Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Încet, încet se umple paharul. Până când contribuabilii vor fi exasperați de rateurile fiscului?

Odată la trei luni, când se încheie trimestrul, cade serverul ANAF spre disperarea miilor de contribuabili. Până aici nu este nimic nou, problema este că aceste căderi de server se repetă și nu există vreo milă față de contribuabilul care nu își depune la termen declarațiile fiscale, tocmai pentru că serverele ANAF nu funcționează.

În foarte multe cazuri s-a scos în evidență faptul că românii ar avea un comportament atipic la declararea impozitului. Foarte puțină lumea a spus că în realitate românii sunt printre cei mai corecți plătitori de taxe din Europa. 

Gradul de conformare voluntară ajunge la 80%, față de grade de conformare de 50-60% în alte state membre. Ideea e că foarte mulți sunt cinstiți și oropsiți de autorități, iar un număr redus produce prejudicii semnificative și din cauza acestora sunt afectați și acei contribuabili cinstiți, fie că sunt societăți, fie că sunt persoane fizice ce desfășoară activități independente. 

În mod evident, dacă tu, autoritatea statului, plătită din banii contribuabilului vrei să fii respectată, vrei să fii considerată un partener, atunci trebuie să te comporți ca un partener. Nu poți să anunți cu nonșalanță, cu câteva zile inainte de termenul de depunere a declarațiilor, că se face mentenanță tehnică. Suntem convinși că ele sunt necesare, dar ar fi bine să încerci să le programezi mai bine, pentru că și contribuabilii se străduie.

Viața contabilului din zilele noastre nu mai este nici pe departe ce a fost acum 10 ani. Nervii sunt la pământ, reglementările sunt făcute cu picioarele, interpretabile, iar sancțiunile sunt uriașe. Dacă tu ești un mic contribuabil și nu ai depus la termen o declarație, o să observi că amenda pentru această declarație este mai mare decât toate impozitele pe care le-ai fi datorat.

Niciodată Fiscul nu și-a asumat vreo responsabilitate. Dacă ceva nu a funcționat, și avem sute de cazuri când declarațiile sunt depuse, fie la ghișeu, fie electronic, dar nu sunt prelucrate, toate aceste nerealizări nu au fost însușite cu responsabilitate de instituția fiscală, ci au fost puse pe seama contribuabilului. Încet, încet se umple paharul. 

Până când acești contribuabili vor fi exasperați de rateurile fiscului?

Se spune des de la ANAF „știti, nu avem oameni”. Dar sunt 30.000, ce fac ei? S-a spus de atâtea ori, „dom'ne, nu sunt salarii bune”. Nu mai cred. Au fost salarii mici, dar în ultimul timp echipele de inspecție au uneori salariile mai mari decât ale contabililor șefi. Dacă luăm bugetul pe ultimii trei ani, o să vedem că sumele alocate pentru salarii nu sunt deloc mici, nu sunt nici pe departe comparabile cu așa-zisele rezultate. 

Dacă ne mai raportăm și la faptul că în instanță devine o cutumă ca ANAF să piardă procesele, atunci ne punem întrebarea unde este eficiența? Se împrumută statul la contribuabili să dea banii înapoi? Acesta nu mai este împrumut, este camată și ar trebui desființată prin lege.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult