Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Ioana Ioniță, Veganzza. „Îmi este teamă să mă uit la cifre. Dacă toamna ne găsește în picioare înseamnă că nimic nu ne mai poate opri”. Povestea unui business de nișă care vinde „moft și bucurie”, în plină pandemie. Republica antreprenorilor

Pe final de 2016, Ioana Ioniță a decis că a venit momentul să își aloce toate resursele unui proiect drag, pe care îl abandonase în urmă cu patru ani, pentru a avea grijă de cei trei copii. Așa că a mers la bancă, și-a scos toate economiile și s-a apucat de treabă. În martie 2017 deschidea laboratorul de cofetărie raw vegan Veganzza pentru comenzi online. A fost nevoie de mai bine de un an și jumătate pentru ca vânzările să înceapă să accelereze și să ajungă la un nivel încurajator, iar în 2019 să atingă o cifră de afaceri de aproximativ 200.000 de lei. Ultimele două luni au tras-o însă înapoi, la nivelul încasărilor din primii doi ani de funcționare, și crede că perioada imediat următoare va fi decisivă pentru business-ul său, în condițiile în care vânzările au scăzut cu 60%, iar unele materii prime s-au scumpit și cu până la 40%.

Ioana a descoperit bucătăria raw vegană în 2011, mergând din articol în articol, într-una din multele nopți în care somnul se încăpățăna să mai vină, după ce o trezea băiețelul ei. Spune că nu a fost niciodată pasionată de gătit, dar pentru că era preocupată de alimentația sănătoasă, a simțit cumva o conexiune cu acest concept și a început să gătească în special dulciuri raw pentru familie. A renunțat la mâncarea de origine animală și a adoptat dieta raw-vegană timp de un an, apoi a trecut la cea de tip vegetarian. 

La scurt timp, s-a gândit să deschidă un laborator de cofetărie raw-vegană și a început să lucreze la acest proiect „mai mult în joacă”. Și ar fi fost un moment bun pentru că nu prea exista concurență, dar după aproximativ jumătate de an a trebuit să renunțe pentru că nu se mai putea baza pe ajutorul pe care îl avusese până atunci cu cei trei copii. Așa că a decis să rămână ea cu ei și să își pună proiectul „pe hold”.

Până la finalul lui 2016, când, după ce experimentase timp de un an și statul de angajat într-o cofetărie cu produse raw vegane, a decis că a venit momentul să își aloce toate resursele pentru propriul său proiect. „Aveam niște rezerve, în jur de 30.000 de euro. A fost un moment de nebunie și de curaj. Am scos din bancă toți banii și am venit cu ei acasă. Am vorbit cu un consultant DSP, am cumpărat rafuri, le-am montat, am așezat tot și am zis ‘Gata, dau drumul, fie ce o fi!”, povestește Ioana.           

Vânzări lunare de 5.000-6.000 de lei în primul an

Ioana a investit aproximativ 20.000 de euro pentru a-și utila laboratorul și a cumpăra materii prime, iar restul banilor i-a folosit pentru cheltuielile de întreținere a familiei, în condițiile în care, în primul an, vânzările nu au depășit 6.000 de lei pe lună. Apoi, începând cu 2018, cu un buget de 1.000 lei alocat promovării online, vânzările au crescut la 10.000 -12.000 de lei pe lună. Dar abia din 2019, când Andrei, soțul Ioanei, a preluat site-ul și a început să gestioneze și promovarea, vânzările au început să crească, și au încheiat anul cu o cifră de afaceri de aproximativ 200.000 de lei și un profit de 80.000 de lei.

„Ca să am un profit de 6.000 de lei, eu trebuie să am vânzări de 34.000 lei. Când a început criza începusem să mă apropii de acest prag. Iar acum am ajuns la cum eram în urmă cu un an și jumătate”, spune Ioana, care consideră totuși că, în condițiile în care nu vinde un produs de necesitate și „oricine poate trăi fără dulce”, s-au descurcat bine.   

„Dacă ar fi trebuit să plătim chiria, probabil ar fi trebuit să închidem”

În contextul generat de ultimele două luni, vânzările au scăzut cu 60%. „Noi nu avem un produs de necesitate. Noi vindem moft și bucurie, și nu a fost cazul în perioada asta. Noi vindeam foarte bine în grădinițe, la zilele de naștere ale copiilor. Numărul utilizatorilor care au accesat site-ul a crescut, dar valoarea bonului a scăzut de la o medie de 400 de lei la 160 de lei. Nu a scăzut numărul vânzărilor, dar a scăzut valoarea comenzilor. Dacă ar fi trebuit să plătim chiria, probabil că ar fi trebuit să închidem”, spune Andrei, care consideră că sunt norocoși pentru că laboratorul funcționează în casa părinților Ioanei.

Iar lucrurile s-au complicat și mai mult pentru că Ioana „se încăpățânează” să lucreze cu produse ecologice din Statele Unite și Marea Britanie, iar în această perioadă au fost probleme cu livrările. Mai mult, prețul la anumite materii prime a crescut cu 10 până la 40%, ceea ce a constrâns-o pe Ioana să ia o decizie drastică și să scoată din portofoliu anumite produse, cum sunt amandina sau tiramisu, și să le păstreze pe cele care au o marjă mai mare.

„Decât să mărim prețul sau să renunțăm la calitate, am preferat să nu le mai vindem. Ioana se încăpățânează să rămânem în zona bio. O să vă dau un exemplu. Un litru de vanilie costă 16.000 de lei. Iar Ioana folosește foarte mult. Noi avem o marjă mică la produse pentru că e nevoie să rezistăm în piața. Dacă la alte cofetării de gen, prețul e de 15-18 lei, e nevoie să fim și noi acolo, pentru că nu va da nimeni la noi 25 de lei pe suta de grame. I-am propus Ioanei să facem o linie separată și să cumpărăm materie primă convențională. Dar a spus că nu vrea nici măcar să își contamineze spațiul de lucru”, explică Andrei.

Ioana spune că în acest moment este important să reziste până va trece această „nebunie”. „Mie în momentul de față îmi este teamă să mă uit la cifre. Adică să fac analiza produsului financiar vorbind. Și merg așa în virtutea inerției. Dacă toamna ne găsește în picioare, după această perioadă, nu o să ne mai poată opri nimic”, crede Ioana.

Distribuție direct la clientul final. „Vreau să rămân în zona de artizanat”

Preparatele Ioanei – torturi, prăjituri, ciocolată, bomboane sau unturi raw - pot fi ridicate de la laborator sau livrate acasă. Ioana rămâne deocamdată la vânzările online, chiar dacă și-ar dori să deschidă și o cofetărie fizică. Însă o dată la fiecare două săptămâni, sâmbăta, Ioana se întâlnește cu o parte dintre clienții săi în curtea casei care găzduiește și laboratorul său. Acolo organizează de un an Piața Altfel, unde vin să își comercializeze produsele în jur de 15-20 de producători locali.

„Am refuzat să colaborez cu terți. Pentru că tot timpul a fost vorba mai mult despre afacere decât despre oameni. Vreau să mă adresez clientului final. Nu îmi doresc să încep să produc în serie. Eu vreau să îmi păstrez zona de artizanat și să știu că fiecare tort primește atenția de care are nevoie. Pentru că este mai mult decât despre bani. Este despre ce îi ofer omului care vine să mănânce o prăjitură de la mine”, spune Ioana.

Planuri de viitor: extinderea capacității producției de ciocolată

Dacă va trece cu bine peste această perioadă, Ioana se gândește să își extindă capacitatea de a produce ciocolată și cremă de ciocolată. Pentru a-și cumpăra utilajele necesare ar fi nevoie de o investiție de 15.000-20.000 de euro. 

Astfel, și-ar ușura munca și ar putea răspunde mai prompt solicitărilor venite din partea clienților, care acum pot așteptă și 5 zile până la livrare, în condițiile în care Ioana nu poate produce mai mult de 20 de tablete de ciocolată în 72 de ore.

Și mai are o dorință, care probabil este mai greu de îndeplinit: vrea să ajungă să se ocupe numai de producție.

„Eu am plecat la drum crezând că lucrurile vor fi ușoare. Dar una e să fii un executant foarte bun, alta să fii manager și alta să fii antreprenor. Și practic a fost nevoie să le fac pe toate trei. Iar când le faci pe toate trei, zona de creativitate are de suferit. Eu, de fapt, îmi dorec să fiu aici la masă, să îmi fac torturile și să am o echipă în jurul meu care să se ocupe de toate celelalte. Iar eu să fac ceea ce îmi place să fac”, spune Ioana.

Fișă de business. Subiectiv

Ce îți trebuie pentru a deveni antreprenor: Curaj de a renunța la siguranța pe care ți-o oferă un loc de muncă, puțină inconștiență și bani.

Ce îți trebuie pentru a deveni antreprenor în România: Reziliență, încăpâțânare și încredere că visul tău pentru a depăși orice obstacol.

A existat vreun moment în care ai vrut să renunți: Nu. Niciodată.

Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că ești pe drumul cel bun: De fiecare dată când primesc feed-back de la clienți.

Ce este antreprenorul: Cel care are o idee și dorință de a munci.

Fișă de business. Obiectiv

Investiția inițială: 20.000 de euro

Numar de angajati: 0

Timp de recuperare a investiției: N/A

Cifra de afaceri (2019): 200.000 lei

Profit (2019): 80.000 lei 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult