„Ce-ar fi să livrez la domiciliu legumele astea pe care eu le-am crescut fără nimic? Ce bine mi-ar fi picat mie ca cineva să facă asta pentru mine când stăteam în București”, și-a spus Mihaela Buligoanea când prima producție de legume obținută pe 1.000 de metri pătrați a depășit nevoile familiei sale, alături de care se mutase în Tărtășești, județul Dâmbovița. Sigur că astăzi, și mai ales în actualul context, livrarea de legume la domiciliu nu mai este nici pe departe o idee nebunească, ci dimpotrivă, absolut normală, dar în urmă cu aproape 10 ani, lucrurile nu stăteau așa. În plus, conceptul de legume bio era o necunoscută pentru mulți. Dar pentru că avea această pasiune pentru grădinărit și dispunea de un teren generos și necultivat de multă vreme, Mihaela, încurajată de soțul ei, a făcut o încercare. Care s-a dovedit câștigătoare. Mai ales în această perioadă.
Mihaela este de profesie economist și, în urmă cu 13 ani, s-a mutat împreună cu soțul și cei doi copii, în Tărtărești, când încă nu devenise un trend să locuiești la țară. Terenul era cumpărat mai demult și, după ce au terminat de construit casa, s-au stabilit acolo, deși încă lucrau în București. Apoi Mihaela și-a luat luat un an sabatic, pentru că nu se mai regăsea în ceea ce făcea, în care și-a tatonat pasiunile. În prima vară fără job, a cultivat pe o suprafață relativ mică ceapă, usturoi, salată, roșii, ardei, iar producția a fost peste nevoi și peste așteptări. Mai ales că Mihaela a decis să nu folosească niciun tip de îngrășământ, nici măcar natural. Avusese însă avantajul unui teren odihnit, pe care nu se mai cultivase nimic cu cel puțin 10 ani înainte.
„În acea vară l-am întrebat pe soțul meu: Ce-ar fi să livrez la domiciliu legumele astea pe care eu le-am făcut fără nimic? M-am pus în locul clientului și mă gândeam ce bine mi-ar fi picat mie să îmi aducă cineva legume când stăteam la bloc. Și așa s-a născut conceptul. După 2-3 săptămâni, soțul meu mi-a adus o revistă cu un interviu cu Andrei Barbu care povestea despre Coșul de legume, și care avea același concept de a livra la domiciliu. Doar că el avea un coș predefinit, iar eu voiam ca omul să-și aleagă. Și să fac un magazin online. Și văzând că mai există cineva care face asta, am prins mai mult curaj. A fost cu siguranță o idee destul de nebunească. Nici experiență în domeniu, nici piață pentru produse bio”, spune Mihaela.
Experiența a căpătat-o pe parcurs, făcând și văzând, dar și documentându-se pe cont propriu și mergând la un curs de agricultură ecologică. În plus, tot procesul de certificare bio prin care a trecut ferma a presupus deprinderea procedurilor specifice. Iar piața s-a format de la sine, iar Mihaela a trebuit să demonstreze flexibilitate și să se adapteze.
„Am adoptat politica pașilor mici. Am făcut mai întâi un solar”
În toamna aceluiași a început pregătirile pentru culturile din primăvara următoare, iar primele legume au plecat către clienți în mai 2012. Nu a fost nevoie de o investiție prea mare. Terenul îl avea, la fel și sursa de apă pentru irigarea culturilor, pentru că exista o instalație de filtrare a apei pentru casă.
În primul an a construit un solar și a extins suprafața cultivată la 5.000 de metri. În al doilea an, Mihaela a ajuns la o suprafață cultivată de 1,5 hectare și a introdus și culturi mai puțin populare la acea vreme în România: kale, mangold, rucola, măcriș. Tot atunci a început să folosească și îngrășământ natural, dar adus din străinătate și certificat bio.
