„Dacă vrei pace, pregătește-te de război”. Isteriile colective și frica în spațiul public românesc

Foto Inquam Photos / Octav Ganea

 Spațiul public românesc, ca de altfel și cel mondial, este străbătut astăzi de mari turbulențe politice, militare, economice. S-ar părea că pentru noi declanșarea unor astfel de turbulențe a fost cauzată și de anularea alegerilor din 24 noiembrie 2024. Pe de-a întregul, „Istoria este din nou în mișcare”, vorba lui Raymond Aron, atunci când în 1930 se afla în Germania, fiind contemporan cu ridicarea nazismului.

Războiul din Ucraina, victoria lui Trump în SUA, anularea alegerilor din România au galvanizat energiile și puterile politice ale lumii și totodată au declanșat la nivelul psihologiei colective isterii, emoții, dar și multă frică în spațiul public. În lumea românească am asistat la o anumită competiție între două isterii colective, prima fiind frica isterică față de Rusia, iar a doua cea declanșată de C. Georgescu și anularea alegerilor de către CCR. Prin urmare, ne întoarcem în Evul Mediu, când predicile și predicatorii (echivalentul oamenilor politici de astăzi), prin cuvintele lor, au creat o stare de emotivitate acută, plină de furori și „exuberanțe grosolane”, exaltări peste măsură, semne ale unei contagiuni mentale colective. 

Apariția lui C. Geogescu pe scena politică a confirmat aserțiunea că „a face politică înseamnă să utilizezi pasiunile iraționale ale oamenilor”. Dacă pe orizontală constatăm o extensie nemaiîntâlnită a isteriei colective, a pasiunilor iraționale în politică, pe verticală avem o intensificare în adâncime a radicalizării emoțiilor și sentimentelor, radicalizări în jurul trăirilor și atașamentelor față de un lider, fie el C. Georgescu, fie Donald Trump. Legat de cazul patologic C. Georgescu, societatea românească s-a isterizat la rândul ei în ceea ce privește „secretomania” din CCR privind decizia de anulare a alegerilor. A fost o adevărată rinocerită care a contaminat oameni politici, jurnaliști, formatori de opinie, comentatori politici, de la E. Lasconi, mai întâi, până la cel mai neînsemnat analist politic de la noi și până la J.D. Vance, exaltatul politican american, care, chipurile, era îngrijorat de pierderea valorilor democratice în viața publică din România. Toți au derulat nenumărate opinii și exclamări: „să ni se spună ce a fost!”, „să ni se comunice ce a fost!”, „să ni se descrie de către CSAT și președinte de ce s-au anulat alegerile!”. Această isterie părea că a încetat când au început să apară anchete și dezvăluiri ale procuraturii, apoi comunicate ale serviciilor de informații privind acțiunile periculoase din timpul alegerilor și manipulările rusești în spațiul politic și constituțional românesc.

Neastâmpărul isteric al etniei noastre a cultivat spaime, neîncrederi, care au fragilizat imaginarul românesc, a vulnerabilizat cu efecte evidente construcția democratică și strategică a României. Vina o poartă, conform acestor răcnitori isterici și perfect clevetitori, Klaus Iohannis și nu șarlatania manipulatoare și toxică a lui C. Georgescu și a altora de genul lui. Pe cei fanatizați nu poți să-i convingi, după cum celor anti-Iohannis nu poți să le scoți din cap această marotă.

În altă ordine de idei, avem o frică la fel de isterică față de Rusia. Parțial, ea este justificată, dar trebuie să ținem seama că această frică prin cultura și cultivarea ei de către Rusia ține de războiul hibrid al acestei țări asupra lumii civilizate, frică extrasă din toate tenebrele șamanismului și animismului siberian. Aceștia promovează frica și mânia unui „spirit rău” asupra oamenilor. Ele sunt instrumentalizate de către ideologia comunistă și imperialistă a rușilor. Frica de arme nucleare, frica de două milioane de soldați ruși care pot invada Europa, frica de răzbunare profilată de mujicii terifianți de la Kremlin, ne amintesc de „pericolul galben” chinezesc prezent odinioară în imaginarul popular românesc. Dacă repertoriem puterea Rusiei, putem identifica câteva circumstanțe ale victoriilor și înfrângerilor ei. Astăzi, victoria „posibilă”- dar nu reală - asupra Ucrainei este circumstanțiată de tratatul de dezarmare nucleară al Ucrainei din 1994, care furnizează un anumit ascendent al Rusiei față de Ucraina, la care se adaugă apelul marii puteri militare ruse la ajutorul confraților nord-coreeni. Victoria asupra lui Napoleon, din 1812, a fost favorizată în mare parte de dușmanul numit iarna rusească, dar războiul Crimeei din 1853-1856 s-a soldat cu o bătută primită de Rusia din partea alianței Marea Britanie, Franța, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman. La 1877, Rusia era pe cale să piardă războiul cu turcii dacă nu ar fi intervenit geniul militar al Principelui Carol I al României și Armata română. Victoria URSS în Cel De-Al Doilea Război Mondial s-a datorat și ajutorului masiv american în tancuri, avioane, hrană, echipamente militare și, în sfârșit, războiul din Afganistan s-a soldat cu o părăsire rușinoasă a câmpului de luptă de către URSS, gest la fel de rușinos urmat de SUA mai târziu etc.

Disuadarea în fața fricii și ieșirea din frică reprezintă o primă victorie pe care Europa civilizată o poate obține asupra monstrului de la Răsărit prin consolidarea armată a țărilor din bătrânul continent. Mai pe scurt, „si vis pacem para bellum”, adică dacă vrei pace, pregătește-te de război.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp