moment dat situația se va îmbunătăți, dar deocamdată....
Poate ca, singura diferenta este similara cu diferenta dintre o cantina studenteasca rulata sub autoritatea unui oaresi-care bugetar numit politic si patronul unui restaurant privat.
In timp ce o cantina rulata prost din neglijenta unui bugetar numit politic isi poate permite ca sa-si imbolnaveasca in mod repetat clientii cu toxinfectie alimentara, patronul unui restaurant privat nu poate risca de prea multe ori acelasi lucru - altminteri va risca reputatia restaurantului, respectiv investitia sa personala.
Spitalul sau clinica de stat, nu risca absolut nimic. In sistemul de stat, posturile sunt numite politic si in cel mai rau caz sunt reciclate. La stat nimeni nu risca nimic. Nu exista responsibilitate sau pierderi financiare din partea celor care ar trebui sa raspunda in fata contribuabilului.
Atunci cand etatistii incearca sa discrediteze sistemul privat dar continua sa tolereze si sa finanteze sistemul de stat, ei defapt perpetueaza in mod voit lipsa de reponsabilitate - de care (tot ei) se plang atunci cand LOR li se intampla un eveniment nefericit.
- La stat, nepăsarea ca urmare a lipsei de responsabilitate, așa cum ați zis și Dvs
- La privat, conflictul de interese (nesancționat încă legal și neadministrat cum trebuie) între interesul pacientului și cel al prestatorului de servicii medicale.
Dvs vedeți doar problemele de la stat și credeți orbește în atotputernicia (teoretic) reglatoare a pieței. Eu v-am dat un contraexemplu cum că lucrurile nu stau chiar așa în practică, spre deosebire de teorie și ideologie. Uneori ideologia orbește, nu limpezește lucrurile.
Daca da, ma bucur ca te-am ofensat! (desi in mod indirect si fara intentie). Este din cauza unora ca tine, care tot incearca sa "despice firul in patru" timp de mai bine de 32 de ani, drept urmare cei ce "si-au asumat conducerea tarii" cu ajutorul unor votanti ca tine, nu ajungeti sa inbunatatiti nimic in tara asta. Este din cauza celor alesi de unii ca tine, ei pierd timpul si banii oamenilor. Pierdeti timpul cu naivitate, tot incercand sa gasiti "un sistem mai bun", "ceva la mijloc", adica o struto-camila de sistem, care sa aiba toate avantajele libertatii de piata a capitalismului dar, pe de alta parte, sa pastreze toate AVANTAJELE unui sistem social demodat si neperformant.
Un astfel de sistem ("de mijloc"), l-a incercat si Gorbaciov in rusia dar si ion iliescu prin ai lui urmasi. Si s-a dovedit falimentar.
Postarile tale, desi in aparenta incearca sa para corect-politic, totusi ele contin un iz de propaganda anti-capitalista si ma straduiesc sa le ignor. Insa, uneori, nu ma pot abtine ca sa aduc un pic de echilibru pe-aici, fiindca platforma asta nu e nici haznaua3 nici romania-tv.
Inca odata, nu a fost intentia mea sa te ofensez direct pe tine - dar, daca tot mi-ai cerut explicatii, sper ca acum te-am lamurit.
Socialismul nu e decat boala a carei vindecare pretinde ca este. Cine adopta socialismul se ruineaza in prezent si isi ruineaza si viitorul.",
spunea Horia Roman Patapievici pentru Ziare.com.
Să zicem că tu produci patronului o plus-valoare de 100 de unităţi. Plus valoare înseamnă 100 de unităţi adăugate (peste) salariul tău + preţul de producţie, adică un profit încasat de patron DUPĂ ce produsul muncii tale a fost vândut, dacă a fost posibil să fie vândut cu 100% profit, (ceea ce nu se întâmplă întotdeauna!).
Din acele 100 de unităţi profitabile, patronul trebuie ca, mai întâi să dea la o parte:
- Obligatoriu 47 de unităţi (47%) pentru impozitul la stat datorat pe munca ta.
- Obligatoriu 10-16 unităţi impozit pe întreprindere datorat la stat.
- Obligatoriu 10 unităţi impozit pe dividende datorat la stat.
- Cheltuielile aferente producţiei, (materiale, energie, transporturi, etc, etc).
- Chiria spaţiului.
- Cheltuieli pentru dezvoltarea întreprinderii.
- Diferenţa dintre cele 100 unităţi (profit iniţial) minus - (impozite + cheltuielile de mai sus), diferenţă care se va împărţi între acţionari şi patron.
De multe ori, (aproape mereu), profitul rămas patronului nu este nici măcar 5% din plus-valoarea iniţială de 100 de unităţi pe care tu, (în mod ideal) le-ai adus întreprinderii.
Apoi, ia şi fă socoteala cât trebuie să cheltuie patronul ca să-ţi dea ţie salariul ăla garantat, şi ce-i mai rămâne lui (dacă-i mai rămâne ceva). De multe ori, patronului îi rămâne mult mai puţin decât iei tu garantat.
Morala: eşti „sclavagit” mai întâi de către stat, într-o proporţie mult, mult, mult mai mare decât de către „patronul-cel-rău-şi-exploatator”.
În România taxele pe muncă sunt enorm de mari! Aşadar, mai întâi plânge-te că eşti SCLAV la stat, care îţi ia aproape jumătate din munca ta.
A, nu-ţi convine? păi, de ce nu te faci şi tu patron, ca să vezi cum devine cazul?
Altă speță: zici că mie, dacă nu-mi convine, atunci să mă fac și eu patron și să văd ce viață grea o să am. Corect, te cred, dar eu n-o să fac asta fiindcă n-am talent la afaceri și n-aș face decât să pierd bani. Dar să știi că am văzut destui angajați care având experiență și relații într-un domeniu, și-au deschis propria afacere, au devenit deci patroni. DAR.... nu prea am văzut patroni, care oricât de grea viață ar avea, să revină la statutul de angajați, cu tot ce presupune asta: sculat la oră fixă, stat la mâna și la mintea altuia, sau chiar la vorbele lui uneori jignitoare. Și să nu prea îți permiți să spui ce ai vrea... Da, poate fi extrem de dificil să fii patron, iar în România chiar este teribil de greu. dar odată ce ai simțit gustul lucrului pentru tine și respectul de sine care vine odată cu asta, rareori mai revine cineva la statutul umil al unui angajat, cu tot salariul lui fix și siguranța zilei de mâine.
Ele pot oricând să-şi mute investiţia în altă ţară care este mai rentabilă şi mai predictibilă. Dacă aleşii tăi (politicienii) schimbă prea des „regulile jocului” (din punct de vedere fiscal sau legislativ) adică, mai pe româneşte, le „freacă ridichea”, ele au toată libertatea să-ţi lase în braţe peste noapte o mulţime de solicitanţi de ajutor de şomaj. Asta vrei?
Ceea ce unii politicieni (în majoritatea lor ignoranţi economic) „se prefac” că „au uitat”, este faptul că banul urmează profitul în mod automat.
Munca este un serviciu vandabil - la fel ca oricare alt serviciu sau bun vandabil pe piaţa liberă.
Oferta de muncă, precum şi cererea de muncă, se vor urmări intotdeauna una pe alta. Este un mecanism automat de reglare a pieţii, un fel de „mână invizibilă” care acţionează în economie şi nu poate fi influenţată de nimeni şi de nimic:
- Firmele vor emigra întotdeauna în zonele unde pot găsi muncă mai ieftină.
- Pe de altă parte, lucrătorii vor emigra întotdeauna în zonele unde pot găsi salarii mai mari.
Aceste lucruri se vor întâmpla mereu şi automat, similar cu principiul vaselor comunicante.
Lucrătorii care se plâng de salarii mici, sau firmele care se plâng de lipsa forţei de muncă, sunt de fapt cei care observă că cererea şi oferta de muncă deocamdată nu au ajuns în echilibru în zona respectivă. Dar, e vorba numai de timp şi lucrurile se vor echilibra automat şi în această zonă geografică, la fel cum s-au echilibrat în Germania după desfinţarea zidului dintre Est şi Vest.
Trebuie să ne întrebăm; care din decidenţii politici, dacă, şi în ce fel, vor suferi atunci când o companie multinaţională decide să se mute de la noi. Trebuie realizat că atitudinea asta anti-investitori străini este nocivă pentru ţara noastră. Fiindcă, poate că azi tu le măreşti taxele (că dă bine la electoratul tău de stânga), dar peste cam o lună-două vei avea rămase în ţară doar afaceri mici, de tip şhaorma şi inspecţie ITP.
În acel caz nefericit cine anume va răspunde (şi cum va răspunde)?
Însă, dacă nu ar fi avut loc privatizările, atunci nu era posibilă tranziţia de la socialism la sistemul actual şi nu ai fi intrat în Uniunea Europeană. Ceea ce nu spui este că, asta a fost situaţia în toate ţările din fostul bloc comunist, (nu numai la noi).
Dar uită-te la „partea plină” a paharului tău, de exemplu; spitalele de stat nu au fost privatizate.
Şi? care e rezultatul? acum, după atâta amar de ani după Colectiv, spitalele de stat sunt pline de nozocomiale și trimitem arșii în străinătate.
Etatiştii de serviciu să explice de ce trebuie să mai plătim cu drag şi sârg impozitele şi taxele.. să fie bani de unde să plătească impostorilor salarii babane şi pensii speciale? căci e clar că banii noştri nu ajung acolo unde trebuie!
Nu sunt împotriva capitalului privat, nici românesc nici străin. Nu sunt nici împotriva privatizării. Sunt însă împotriva ideologiei și lozincilor păguboase și cretine care ne fac să acționăm distructiv cu noi înșine. Cine vrea să preia prin privatizare o unitate economică românească trebuie să știe că face o afacere corectă pentru toate părțile, nu că ne fraierește, contra unei șpăgi date politicienilor decidenți. Normal, capitalul privat trebuia să apară în România din 3 direcții principale:
1) Investitorii străini ONEȘTI care urmau să preia o unitate economică aflată ÎN DIFICULTATE, pentru a o dezvolta, nu pentru a o devaliza sau distruge, cu scopul de a scăpa de o posibilă concurență. Și bineînțeles, totul la un preț corect.
2) investitorii români, care erau la început slăbuți financiar, dar pe care statul trebuia să-i ajute prin toate mijloacele posibile și imposibile, să se dezvolte cât mai rapid. Nu să-i hărțuiască cu controale care să-i taxeze aiurea cu amenzi fanteziste, nu să-i hărțuiască DNA-ul. Dimpotrivă, să-i sprijine, să le dea facilități fiscale, ajutoare de stat (”pe burtă”, la limita Infringement-ului din partea UE) și orice alte metode.
3) Investiții noi, ”la firul ierbii” făcute de străini sau români, pentru dezvoltarea în continuare a economiei, după cerințele oricărui stat modern aflat în plină dezvoltare.
Scopul final era să avem și investitori străini puternici, dar și investitori români puternici, cât mai rapid, pentru a nu fi ”înghițiți” de străini. Iar dintre unitățile vechi aflate în patrimoniul statului, cele care se dovedeau profitabile NU trebuiau să fie subiectul privatizării. Trebuia doar ca instituțiile abilitate să le ferească de CĂPUȘARE. Fiindcă NU totul trebuie să fie privat în economia unui stat. Multă vreme, de exemplu, gigantul francez Renault a fost cu capital de stat. De asemenea compania de telecomunicații grecească OTE e tot de stat. Noi cică am făcut privatizare dând active către OTE. NU, am făcut ÎNSTRĂINARE, nu privatizare, că am dat tot unui capital de stat, dar străin. Până la urmă și în cazul Dacia dată lui Renault a fost cam la fel. Dar în timp ce parteneriatul cu OTE a fost cam slăbuț și oarecum nejustificat, cel cu Renault a fost un real succes. Printre foarte puținele privatizări de succes.
Dar ca principiu general, la noi a funcționat o lozincă otrăvită (dospită, pesemne în laboratoarele intereselor devalizatorilor de ocazie): ”statul e cel mai prost gestionar”. Prin urmare trebuia să privatizăm tot, și ce mergea bine și ce era falimentar. Lozinca e proastă, fiindcă e incompletă. Da, în comparație cu privatul, statul e un gestionar mai prost. Dar doar pentru o anumită firmă. Privatul e mai eficient fiindcă el ia în calcul doar profitul firmei sale, în timp ce statul are în cârcă toate aspectele sociale, de strategie economică națională etc. Vorbesc de cazul ideal, nu mă refer la hoți și devalizatori. Să dau un exemplu pentru a fi mai clar. La începutul pandemiei, privații au SPECULAT la maxim (și era de datoria lor să o facă, în interesul firmelor lor) prețul la măști și materiale dezinfectante. Au avut dreptate? Da. Au fost buni administratori pentru firmele lor? Da. Dar pentru populație a fost asta ceva benefic? NU, evident. Iată cum nu întotdeauna administrarea competentă a privaților e și în interesul populației. Dacă firmele producătoare de măști și substanțe dezinfectante, sau de protecție etc ar fi fost cu capital exclusiv de stat, atunci statul, dacă vroia și avea grija cetățeanului, putea renunța la o marjă de profit pentru a face prețurile mai realiste și mai corecte față de populație. Repet, eu mă refer la cazul unui stat corect, eficient și competent, nu mafiot și corupt ca cel al nostru, care nu face decât să jupoaie de bani populația dar și firmele (mai mult românești) pentru servicii execrabile.
Păi, nu e vina străinezilor că statul a făcut pe-atunci (şi încă mai face şi acum) cheltuieli nesăbuite cu pomeni electorale şi pensii speciale. Avem un stat social care se „întinde mai mult decât plapuma”, cheltuie mai mult decât produce, rămâne mereu cu deficit şi este nevoit să se împrumute din afară.
Pe greci i-au costat nişte insule ca să iasă din faliment.
Pe noi? în trecut ne-a costat nişte întreprinderi cedate străinilor. Iar momentan (deocamdată) ne costă „doar” ratele enorme la care trebuie să ne împrumutăm, plus o inflaţie nestăvilită.
Lipsa de înţelegere a mecanismelor financiare, lipsa de planificare economică pe termen mediu şi lung, pomenile electorale, toate acestea conduc la inflaţie plus împrumuturi ca să-ţi acoperi deficitele.
Iar atunci când nu mai eşti în stare să rambursezi banii pe care i-ai împrumutat; vei pierde altceva: suveranitatea şi independenţa asupra întreprinderilor şi resurselor ţării.
Acest aspect trebuie să fie explicat sindicaliştilor care impun creşteri salariale prin şantaj şi ameninţări. Acţiunile lor nu numai că crează inflaţie (din cauză că statul trebuie să tipărească bani fără acoperire), dar şi împrumuturi nesăbuite şi greu de returnat.
Mai mult ca sigur că nu este ceva uşor de corectat şi nu se poate face peste noapte.
Însă, de ce guvernul nu comunică de îndată aceste lucruri populaţiei? Şi de ce nu vedem emisiuni la TV pe această temă?
Ne trebuie un mecanism prin care sa putem schimba clasa politica; oare daca in legea electorala s-ar stipula ca, daca ptr o lista de candidati ce nu intrunesc participare la urne de 35%, de exemplu, sa se organizeze din nou alegeri in circumscriptia respectiva, iar ei sa nu mai poate fi pe liste, cum ar fi?
Sa fie considerat un vot de blam! Altfel nu mai iesim din rusinea asta!
Cu ani în.urmă, m-am prezentat la o endoscopie, la Colentina. Am plătit vizita. Supărat că n-am apelat la el în privat, gastroentorologul m-a lăsat să aștept ore bune în sală. Am fost fraer că am stat. Apoi, destul de brutal și-a manevrat scula aia endoscopică prin traiectul superior al aparatului meu digestiv, ca pentru a-mi demonstra cum e să faci o procedură la un spital de stat. După care, rezultatul a fost rostit brutal. NOROC (iarăși NOROCUL) că la următoarele investigații, nimic din cele comunicate, de șeful de secție de la Colentina, nu s-a adeverit. Tipul, (că medic nu pot să-i zic), nervos, că n-am apelat la serviciile lui private, m-a speriat cu un diagnostic, după care mi-a oferit cartea lui de vizită din privat. La plecare mi-a sugerat ca să nu mai fac drumul până la casieria spitalului și îi las lui contravaloarea prestației. I-am lăsat-o. Bănuiesc că a trimis una din asistente să cumpere pizza, prăjituri și niște cola, naiba să-l ia!
La fel şi în problema educaţiei, a comunicaţiilor de telefonie mobilă şi internet, a transporturilor, servicii de curierat şi aşa mai departe.
Restul e o discuţie între etatiştii care se aşteaptă ca statul să le rezolve totul pe bani puţini şi cei care înţeleg economie privată şi care respectă principiul de cerere şi ofertă.
Iar dacă în România - la un moment dat - ar avea loc digitalizarea instituţiilor de stat, în acel moment va fi şi mai greu pentru etatişti. Fiindcă, odată cu digitalizarea, se va afla cine plăteşte pentru serviciile de sănătate şi cine nu plăteşte. Odată cu digitalizarea, (atunci când ministerul sănătăţii va comunica cu ANAF), va fi oribil pentru o mulţime de români - respectiv pentru cei care NU contribuie la sănătate - ei vor rămâne complect pe dinafara sistemului de sănătate.
Să vezi atunci valul şi mai mare de nemulţumiţi care vor jeli după sistemul socialist „răpus” de capitalism.
O trecere mai uşoară (de la un sistem la altul) ar fi o nouă legiferare, care să dea posibilitatea plătitorului de taxe şi impozite să utilizeze fondurile achitate statului inclusiv în sistemul de sănătate privat. Adică, din banii pe care i-ai plătit la CASS să poţi merge inclusiv şi la privat, eventual achitând un mic supliment.
@FlorinNegruțiu - pe fond, adevarata întrebare este; oare România întradevăr doreşte sincer să scape de vechiul sistem şi să facă upgrade la un sistem similar ţărilor civilizate?
Insa, ideea de-a se putea folosi contributile CASS inclusiv in sistemul privat nu va fi adoptata niciodata intr-o Romanie dominata de socialisti.
Explicatie: deoarece in spitalele de stat spaga pentru operatii si alte servicii e mai mare decat tarifele de la spitalele private, oamenii se vor intreba; care mai e logica spitalelor de stat? Astfel, dupa o asemenea (eventuala) masura, oamenii isi vor da seama ca-si risipesc banii de pomana si vor renunta treptat sa mai plateasca pentru niste servicii colectiviste infecte si nefunctionale. De-aia sistemul actual incearca sa evite pe cat posibil o astfel de schimbare legislativa. Ar fi riscanta, si mai ales costisitoare din punct de vedere electoral.
Treaba asta a mai incercat-o si Basescu (prin 2011). Si? care a fost rezultatul? ..dupa un timp, societatea romaneasca l-a pedepsit lasand-ul pe drumuri.
Asa ca, niciun politician actual n-o sa fie de acord c-o astfel de schimbare, din teama ca ar putea ajunge sa fi pedepsit de societate intr-un mod similar. D-aia niciun politician nu va avea curajul sa schimbe situatia existenta. Ei vor liniste si pace, intr-o societate cu multi votanti care le asigura continuitatea in posturi care vin cu beneficii personale.
LE
S-au deschis pravalii si prin provincie dar dupa un set de analize si o ecografie posibilitatile se cam incheie; tot intr-un centru universitar, intr-un mare spital trebuie sa ajungi.