Sari la continut
Republica
Comunicare

Într-o dimineață, fotbalistul Gianluigi Buffon a intrat într-o expoziție de artă, iar un tablou anume „l-a lovit ca un fulger”

Marc Chagall

Foto: Getty Images

Am citit acum câțiva ani un eseu al fotbalistului Gianluigi Buffon, o scrisoare pe care și-o trimitea sieși, cel de la 17 ani. În text, sportivul vorbește mult despre depresie, despre presiunea unui viitor important, despre talent, despre muncă și despre cum arta l-a ajutat să meargă mai departe într-un moment în care se simțea foarte jos. Deși e surprinzător ca un sportiv să vorbească despre artă (cum probabil e surprinzător și ca un artist să vorbească despre fotbal), nu (doar) asta mi-a plăcut în confesiunea lui Buffon, ci modul foarte simplu în care traduce forța artei. Pe scurt, într-o dimineață a intrat într-o expoziție cu lucrări ale lui Marc Chagall. Trist și cu mintea în altă parte, s-a plimbat printre zeci de tablouri, care nu i-au spus nimic, până când unul dintre ele l-a „lovit ca un fulger”. E înduioșător să citești cum descrie un titan al fotbalului ce a trăit în fața unei opere de artă: „E ca visul unui copil. Imaginea va transmite ceva din altă lume. Îți va da sentimentele unui copil. Sentimentul fericirii în simplitate. […] E sentimentul pe care îl ai atunci când te strigă bunica din bucătărie. E sentimentul pe care îl ai când stai în fața televizorului în întuneric și te rogi. Când îmbătrânim, uităm cu ușurință aceste sentimente. Trebuie să te întorci la muzeu a doua zi. E esențial”.

Tabloul care l-a mișcat atât de tare pe Buffon este „Promenada”, pictat de Marc Chagall în 1917.

Pentru mine, cheia acestei mici întâmplări stă în acele alte zeci de tablouri care nu i-au spus nimic tânărului sportiv, pe lângă care a trecut neimpresionat, până să ajungă la cel care i-a schimbat viața. În această imagine, privitorul a văzut ceva care exista deja în ființa lui: o amintire, un sentiment, o întâmplare care i-a declanșat admirația. Poate nu „Promenada” lui Chagall ne va schimba tuturor viața, dar e posibil să o facă unul dintre celelalte zeci de tablouri pe lângă care Buffon a trecut nepăsător.

Pentru Shakespeare, arta este o oglindă ținută în fața naturii, iar prin natură el se referă la natura umană. De cele mai multe ori, ne mișcă ce recunoaștem. În tablouri, romane, filme sau spectacole de teatru. Când înțelegem asta, lucrurile devin mai simple. E un skill important al omului modern care privește arta, iar în această trusă de unelte, mai mult sau mai puțin necesare, aș pune și înțelegerea contextului. Arta devine mult mai clară când înțelegem contextul în care a fost creată. De aceea, mereu citesc textele curatoriale aflate la intrarea în expoziții, viziunea unui regizor înainte de un spectacol sau prefața unei cărți. Mă ajută să decodific mai bine ce urmează. Sigur, ce spun eu aici nu e obligatoriu. Încă există frumusețe copleșitoare pe pământ, care nu are nevoie de prea multe explicații. Dar vă dați seama ce înseamnă să înțelegi în profunzime frumusețea copleșitoare?

Trebuie să ne regăsim în artă, dar nu trebuie să ne regăsim în toată arta. E în regulă dacă după o vizită la un muzeu ca Luvru nu ieșim iluminați, ci mai degrabă obosiți și enervați. Arta are și ea nevoie de timp, de un anumit cadru, de o anumită dispoziție. Nu trebuie să ne placă toate filmele momentului, sau toți pictorii și poeții contemporani, dar asta nu înseamnă că trebuie să îi respingem. Prin respingere riscăm să nu trăim niciodată un moment precum Buffon. Căutarea e soluția. Și putem începe de aproape, nu trebuie să mergem la Paris. Trebuie să mergem până în centru. E un mic efort, dar ne poate schimba viața.

Arta care mă mișcă pe mine cel mai tare e teatrul. Acolo trăiesc uneori un sentiment de extaz pe care nu l-am simțit în fața altei forme de artă. E rar și e nevoie să-l caut, nu se întâmplă la fiecare spectacol. Văd foarte mult teatru care nu-mi place. Unele spectacole mă revoltă, de la altele plec discret (îmi cumpăr mereu bilete la capăt de rând). Dar nu m-aș opri din mers la teatru pentru nimic. Vreau extazul și el e posibil. Obiceiul meu sănătos e să caut artă care îmi place. E tot mai greu, dar și când o găsesc... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult