O femeie total nevinovată în fața legii a fost ucisă rapid de o brută îmbrăcată în polițist și infuzată cu ură împotriva oricui mișcă în frontul privirii sale, o brută pentru care omorârea unui om e doar împlinirea seacă a unei datorii dictate de un regulament în care persoana umană e doar „suspectul”. Nu un om! Suspect de orice vrea bruta învestită cu puterea de a decide cine moare și cine trăiește în fața ei.
Exact asta era și viziunea brutei îmbrăcate în milițian, însărcinată să bată, să ucidă, să răspândească teroare în larga închisoare a comunismului, ca să nu mai vorbim de brutele torționare devenite sadici dumnezei în închisorile din Marea închisoare.
Dictatura elimină radical noțiunea și realitatea persoanei cu suflet nemuritor, înlocuind-o cu individul biped mereu „suspect”, eliminând și fizic pe absolut oricine nu e de acord cu directivele marelui scelerat din fruntea ei.
După consumarea crimei care a avut loc suficient de departe încât să nu fim stropiți de sângele victimei, personaje bântuite de complexul de superioritate al gurului atotștiutor, de opinie formator, plesnind de certitudini, încep să-și dea tâmp cu părerea și, într-o grețoasă tradiție autohtonă, să caute cu perversă voluptate „defectele” victimei imperfecte moral. Imperfecte! Impardonabil!
Experții în biopsii morale, ei înșiși niște ireproșabili „drepți”, identifică rapid puzderia de imperfecțiuni ale victimei, proces mult mai facil în cazul unei victime femeie.
Efectul? Odiosul crimei începe să pălească, crima însăși începe să capete conturul drăcesc al justificării. Criminalul, eructează zgomotos „experții”, avea motive întemeiate (chiar de ei, de autopsierii prezenți abundent pe Facebook), era în exercițiul funcțiunii, își făcea doar datoria, respecta regulamentul, a fost sfidat cu o privire, chiar i s-a vorbit, ceea ce e absolut intolerabil. Legea e lege, nu contează cât de strâmbă și nedreaptă. Dreptate au doar învingătorii, puternicii zilei, bestiile care au voturi în spate, deci legal alese. Orice ar face, ele exprimă „voința poporului” care le-a ales, revoltat pe ce era înainte și orbit în legătură cu tot ce are-n față.
Scuzarea, înțelegerea, inocentizarea criminalului!?
Nesfârșită greață!
Întrucât tolerarea răului, suprimarea libertății, a moralei, a milei, a demnității persoanei conduc direct la infernul pământesc al totalitarismului desfigurant care schilodește în varii feluri omul.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.