Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Învățământul din România are de toate, doar intrări separate îi lipsesc pentru a fi perfect

in liceu - Bucuresti

Foto: Inquam Photos / Ilona Andrei

Cum să spui că elevul și dascălul sunt „categorii sociale diferite"?! Pe ce lume trăiești ca să gândești așa ceva?

Nici măcar regii nu cred că și-ar permite să vorbească în ziua de astăzi astfel.

Există o singură categorie diferită - sau ar trebui să existe - între elev și profesor, dar nu socială, ci legată de cultură, de știință, de faptul că profesorul e un model pentru micuții ucenici.

Cum să spui că folosirea aceleiași intrări „uzurpa imaginea cadrului didactic"?!

Nu intrarea pe aceeași ușă uzurpă imaginea cadrului didactic, ci lipsa de știință, lipsa de empatie, lipsa de cunoștințe, care să te facă model și mentor.

Nu prin intrări prin uși diferite se păstrează imaginea cadrului didactic, ci prin câștigarea respectului în munca de fiecare zi. Să ajungi să fii atât de bun ca profesor, încât elevul să se dea deoparte din fața ta, la intrare, cu venerație.

Concluzia mea: Și profesorii și elevii pot și trebuie să intre pe aceeași ușă, iar cea care a spus  asta poate că nu are ce căuta în nicio școală, pe nicio ușă. Poate locul ei nu este acolo. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Înainte de a decide ce îşi pot permite regii şi cine are ce căuta în şcoală, n-ar fi mai bine să puneţi mâna şi să citiţi ceva sociologie? După ce aflaţi despre teoria categorisirii şi înţelegeţi ce sunt categoriile sociale (nu clasele sociale!) nu strică să recitiţi definiţia tupeului... Asta în caz că aveţi de gând să intraţi într-o şcoală, indiferent prin ce uşă!
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Da, are manuale cu erori, programe școlare cu erori, subiecte de examen cu erori. Are de toate. De aici și performanțele scăzute în testele PISA.
    • Like 0
  • Romania deja are deficit de profesori de stiinte exacte. In zece ani se pare ca va fi o problema serioasa. Si asta venind peste scaderea calitatii absolventilor care ajung in invatamant. Puneti profesorii sa se impinga cu elevii la intrarea in scoala si veti vedea cum o sa fie si mai putini doritori sa lucreze in invatamant. Noroc bun!
    • Like 1
  • Marina check icon
    De ce transformăm spusele acelei profesoare în dezbatere națională? De unde știm ce spun profesorii? Elevii au cerut intrare comună cu profesorii. Nu cred că e o necesitate, mai degrabă un principiu. Și e corect principiul.
    Elev fiind, nu aș fi dorit să mă întâlnesc prea des cu profesorii în afara clasei. Nu că am fi fost categorii sociale diferite, dar categorii de vârstă diferite eram și nu-i voiam pe adulți în bucătăria noastră.
    Spun și eu ca mulți alții: mult zgomot pentru nimic.
    • Like 0
  • Inca nu am scos iobagia din mintea noastra, inca vedem pe altii inferiori.
    • Like 2
  • Flor check icon
    O sa-mi spuneti ca nici domnu' Trandafir nu mai exista, nici scolari precum Sadoveanu...., ca vremurile sunt altele, ca scoala nu poate ramane in urma avansului societatii. Si totusi, indiferent de vremuri, scoala ar fi trebuit sa ramana un loc in care, dincolo de predarea de cunostinte, sa existe preocuparea pentru cizelarea sufletelor tinere. Scoala romaneasca, si, probabil, scoala moderna, nu mai este un astfel de loc. Intre copii si invatatori/profesori rar se mai infiripa/transmite acea caldura umana pe care, unii dintre noi, o mai purtam, inca, in amintire, la zeci de ani de la terminarea ei. In ton cu intreaga societate, scoala a devenit un loc al tranzactiilor, inca de la primul contact. Invatatoarea fiului meu ne-a intampinat, in clasa intai, nu cu zambetul pe buze ci, cu intrebarea: "Pe dumneavoastra cine v-a recomandat?" La usa clasei se dezbateau telenovelele din ziua anterioara, in timp ce copii asteptau inca, la 8:20, inceperea orelor. In aceste conditii abia mai era timp de predat, daramite de transmis sentimente si de format caractere... Respectul fata de profesori nu se poate impune, ci se castiga de catre acestia prin intregul lor comportament si prin "daruirea" de care trebuie sa faca dovada in fiecare clipa. Intrarea pe usi separate nu face decat sa creeze impresia ca scoala nu este, asa cum ar trebui sa fie, locul unei intalniri fericite a intereselor comune elevi/dascali, un loc al transparentei si increderii reciproce totale!
    • Like 1


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult