Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

În România există două state paralele

protest stat paralel

(Foto: Inquam Photos / Liviu Florin Albei)

Am petrecut ceva timp oscilând îndelung între două variante de titlu. Cealaltă variantă ar fi putut întreba „Este România un stat sfâșiat?”. Noțiunea de „stat sfâșiat” a fost introdusă de Samuel P. Huntington în faimoasa sa carte „Ciocnirea civilizațiilor”, volum în care explică faptul că, odată cu dispariția liniilor de demarcație ideologică ce au alimentat războiul rece, conflictele vor fi alimentate de liniile de demarcație ale marilor civilizații, printre ele fiind amintite cea vestică, cea ortodoxă, cea islamică sau cea sinică (chineză), pentru a mă limita la câteva.

Chiar dacă a curs multă cerneală cu privire la faptul că Huntington vedea linia de separație dintre civilizația vestică și cea ortodoxă pe arcul carpatic, cred că problema de identitate cu care pare să se confrunte România nu are legătură cu granițe interne geografice sau istorice. Asta pentru că liniile de demarcație există mai degrabă în interiorul statului român, între diferite instituții românești. Înseamnă aceasta că  România este un „stat sfâșiat”?

Huntington ajunsese la concluzia că tabloul civilizațional nu poate fi zugrăvit doar în nuanțe de alb și negru, el identificând și așa-numitele „țări sfâșiate”. Țări identificate de autor ca având o omogenitate culturală rezonabilă, dar divizate în ce privește apartenența lor la o civilizație sau alta. El consideră că, pentru a se încadra în această categorie, o țară trebuie să îndeplinească următoarele condiții: liderii, elitele lor să încerce să integreze propriile țări într-o civilizație care nu le este proprie, în care cea mai mare parte a populației să nu se recunoască și pe care să nu și-o dorească. Încercarea de integrare a Turciei în civilizația occidentală începând cu mijlocul secolului XX a fost un exemplu tipic în acest sens.

Cred că e important să remarcăm faptul că, într-un „stat sfâșiat”, liniile de demarcație, de divergență a societății sunt mai degrabă orizontale în interiorul piramidei sociale: elite versus marea masă a populației. Nu este cazul României. Analiza societății românești nu ne arată linii de separație orizontală. Nu vedem o elită politică și intelectuală care, în marea ei majoritate, să vrea să ducă masele într-o direcție căreia acestea să se opună.

Cred că vedem mai degrabă forțe divergente, relativ egale, însă structurate pe liniile de separație mai degrabă verticale. Structuri ale statului care se bucură de sprijinul unei părți semnificative a populației, dar care promovează modele de societate diferite. Din acest motiv, nu cred că România este o „țară sfâșiată”, ci este mai degrabă, da, o țară cu două state paralele, state cu orientări diametral opuse. 

Un prim stat care promovează civilizația pe care Huntington a numit-o „ortodoxă”, dar pe care eu prefer să o numesc post-sovietică. Adică modele economice, sociale și politice care pot fi întâlnite în țări precum Belarus, Ucraina, Rusia, Kazahstan și alte republici foste sovietice. Modele mai degrabă autocratice, în care separația puterilor în stat nu există, în care polarizarea socială este extremă, avuția fiind concentrată în mâinile un grup restrâns de oameni. Țări în care clasa de mijloc este puțin numeroasă, iar granițele dintre economic și politic sunt extrem de difuze. Țări care au discursuri și politici mai degrabă naționaliste, în care liderii politici încearcă să strângă masele în jurul lor perorând pe tema unei veșnice amenințări externe. Și da, există o parte din români care încă își doresc lider-ul forțe, „tătucul” pe care îl creează astfel de societăți. După cum există și instituții locale dornice să ofere așa ceva. 

Al doilea stat este cel care se simte atras și dorește să fie integrat în civilizația vestică. Este un stat care a înflorit prin aderarea la UE și la NATO, dar care acum pare să fie într-o pierdere de viteză. Este și el susținut de o parte a populației care percepe integrarea în civilizația vestică că oferind șansa unei modernizări mai rapide a României, care să aducă mai multă prosperitate. State care cultivă meritocratia, separația puterilor în stat, diversitatea politică și mediatică, concurență în economie. State care, în ultima instanță, îi avantajează în primul rând pe cei mai educați, pe cei cu spirit antreprenorial, pe cei mai calificați, pentru că se bazează în primul rând pe o clasă de mijloc puternică. De aici și o clasă de perdanți. 

Țări în care, ce e drept, lipsește liniștea și predictibilitatea politică din țările post-sovetice, spațiul public fiind mult mai animat, mai zgomotos și mai impredictibil. Nu toți românii agreează asta, dar mulți consideră că beneficiile exced dezvantajele.

