Fac parte dintr-o generație foarte competitivă, crescută în cultura lui: „Scoateți o foaie de hârtie”. Am dat teste și teze cu nemiluita, am mers la concursuri și olimpiade școlare, m-am bătut pentru burse.

Acesta a fost al 19-lea examen din anul școlar trecut. Pe lângă teste, lucrări, proiecte și celelalte forme de evaluare care se întâmplă firesc într-un an de școală.

Opt adolescenți români s-au întors săptămâna aceasta, din Kazahstan, cu medalii la olimpiada internațională de inteligență artificială. Lotul nostru a câștigat trei medalii de aur, două de argint și trei de bronz, România clasându-se astfel pe locul al patrulea în lume la această ediție a concursului, în fața unor țări ca Statele Unite ale Americii, Regatul Unit, India, Singapore, Japonia, Coreea de Sud, Franța și Germania.

Rezultatele sunt îngrijorătoare: din cei peste 16.000 de elevi evaluați, reiese că lipsa mișcării și obiceiurile posturale greșite rămân principalele riscuri pentru sănătatea copiilor.

Testele grilă, cu răspunsuri multiple sau alegere simplă, sunt extrem de populare în evaluarea modernă, datorită eficienței lor: pot fi corectate rapid, automatizat, și permit verificarea unui volum mare de informație într-un timp scurt. Cu toate acestea, ele au limite majore și pot deveni instrumente contraproductive, dacă sunt folosite exclusiv sau în domenii nepotrivite.

„- Da, ce are, tu, doamna de-i supărată?” (Foto: Inquam Photos)

„Da, știu, am să fiu șalant”

Dacă observi schimbări care te îngrijorează legate de copilul tău, care par că nu trec, acela este semnalul tău de alarmă să îți pui pălăria de detectiv și să afli ce anume a declanșat un sentiment puternic și o schimbare în copilul tău — un sentiment pe care încearcă să ți-l comunice așa cum știe în momentul acela (prin furie, comportamente „urâte”). Oare se simte deconectat de tine? Oare ceva îl supără la grădiniță sau în relație cu altcineva?

Și noi, profesorii, am semnat, în toamna aceasta, lista cu cei care doresc vouchere de vacanță, cu un singur scop: să nu ni le dea.

Curiozitatea m-a împins să mă uit pe câteva cifre legate de sistemul de învățământ din România. Numărul de cadre didactice din 1989 și din 2026 e relativ egal, 245 de mii. Interesant este că, dacă în sistemul universitar numărul cadrelor didactice a crescut mai mult de două ori datorită apariției multor facultăți de stat și particulare, în zona învățământului preuniversitar numărul de cadre didactice a rămas relativ constant, în condițiile în care populația școlară a scăzut dramatic, de la 4,8 milioane de elevi la 2,7 milioane astăzi. foto: Inquam Photos