Foto: Amaury Cornu / AFP / Profimedia
Într-o declarație rostită de Ursula von der Leyen la sfârșitul lunii februarie, am aflat că Sputnik și Russia Today nu mai sunt accesibile în spațiul UE. Ca de obicei, răspunsurile de pe social media au fost cât se poate de diverse, cel puțin dacă judecăm după diversitatea reacțiilor. Această măsură anunțată la nivel european a venit la scurt timp după ce Parlamentul Republicii Moldova luase deja o decizie similară.
Pagina de Facebook consacrată Sputnik în teritoriul nostru se numea „Sputnik Moldova-Romania”, care nu mai este disponibilă. Totuși, o pagină nou înființată „Sputnik Moldova” încă exista, la câteva zile, având adresa la Chișinău. Printre titlurile de pe această pagină:
1) Deputat al Radei Supreme: urmează capitularea și fuga rușinoasă a lui Zelenski
2) Reprezentant rus la ONU, despre fake news-urile privind operațiunea (sic!) Rusiei în Ucraina
3) “Triada nucleară” a Rusiei a trecut în regim de serviciu cu personal suplimenta
La acestea se adauga, desigur, propaganda activă de pe profilul senatoarei Șoșoacă, care insista, la final de februarie, că mass-media inducea obsesiv ideea de război în Kiev, când de fapt acolo este liniște și pace. Ca „dovadă”, aceasta oferea așa-zise înregistrări live de pe camerele de supraveghere din capitala ucraineană.
Postarea senatoarei Diana Șoșoacă, care a stârnit revolta a numeroși internauți
Discuțiile despre etica din spatele cenzurii pe social media nu au început acum, ci datează de multă vreme. Un alt exemplu relativ recent de polarizare a părerilor pe social media este cel din ianuarie 2021, când Donald Trump primește interdicția de a mai folosi Twitter ca urmare a rolului său activ în producerea asaltului de la Capitoliu, de pe 6 ianuarie 2021. Deși asaltul de la Capitoliu și invadarea Ucrainei de către Rusia nu sunt nici pe departe echivalente, ele au totuși un punct care le unesc: ambele reprezintă subiecte care divizează intensiv utilizatorii, cu precădere pe social media.
Revenind la punctul central al discuției, este legitimă interzicerea unui platforme media? Pentru a răspunde mai concret, este necesar să menționăm că Sputnik, spre deosebire de majoritatea canalelor de presă din lumea Occidentală, este controlat direct de către statul rus, lucru confirmat inclusiv prin mesajul “Russia state-controlled media” pe care Facebook îl afișa în dreptul paginii Sputnik. Așadar, nu avem de-a face cu opiniile unor jurnaliști neutri, ci cu opinii politice care se află în concordanță cu viziunile agreate de Kremlin. Punând o astfel de situație în contextul unui război în desfășurare, este vital să înțelegem că orice conflict de anvergură între două sau mai multe state nu s-a desfășurat numai pe plan militar, ci și pe plan comunicațional, ca mijloc eficient de propagandă. Asemănările dintre regimul lui Putin și Germania nazistă nu sunt întâmplătoare, mai ales dacă luăm în calcul importanța acordată mijloacelor media. În cartea sa “Istoriile mass-mediei. De la semnalele cu fum la rețelele de socializare și dincolo de ele”, Jacques Attali surprinde întocmai puterea pe care dictatorii o vedeau în aceste mijloace de comunicare în masă, citându-l pe Goebbels:
Goebbels declara pe 25 martie 1933: „Consider că radioul este instrumentul cel mai modern și cel mai important dintre toate pentru a influența masele„. “Scopul nostru”, declara el, “este să facem ca principiile noastre să pătrundă poporul până în măduva oaselor, să prelucrăm și să cizelăm spiritele până ce ne vor fi întru totul credincioase” (Attali, 2022, Iași: Polirom).
Deși retorica lui Putin este, cel mai adesea, mult mai subtilă, viziunea sa asupra media reflectă intenții cât se poate de similare. Totuși, Facebook nu seamănă aproape deloc cu radioul, iar Putin a știut să valorifice asta foarte bine în ultimii ani: prin valorificarea discursului naționalist și suveranist, este meritul unor platforme precum Sputnik pentru faptul că din ce în ce mai mulți români manifestă un scepticism crescând față de UE sau NATO. Totuși, pentru liderul de la Kremlin asta pare a fi o sabie cu două tăișuri: o diminuare a încrederii în Occident nu duce neapărat la o creștere a încrederii în Federația Rusă. Sau, cum se spune în sociologie, nu se observă o corelație semnificativă între cele două variabile. Acum, în toiul războiului, cine înțelege adevărata capacitate pe care social media o are în diseminarea alarmantă de informații false ar trebui să fie primul care să cinstească interzicerea mașinăriilor de propagandă, în special în acest stadiu în care informația depășește granițe teritoriale în doar câteva secunde.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mi se pare ca blocarea canalelor media care promoveaza retorica rusa este o masura in spiritul restrictiilor economice impuse in acelasi timp. Nu atat veridicitatea informatiilor vehiculate este importanta, cat provenienta lor dintr-o zona supusa embargoului.
Și eu aș spune că DA, suntem în război cu URSS Rev.2.0 de mulți ani. Din pricina unor interese, s-a refuzat acceptarea acestui fapt. FAPT, da, așa am spus, FAPT. Kremlinul a folosit „coloana a 5-a” sub diferite forme, a profitat de lăcomia unora, până la nivelele de sus ale politicii, pentru a anestezia factorii de decizie care au refuzat acceptarea stării de război și au trădat făcând pacturi profitabile cu inamicul. Facturile respective și facilitățile sunt plătite acum, evident, de către noi toți (tocmai am primit pe mail factura la gaz pe vreo două luni :D așa că sunt în măsură să afirm asta cu temei - și probe).
Așadar, dacă acceptăm că suntem in război, suprimarea propagandei inamice este un drept al unei națiuni sau bloc aflat sub asediu. Nu este atac la libertatea cuvântului.
E exact atât de simplu.
Numai că nu vorbim de exprimare, ci de manipulare. OTRAVĂ. E vorba de articole scrise și prezentate după toate regulile artei manipulării. Care prezintă în mod pervers minciuna drept adevăr ori învăluită în straturi de adevăr pentru a ajunge la țintă și așa omul o înghite.
Omul obișnuit NU are apărare împotrivă-i, sunt persuasive, repetitive, concepute din start să fie crezute. Ca un drog.
Dacă ai un izvor otrăvit ce faci? Îl închizi să nu se otravească lumea.
E un act ca o operație, de extirpare a unei tumori maligne. O încălcare a integrității corporale dar pentru a-i salva viața.
Am ascultat recent un podcast ( cauta "Hard Talk cu antropologul Radu UMBREȘ" pe Youtube) pe aceeasi tema; la un moment dat, Radu spune ca studiile sugereaza ca oamenii nu isi schimb parerile usor, dimpotriva, sunt mai degraba incapatanati.
Nu stiu exact pe ce studii s-a uitat, dar studiile care mi-au cazut mie in mana par sa intareasca aceasta ipoteza.
Legat de tumori maligne, in orice moment exista in corpul omenesc sute de celule maligne care sunt eliminate fara interventie. Mai mult, uneori apar tumori clasificate drept maligne, dar a caror evolutie este atat de lenta, incat nu ajung sa produca simptome sau efecte pe durata de viata a gazdei (care nu moare din cauza acestor tumori). O excizare chirurgicala ar provoca o trauma mai mare decat astfel de tumori ajung sa produca vreodata.
Cred ca e mai complicat decat ca "agenturile au priza la prostime", cum sugereaza Dan mai sus.