În timp ce sistemul medical își folosește mare parte din resurse pentru a lupta cu pandemia de coronavirus, mulți pacienți cu boli cronice ajung să aibă acces din ce în ce mai greu la investigațiile medicale și tratamentele de care au nevoie. Unii dintre aceștia sunt copii. Copii cu cancer.

Un diagnostic dur şi o operaţie erau doar începutul unei poveşti care şi astăzi îmi dă fiori. După o operaţie de cancer incipient de col uterin medicii de la CF2 îmi administrează o transfuzie greşită de sânge, care numai printr-o minune nu mi-a fost fatală.

După zece zile trebuia internat, dar medicul de pe salvare zice că „mai bine să stea acasă, că ce e în spitale…” După alte două zile nu s-a mai putut… a fost internat unde s-a mai găsit loc. Acolo n-aveau computer tomograf, nu știau de ce e așa de slăbit. L-au tratat „pe bănuială”. După trei săptămâni l-au adus acasă… mai puțin de jumătate.

Bolnavii de gripă ar putea rămâne fără loc în spitale, din cauza suprasaturării acestora cu bolnavi Covid. În urmă cu doi ani, unul din trei pacienţi diagnosticaţi cu gripă a necesitat internare în spital. (Foto: Getty Images)

După 1 an și jumătate de la începutul procesului, mai multe discuții cu Diana și drumuri făcute de avocați la Bacău, ne aflăm în fața unei mici victorii: am câștigat decontarea costurilor cu tratamentul Andradei în valoare de 28.107 euro (foto credit: Ciprian Băbușanu).

A propos de "bonusuri", știți cât mai costă o cezariană? Mult! Știți că nu se plătește doar mâna 1, nu? Și mâna 2, neonatologul, anestezistul și asistentele. Evident, după operație ești la mâna asistentelor. Aici nu mai poate interveni nici doctorul curant, ești pe teren minat, pășești ca pe coji de ouă. (Foto: Variety.com)

În ziua în care în Parlament cuvintele goale zburau ca așchiile la tăietor, un conațional s-a stins pe un pat din Bruxelles. Pentru el “dezbaterea” din Parlament a venit prea târziu. Și dă-i și luptă cu mize mici, cuvinte mari și ascuțite în căutarea de vinovați. (Foto: Captură Digi24)

Lucram la modular în timp ce numărul de cazuri scădea... am auzit atunci multe voci zicând că e degeaba, că uite, gata cu COVID-ul, nu mai e nevoie de niciun modular, că am aruncat banii pe fereastră. Mulți au crezut în vară că România e păzită, că românii au o genă, că suntem poporul ales și pe noi nu ne lovește virusul ca pe ăia din vest. Ne-am relaxat cu toții, autorități și cetățeni, și am ajuns aici.

Ar fi deci imperios necesar ca asemenea practici să se generalizeze, inclusiv în sistemul medical de stat, iar specializarea să primească și recunoașterea oficială în nomenclatorul ocupațiilor din România. Foto Guliver/Getty Images

De ce este așa de important de înțeles ce am făcut bine și unde am avut noroc? Pentru că vrem sau nu această pandemie nu este ultima pe care o trăim. (Brendan Smialowski/ AFP/ Profimedia)