Care sunt instituțiile care fac parte din cele două state? Nu am de gând să le numesc. Dar ele sunt relativ ușor de identificat de către oricine. Este suficient să urmărim declarațiile conducătorilor lor, care sunt politicienii străini pe care îi au ca model, care sunt conducătorii de instituții pe care îi frecventează sau de care sunt frecventati sau pe cine etichetează ca „neprieteni”.

Evident că cele două state sunt incompatibile unul cu altul și, coincidența sau nu, creșterea tensiunilor geopolitice din regiune a dus și la exarcerbarea tensiunilor dintre cele două state paralele românești. Până la urmă miza nu este una mică, iar alegerea românilor extrem de importantă pentru foarte multe lume.

Este România singură țara în această situație? Nu. Clivaje similare pot fi văzute și în Ungaria și chiar în Polonia, unde modelele mai degrabă autocrate, amintind de regimuri post-sovietice, par să se fi instaurat la putere. Ceea ce ne spune că, în ziua de azi, liniile de demarcație ale lui Huntigton dintre civilizația vestică și cea ortodoxă par caduce. 

Eșecul parțial al elitelor pro-occidentale pare să fie ridicat o minge la fileu politicienilor de altă orientare, de care profită din plin, potentați fiind de revoluția din spațiul informațional. Și nu doar în România.

Este unul dintre cele două state mai legitim decât celălalt? La o absență de vot atât de mare precum cea de la ultimele alegeri, cu greu cred că cineva poate clama legitimitate sau reprezentativitate. Absența la vot facilitează, dar nu legitimează...

Din acest motiv, doar alegerile următoare vor legitima sau nu, post factum, una dintre cele două direcții cu care cele două state încearcă să ni le propună acum. Să sperăm că nu va fi prea târziu...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • In Romania sunt milioane de state paralele fiecare cu minim un cetatean inregimentat si interes paralel societatii. In functie de interesul personal miscarea browniana conduce societatea. The romanian way of doing things, alias, felul in care facem noi lucrurile, haotic si prost, la toate capitolele. Ma uit la statul Israel si imi vine sa plang, asta fara a fi evreu. Oamenii aia, constienti ca lumii intregi nu-i pasa de ei, chiar si dupa ce au fost victime predilecte ale lagarelor de exterminare, au infipt un "pumn " in interesele marilor puteri in orientul mijlociu, au indepartat nisip si natiuni dusmane pentru a-si face un loc sub soare, o tara a lor. Prin contrast Romania la 100 de ani de la 1918 este vlaguita, hacuita, chinuita exploatata si literalmente se transforma in nisip. Si cand te gandesti ca uneori era numita, Gradina Maicii Domnului. Popoare diferite, rezultate diferite, A, da, U.E este de vina, sau poate chinezii, rusii, americanii...sper sa nu fi uitat vreo natie. Mare pacat.
    • Like 0
  • Distinsi ziaristi intrebarea este : Cat sunteti dispusi sa mai credeti in luciditatea poporului roman ? Eu nu mai cred de mult si nici in asa zisa strada sau economie pe plus si nici macar in jurnalele de stiri contrafacute de cei off the record ! Alta intrebare care ar putea fi pusa poporului roman cu impact generalist si de comprehensiune pentru factorii de decizie ar fi : Credeti in dragoste sau in ratiune ? Raspunsul va va schita realitatea mioritica romaneasca. (opinia mea ca nejucator al nici unui joc de societate)
    • Like 0
  • D check icon
    Nu, nu există două state, nici paralele, nici perpendiculare, există unul singur care este alcătuit din oameni. Iar oamenii, surpriză, sunt diferiți.

    Atâta timp cât vom continua să privim societatea românească în termeni de facțiuni, grupuri sau tabere adverse vom stagna și ne vom învârti în același cerc al istoriei.

    Oricât de progresiști, pro-occidentali, retrograzi, sau ce mai vreți dumneavoastră, atâta timp cât vom continua cu gândirea asta binară de tipul "noi suntem buni, restul sunt răi", pot să mai treacă 100 de alegeri și tot aici, unde eram și acum 100 de ani (vezi Caragiale), ne vom găsi.
    • Like 0
    • @ D
      Ai exclus din răspuns instituțiile (inclusiv media sau famiglii). Ele sînt cele care polarizează oamenii, mai ales cînd sînt animate de un scop comun. Iar scopul poate fi (și este) „bun” respectiv „rău”.
      • Like 0
    • @ Ionut Catalin Dimache
      D check icon
      Ba din contră, tocmai pentru că suntem pe o platformă media îmi doresc să avem un discurs mai temperat.

      Cei care “polarizează” sunt, totuși, în minoritate. Iar noi, majoritatea, stăm și dezbatem tot ce debitează câteva zeci de inși. Luând în serios prostiile astea, nu facem decât să-i “ajutăm”. Când o să înțelegem lucrul acesta?
      • Like 0

Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult