Foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu
Să fie vreo opt-nouă ani de când, tot pe vremea asta, cam peste vreo lună însă, mă aflam la Oxford la un prieten. Oricum, era tot sfârșit de an școlar. Soția prietenului meu vine de la școală foarte supărată. Mersese cu ideea de a le convinge celelalte mame ale copiilor din clasa unde învăța și fiul său să pună mână de la mână să cumpere un cadou doamnei. Sic! Numai că mamele s-au uitat chiorâș și s-au întrebat, nedumerite: De ce? Cu ce scop?
- Te-ai dus tu, deșteaptă, i-a spus amicul meu, să le implementezi metoda noastră românească.
*
Zilele acestea, pe grupurile whatsapp școlare, Facebook și-n întâlnirile private, subiectul principal este „ce cadou îi luăm lu' doamna/domnișoara"? Cât să dea fiecare, ... ba e mult, ba de prea puțin, dar doamnei nu-i place aia, da’ florile de unde le luăm, am eu o prietenă cu o florărie…
La o serbare (impropriu numită serbare) de sfârșit de an școlar, mai multe mame stau de vorbă, indiferente și indolente la discursul directorului și la cel al învățătorilor, într-o lipsă de respect normală, neaoșă. În dreapta, alte două mame îmi atrag atenția:
- Da, ce are, tu, doamna de-i supărată?
- Eee, nu i s-au murat castraveții, răspunde cealaltă într-o rână.
- Nu i-a plăcut cadoul? 70 de lei de copil ori 30... Eu zic că ar fi trebuit să-i placă...
Mă îndepărtez, pentru că discuția continuă aprinsă, deși copiii lor sunt pe treptele școlii în ceea ce a mai rămas din evenimentul sfârșitului de an școlar, fosta serbare. Nu se mai dau premii pentru a nu se diferenția copiii și a nu fi afectați de spiritul competiției de multe ori inegal. Și poate e mai bine așa. Dar meteahna buchetelor de flori împopoțonate, fastuoase și a cadourilor pentru doamna/ domnișoara profesoară/ învățătoare rămâne împământenită.
E un peșcheș turcesc fără de care angajamentele sociale și profesionale nu funcționează în România și care țin această țară într-o epocă de mult timp apusă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La noi s-a dat și încă se mai dă- la învățători și diriginți, la doctori și asistente, la primari și vameși, la aprobări și fonduri, la afaceri și învârteli, acolo unde erau- și încă‐o să mai fie- nevoi, solicitari, interese, probleme și nelipsita hoție tipic românească.
O țară care trăiește, după 35 de ani, încă în trecutul comunist, cu toate năravurile și mizeriile acestuia, uitând voit chinurile la care a fost supusă de un regim dictatorial și refuza aproape permanent să își curețe gunoaiele din propria casă și din societate, nu va avea niciodată un progres real.
Vom rămâne la coada Europei, aruncând vina mereu pe alții, alegând conducători impotenti și demagogi, incapabili să acceptam că, dacă vrem să trăim bine, trebuie să ne schimbăm în primul rând pe noi înșine.
Probabil că nu s-a schimbat nimic de atunci.