„Sunt oameni în administrație care fac politica personală, nici măcar nu fac politica de partid și care nu au nici un fel de interes ca lucrurile să evolueze. Interesul lor e ca lucrurile să rămână neschimbate. Ei au niște salarii călduțe, au niște slujbe călduțe, mici contracte pe lângă, noi am reușit să mai tăiem din plecări în străinătate care nu se justificau, participări în AGA, la târguri. Cred în continuare că există destul de multe conflicte de interese, cred că există oameni în administrația publică cu a doua sau a treia slujbă și care sunt mult mai interesați în a doua sau a treia slujbă, chiar în timpul programului”, spune viceprim-ministrul și ministru al Economiei, Costin Borc, într-un interviu acordat Republica.ro. Borc a trecut pe lista nereușitelor sale un „semieșec” în reforma Ministerului Economiei.
Oficialul din Cabinetul Cioloș vorbește despre investițiile străine atrase de România în mandatul său - 2,7 miliarde euro, în creștere cu 18,6 la sută pe primele opt luni, comparativ cu aceeași perioadă din anul trecut, „ceea ce pentru un an electoral e foarte bine”, spune el, pentru că „investitorii iau o pauză în anii electorali”.
Citiți, în continuare, prima parte a interviului acordat de vicepremierul Costin Borc platformei Republica.ro:
- O știre din aceste zile spunea că o firmă japoneză a ales Slovacia, nu România, pentru o investiție de 60 de milioane de euro, pentru că a preferat apropierea de o universitate și nu salariile mai mici pe care le-ar fi oferit în România. Vă pune pe gânduri o asemenea informație?
- Nu știu cazul, dar întotdeauna o știre de genul acesta mă pune pe gânduri, pentru că nu suntem în stare să atragem atâtea investiții cât ne-am dori. Nu îmi este foarte clar dacă clasa politică își dorește investiții străine. Văzând în această campanie electorală reclama negativă care se face multinaționalelor și firmelor străine îmi pun întrebarea dacă ne dorim investiții străine. Sunt foarte multe lucuri cu care ne lăudăm dintr-un patriotism ușor exagerat câteodată: că avem universități foarte bune, că avem forță de muncă extraodinar de bine pregătită, că avem condiții foarte bune pentru firmele străine. Nu întotdeauna e adevărat. Da, avem și universități bune, da, avem și forță de muncă bine pregătită, dar în monentul în care un investitor este pus să aleagă dacă să vină în România sau să se ducă în altă țară, de multe ori luând în calcul infrastructura, calitatea forței de muncă, facilitățile oferite, apropierea de piețele din zona occidentală, decide mai degrabă să se ducă în altă parte. Un lucru pe care l-am învățat destul de repede în cariera mea profesională. Când mă băteam să arăt cât de bune erau proiectele la care eu lucram mi se spunea „da, dar tu nu trebuie să îmi arăți că proiectul tău e bun, tu concurezi cu alte proiecte din alte părți, care poate sunt mult mai bune”.
- Ce investiții străine a atras România în acest an?
- România a atras anul acesta destul de multe investiții străine mici. La 8 luni era o creștere de 18,6 la sută a investițiilor străine, față de aceeași periodă a anului trecut - 2,7 miliarde euro în opt luni din acest an, față de 2,31 miliarde euro în același interval, anul trecut- , ceea ce pentru un an electoral e foarte bine pentru că investitorii iau o pauză în ani electorali. Investitorii se uită ce promisiuni se fac. La noi se vorbește de creșterea salariului minim, ceea ce nu e rău, nu vreau să fiu prost înțeles, dar creșterea salariului trebuie să fie un efect al creșterii economice. Nu prin creșteri de salarii vom avea creștere economică.
- Avantajul competitiv al României rămân salariile reduse?
- Cred că nu. Avantajul competitiv al României cred că este capacitatea de inovare, deși aici nu aș vrea să spun că nu cred statisticile, nu am avut timp să mă aplec cu rigoare academică și am văzut că suntem pe ultimul loc la inovare, cred că asta este din cauza scăderii în importanță a tuturor institutelor de cercetare care erau ale statului. Institutele de cercetare au fost tot mai puțin finanțate, dar este vorba probabil și de o subraportare a activităților de cercetare-inovare care se fac în firmele private. Noi am reușit să trecem în vară o modificare a Codului fiscal, o hotărâre de guvern care scutește angajații din cercetare-dezvoltare aplicată de la plata impozitului pe venit. Acum apare un interes al firmelor private să raporteze activitățile de cercetare. Nu cred că suntem o destinație low cost, suntem o piață destul de mare, dar birocrația excesivă este o frână pentru investitori.
- Aveți exemple?
- Vă dau un exemplu. În prezent nu există o formulă pentru ca niște bunuri – clădiri, terenuri - care sunt în proprietatea unor întreprinderi de stat din industria de apărare și pentru care aceste întreprinderi plătesc taxe și impozite locale, să poată fi transferate către autoritatea locală, de exemplu. Aceste active sunt dorite de comunitatea locală să facă un cămin de bătrâni, sau stadion, casă de cultură. Timp de un an, oameni din Guvern, de la Ministerul Dezvoltării, de la administrația locală ne-am gândit cum să facem acest lucru, dar sunt o sumedenie de legi astfel încât lucrul acesta e extraordinar de complicat. Când vine un investitor și spune că ar dori acel teren, sau sunt autorități care spun că ar vrea să facă un parc industrial pe terenul care azi nu mai este folosit, prin restrângerea industriei de apărare față de cum arăta în '89, răspunsul pe care îl dăm este că nu se poate, este extrem de complicat.
- Care a fost cea mai mare provocare la care a fost supus Guvernul?
- Ar trebui să îl întrebați pe premier. Eu cred că cea mai mare provocare a Guvernului a fost această ambiguitate...am avut o largă susținere la învestitură, dar de fapt nicio susținere pe anumite proiecte, pentru că fiind an electoral, măsurile nepopulare nu s-au luat. De fapt orice măsură despre care simțea cineva din partid că ar putea să fie ceva discutabil...Nu am avut susținere în Parlament în ce privește reforma administrativă. Unii îl acuză pe Vasile Dîncu că nu a vrut să facă reforma administrativă. Eu nu cred. Cred că nici nu a văzut o largă susținere parlamentară pentru niște legi complicate. Descentralizarea nu este o chestiune ușoară. Premierul a spus foarte clar: reforma administrației nu se poate face decât cu un larg sprijin parlamentar. Iar actualul Guvern nu l-a avut.
- Cum arată lista cu nerealizările mandatului dvs?
- Ce îmi pare foarte rău este că nu am putut să ducem la bun sfârșit organizarea agenției dedicate pentru promovarea exportului şi atragerea investiţiilor străine care ar fi trebuit să „își ia zborul” ca o agenție independentă. Am reușit să comasăm în minister toate aceste funcții.
Un alt lucru la capitolul nerealizări ține de administrație. Spuneam pe la începutul mandatului că am găsit (în Ministerul Economiei -n.n.) 30 la sută din oameni care ar fi dispuși să meargă înainte, 30 la sută neutri și 30 la sută care trag înapoi. Pe măsură ce ne-am apropiat de alegeri, ponderea a fost din ce în ce mai mult spre cei 30 la sută care au tras înapoi. Reîmprospătarea administrației este absolut necesară. Sunt oameni în administrație care fac politica personală, nici măcar nu fac politica de partid și care nu au nici un fel de interes ca lucrurile să evolueze. Interesul lor e ca lucrurile să rămână neschimbate. Ei au niște salarii călduțe, au niște slujbe călduțe, mici contracte pe lângă, noi am reușit să mai tăiem din plecări în străinătate care nu se justificau, participări în AGA, la târguri. Cred în continuare că există destul de multe conflicte de interese, cred că există oameni în administrația publică cu a doua sau a treia slujbă și care sunt mult mai interesați în a doua sau a treia slujbă, chiar în timpul programului. Din punctul meu de vedere aceasta este una din nerealizări. Am avut bucuria să particip la proiecte mari de transformare în organizațiile din care am făcut parte, am încercat cu idealism să fac același lucru în Ministerul Economiei, cu un semisucces, atunci când sunt optimist, sau cu un fel de semieșec, când sunt mai puțin optimist.
- Este nevoie de o reformă semnificativă în administrația publică.
- Este nevoie de o reformă masivă în administrație, este nevoie să reducem birocrația, dacă vrem să avem o administrație performantă. Când spun reformă masivă nu mă refer neapărat la număr de personal. Am mai spus, sunt soluții acceptabile din punct de vedere social, precum înlocuirea numai a unul din doi care pleacă din sistem. Pot fi găsite soluții. Trebuie deschisă administrația către oameni noi. Acum, ca să vă prezint și jumătatea plină a paharului, m-am bucurat marți să aflu că după ce un an mi s-a spus că nu poate fi angajat nimeni la departamentul juridic al ministerului pentru că nu vine nimeni din cauza salariilor foarte mici, după ce am făcut o mărire de salarii la minister, la ultimul concurs, marți, s-au prezentat nouă candidați pe un post de jurist. deci se poate.
- În legătură cu majorarea salariilor în Ministerul Economiei vi s-a reproșat că vă cumpărați loialitatea oamenilor.
- Nici gând. Singurul lucru a fost creșterea salariilor mici, la un nivel așa fel încât să fie tentant să te angajezi la minister. Suntem unul din puținele ministere care, deși am mărit salariile la un nivel de numai 70 la sută din salariile din aparatul de lucru al Guvernului, am reușit să dăm, la ultima rectificare a bugetului, bani din bugetul de salarii. Această mărire de salarii a fost făcută prin eliminarea a 30 de posturi vacante, care la nivelul ministerului înseamnă opt la sută. Se poate face reformă corectă, cu salarii mai bune, dar per total cu bani mai puțini.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Un refren jenant, pe care l-am mai auzit și la Boc, alt super-competent, care mai întâi a desființat cancelaria prim-ministrului (să poată raporta că a făcut reformă!), apoi s-a trezit că nu are cu cine să lucreze în Palatul Victoria, de-a trebuit să-și aducă nepoata de la Cluj!
Ce nu spun politicienii români ajunși la "butoane", indiferent de partidul din care provin? Un lucru foarte important, anume că marea masă de funcționari din administrația centrală așteaptă, de la politicienii deveniți peste noapte miniștri, secretari de stat, șefi de agenții etc., să se familiarizeze cu legislația în vigoare pe domeniul respectiv, înainte de a lua, cere sau impune tot felul de decizii și proiecte prostești, condamnate la eșec din start - dar care, odată eșuate, vor fi trecute în contul funcționarilor (la fel precum prăbușirea căruței în șanț este pusă pe seama cailor, nu a vizitiului beat, care i-a îndrumat aiurea!). LEGEA pune piedică multor inițiative politice gândite fără documentare serioasă, nu funcționariatul! Iar legile nu sunt făcute de funcționari! Din acest simplu motiv, un guvern tehnocrat, cu susținere minimală în parlament, nu va reuși mare lucru din punctul de vedere al reformelor profunde în România. Chestia asta a decoperit-o și dl. Cioloș, când a încercat să se implice în achiziția Cumințeniei Pământului, făcând promisiuni publice înainte să se lămurească dacă există cadrul legal necesar... Nu exista, așa că a fost nevoie să paseze cartoful (deja fierbinte) parlamentului, prin OUG. QED.
pe de alta parte este fireasca teama sindicala si , de fapt , ar fi importamta o stabilitate a personalului din administratie astfel incat sa fie independent de schimbarea la varf.
poate doar in armata se potriveste asta (la noi vorbind),
altfel nici la magistrati - inamovibilitatea judecatorilor, nici in sistemul administrativ aceasta inghetare pe post nu s-a dovedit (inca) ce trebuie dar, asa ar trebui sa fie!
o ideie britanica era :personal superior, personal inferior, unii nu trebuie sa fie asa de inamovibili, stabili, incat teama de ziua de maine sa ii faca sa se poarte mai eficient (poate si niste cursuri de aducere la zi a ce au de facut, nu le-ar strica)
V.Havel a desfiintat pt o zi sistemul, dar asta mergea in clipele de entuziasm, altfel codul muncii este suprem si dificil de ocolit/pacalit;
poate contracte de munca pe perioada determinata - pt test, pentru alte evaluari (poate, daca se poate)
si, convinse partidele ca trimetand oameni mai pregatiti , mai potriviti si efectele sunt mai consistente si ...si speranta unor afaceri mai banoase cu statul poate avea un mai bun suport!
(ca de unde nu e nici Dumnezeu nu cere)