În prezent, toate cele 7 hectare de teren, pe care soțul Mihaelei voia să planteze inițial o pădure, sunt cultivate. Investițiile s-au făcut pe parcurs și au ajuns la un total de aproximativ 200.000 de euro. Acum au solare profesionale și o stație cu instalație de irigare care deservește întreagă suprafață cultivată.
„Sunt mulți oameni care nu știu că roșiile și ardeii nu se pot produce iarna”
În afară de legumele pe care le cultivă în propria fermă, Mihaela a adăugat și alte produse în portofoliu. Astfel că acum vinde și fructe și legume bio din import, dar și de la alți producători din țară, precum și produse ca miere, borș, carne sau cozonac, de asemenea bio.
„Ideea a venit pe de o parte ca o solicitare a clienților. Când ești crescut la țară le iei ca fiind ceva natural, dar sunt mulți oameni care nu știu că roșiile și ardeii nu se pot produce iarna. Pe de altă parte, business-ul trebuia să se susțină cumva și în afara sezonului. Vânzările începeau să scadă începând din toamnă, pentru că portofoliul de produse era limitat, și nu aveam cum să acopăr costurile, salariile. Nu le puteam spune oamenilor că vreau să lucreze din primăvară până în octombrie. Așa a pornit ideea de a merge în paralel cu magazinul online și acum aproape că am două business-uri într-unul singur”, spune Mihaela.
Iar asta îi lasă puțin timp să facă ceea ce îi place cu adevărat: să stea în grădină. Petrece mult timp vorbind la telefon cu clienții sau cu furnizorii pentru aducerea de noi produse, ori se ocupă de aspectele birocratice impuse de specificiul business-ului său. Cu toate acestea rămâne implicată în procesul de producție, urmărind atent traseul „de la sămânță la produsul care urmează să fie livrat clientului”.
Distribuție directă și coș minim
Încă de la început, Mihaela a vrut să facă distribuție directă pentru a putea livra produsele în aceeași zi în care sunt culese. Și asta a făcut în București și în împrejurimi. Dar pentru că asta presupune costuri pe care clientul nu le percepe uneori, a impus un coș minim. A început cu 50 de lei, apoi a crescut, iar în prezent valoarea minimă a unui coș cu livrare acasă de este 150 de lei.
Din al doilea an, a început și distribuția în țară, prin firmă de curierat, dar ponderea în totalul vânzărilor a fost și rămâne în continuare mică.
Mihaela este prezentă și în Piața Amzei în fiecare sâmbătă și în Piața Altfel, la fiecare două sâmbete. În ultimele săptămâni însă nu s-a mai dus pentru că abia a mai putut face față comenzilor și a trebuit să extindă perioada de livrare.
„Am vrut să fim prezenți și aici pentru cei care vor să cumpere mai puțin și care nu se înscriu în coșul minim, dar și pentru a ajunge la cei care își doresc să vadă produsul, să pună mâna pe el, pentru cei mai conservatori care nu apelează la cumpărăturile online. Și este, de asemenea, și o modalitate de a crește încrederea în produs”, explică Mihaela.
„În ultimele săptămâni am lucrat 16 ore pe zi. Ne-au sunat chiar și din străinătate”
Situația generată de actualul context, în care mulți au ales să nu iasă deloc din casă, nici măcar pentru cumpărături, a însemnat pentru Mihaela triplarea comenzilor. Astfel, dacă până acum livra în jur de 100 de comenzi pe săptămână, în ultimele 3 săptămâni de dinaintea Paștelui, a trebuit să onoreze în jur de 300, inclusiv în țară.
„În ultimele 3 săptămâni am lucrat 16 ore, la fel și angajații, câte 10-11 ore. În această perioadă a apărut un profil nou de client: persoanele în vârstă. Ei sau copiii lor, care ne-au sunat chiar și din străinătate. Dar deja se simte o relaxare. Poate să fie relaxarea de după sărbători, dar cred că a fost o situație de moment. Sigur că îmi doresc ca aceia care ne-au descoperit, să rămână alături de noi, dar cred că a fost doar un context. La noi încă cumpărăturile online nu au ponderea pe care o au în străinătate. Mai ales în ceea ce privește alimentele”, crede Mihaela.
În general, clienții Legumelor fericite sunt oamenii care conștientizează importanța mâncatului sănătos și care au venituri peste medie. De asemenea, o pondere foarte importantă o au familiile cu copii mici care încep diversificare sau cu copii care continuă să se hrănească sănătos și după aceea. Mai există și clienți cu diverse probleme de sănătate.
„Sunt foarte puțin oameni care mai dau cu sapa”
Una dintre cele mai mari provocări ale unui astfel de business este forța de muncă, spune Mihaela, care a vrut să renunțe de multe ori tocmai din această cauză. În prezent are între 5 și 10 angajați, în funcție de sezon, oamenii din Tărtășești sau din satul vecin. Iar unii dintre chiar locuiescu împreună cu Mihaela și familia ei.
„Partea cu forța de muncă a fost foarte greu de dus în toți anii aștia. Și am avut niște ani destul de grei, în care chiar am crezut că o să renunț. Sunt foarte puțin oameni care mai dau cu sapa. Iar cei care sunt, sunt foarte în vârstă. Chiar nu știu cum o să facem pe viitor. Ceea ce facem aici este ceea ce mi-am dorit întotdeauna să fac, dar va fi din ce în ce mai greu pentru că am diversitate foarte mare de culturi și am nevoie de forță de muncă, pe care nu o găsesc”, spune Mihaela.
Fișă de business. Subiectiv
Ce îți trebuie pentru a deveni antreprenor? Trebuie să ai un vis sau o pasiune. Mult curaj și încredere pentru a pune totul în practică.
Ce îți trebuie pentru a deveni antreprenor în România? Flexibilitate, adaptabilitate la piață. Și să fii hotărât pentru că tentația de a te opri este foarte mare.
A existat vreun moment în care ai vrut să renunți? Multe. Când o iei pe un drum total nou apar greșeli, lucruri la care nu te aștepți. Iar partea cu forța de muncă este una dintre cele mai mari provocări.
Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că ești pe drumul cel bun? La un anumit interval vine confirmarea. Pentru mine este foarte important să am feed-back pozitiv de la clienți. Mă hrănesc din asta, iar pe de altă parte, când am feedback negativ sunt dărmată.
Ce este antreprenorul? Antreprenorul este cel care visează și are curaj, are viziune și este pasionat de ceea ce face. Și are grijă de oamenii săi pe care îi vede mai mult ca pe o familie.
Fișă de business. Obiectiv
Investiția inițială – câteva zeci de mii de euro
Timp de recuperare a investiției – N/A
Angajați – 5-10
Cifră de afaceri 2019– 100. 000 euro
Profit – N/A
Republica antreprenorilor este un proiect susținut de Banca Transilvania.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
A face apologia unor masuri extreme precum izolarea ne va duce din nou in pestera, precum traiau oamenii in preistoria umanitatii.
Omul este o fiintza sociala si orice psiholog va poate spune ca scoala are un rol esentzial in educarea copiilor nu doar pentru ca ii invatza sa scrie si sa citeasca ci si prin faptul ca plasarea copilului in colectivitatea scolara este cruciala pentru o dezvoltare neuro-psihica si intelectuala normale.
Din acest motiv, chiar si cei mai bogatzi parinti isi dau copii la scoala, desi si-ar putea permita sa plateasca un lot de profesori care sa vina acasa ca sa le educe odraslele.
Apologia izolarii, care are oarecare ratiune intr-o perioada de epidemie, nu trebuie sa ne faca sa uitam ca izolarea conduce la autism si schizofrenie ( fie ele doar comportamentale si sociale sau de-a dreptul boli ).